LEGEA nr. 8 din 14 martie 1996 (*republicată*) privind dreptul de autor și drepturile conexe*)
EMITENT
PARLAMENTUL ROMÂNIEI
Publicat în MONITORUL OFICIAL nr. 489 din 14 iunie 2018
*) Republicată în temeiul art. III din Legea nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 268 din 27 martie 2018, dându-se textelor o nouă numerotare.
Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996 și a fost modificată și completată prin:
– Legea nr. 146/1997 privind taxele judiciare de timbru, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 173 din 29 iulie 1997, abrogată prin Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, cu modificările și completările ulterioare, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 392 din 29 iunie 2013;
– Legea nr. 285/2004 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 587 din 30 iunie 2004;
– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 843 din 19 septembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 329/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 657 din 31 iulie 2006;
– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 190/2005 pentru realizarea unor măsuri necesare în procesul de integrare europeană, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 1179 din 28 decembrie 2005, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 332/2006, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 629 din 20 iulie 2006;
– Legea nr. 202/2010 privind unele măsuri pentru accelerarea soluționării proceselor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 714 din 26 octombrie 2010;
– Legea nr. 71/2011 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 287/2009 privind Codul civil, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 409 din 10 iunie 2011, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 489 din 8 iulie 2011, cu modificările și completările ulterioare;
– Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 71/2011 pentru modificarea unor acte normative în vederea eliminării prevederilor referitoare la acordarea de stimulente pentru personalul din sectorul bugetar, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 637 din 6 septembrie 2011, aprobată prin Legea nr. 17/2012, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 20 din 10 ianuarie 2012;
– Legea nr. 76/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind Codul de procedură civilă, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 365 din 30 mai 2012, cu modificările și completările ulterioare;
– Legea nr. 187/2012 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 757 din 12 noiembrie 2012, rectificată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 117 din 1 martie 2013, cu modificările ulterioare;
– Legea nr. 255/2013 pentru punerea în aplicare a Legii nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală și pentru modificarea și completarea unor acte normative care cuprind dispoziții procesual penale, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 515 din 14 august 2013, cu modificările ulterioare;
– Legea nr. 53/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 198 din 25 martie 2015;– Legea nr. 210/2015 pentru completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 550 din 24 iulie 2015;
– Legea nr. 261/2015 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 5 noiembrie 2015.
Titlul I Dreptul de autor
PARTEA I Dispoziții generale
Capitolul I Dispoziții introductive
Articolul 1 (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice, precum și asupra altor opere de creație intelectuală este recunoscut și garantat în condițiile prezentei legi. Acest drept este legat de persoana autorului și comportă atribute de ordin moral și patrimonial. (2) Opera de creație intelectuală este recunoscută și protejată, independent de aducerea la cunoștința publică, prin simplul fapt al realizării ei, chiar în formă nefinalizată. (3) Dispozițiile prezentei legi se aplică numai în condițiile respectării prevederilor legislației naționale în materia prelucrării datelor cu caracter personal. (la 14-01-2019, Articolul 1 din Capitolul I , PARTEA I , Titlul I a fost completat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 )
Articolul 2 Recunoașterea drepturilor prevăzute în prezenta lege nu prejudiciază și nu exclude protecția acordată prin alte dispoziții legale.
Capitolul II Subiectul dreptului de autor
Articolul 3 (1) Este autor persoana fizică sau persoanele fizice care au creat opera. (2) În cazurile expres prevăzute de lege, pot beneficia de protecția acordată autorului persoanele juridice și persoanele fizice, altele decât autorul. (3) Calitatea de subiect al dreptului de autor se poate transmite în condițiile legii. (4) Sunt recunoscuți și protejați ca titulari ai dreptului de autor persoanele fizice sau juridice, care au dobândit această calitate prin moștenire sau cesiune, în condițiile legii, precum și editorii de opere muzicale și de opere scrise, pentru drepturile care leau fost transferate în baza unor acorduri individuale și care au dreptul cel puțin la o parte din veniturile provenite din drepturi.
(5) Este considerat utilizator orice persoană fizică sau juridică care întreprinde acțiuni condiționate de autorizarea de către autori sau titularii de drepturi, de remunerarea acestora sau de plata unor compensații către aceștia și care nu acționează în calitate de consumator.
Articolul 4 (1) Se prezumă a fi autor, până la proba contrară, persoana sub numele căreia opera a fost adusă pentru prima dată la cunoștința publică. (2) Când opera a fost adusă la cunoștința publică sub formă anonimă sau sub un pseudonim care nu permite identificarea autorului, dreptul de autor se exercită de persoana fizică sau juridică ce o face publică având consimțământul autorului, atât timp cât acesta nu își dezvăluie identitatea.
Articolul 5 (1) Este operă comună opera creată de mai mulți coautori, în colaborare. (2) Dreptul de autor asupra operei comune aparține coautorilor acesteia, între care unul poate fi autorul principal, în condițiile prezentei legi. (3) În lipsa unei convenții contrare, coautorii nu pot utiliza opera decât de comun acord. Refuzul consimțământului din partea oricăruia dintre coautori trebuie să fie temeinic justificat. (4) În cazul în care contribuția fiecărui coautor este distinctă, aceasta poate fi utilizată separat, cu condiția să nu se prejudicieze utilizarea operei comune sau drepturile celorlalți coautori. (5) În cazul utilizării operei create în colaborare, remunerația se cuvine coautorilor în proporțiile pe care aceștia le-au convenit. În lipsa unei convenții, remunerația se împarte proporțional cu părțile de contribuție ale autorilor sau în mod egal, dacă acestea nu se pot stabili.
Articolul 6 (1) Este operă colectivă opera în care contribuțiile personale ale coautorilor formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura operei, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre coautori asupra ansamblului operei create. (2) În lipsa unei convenții contrare, dreptul de autor asupra operei colective aparține persoanei fizice sau juridice din inițiativa, sub responsabilitatea și sub numele căreia a fost creată.
Capitolul III Obiectul dreptului de autor
Articolul 7 Constituie obiect al dreptului de autor operele originale de creație intelectuală în domeniul literar, artistic sau științific, oricare ar fi modalitatea de creație, modul sau forma de exprimare și independent de valoarea și destinația lor, cum sunt: a) scrierile literare și publicistice, conferințele, predicile, pledoariile, prelegerile și orice alte opere scrise sau orale, precum și programele pentru calculator; b) operele științifice, scrise sau orale, cum ar fi: comunicările, studiile, cursurile universitare, manualele școlare, proiectele și documentațiile științifice; c) compozițiile muzicale cu sau fără text; d) operele dramatice, dramatico-muzicale, operele coregrafice și pantomimele; e) operele cinematografice, precum și orice alte opere audiovizuale; f) operele fotografice, precum și orice alte opere exprimate printr-un procedeu analog fotografiei; g) operele de artă grafică sau plastică, cum ar fi: operele de sculptură, pictură, gravură, litografie, artă monumentală, scenografie, tapiserie, ceramică, plastica sticlei și a metalului, desene, design, precum și alte opere de artă aplicată produselor destinate unei utilizări practice; h) operele de arhitectură, inclusiv planșele, machetele și lucrările grafice ce formează proiectele de arhitectură;
i) lucrările plastice, hărțile și desenele din domeniul topografiei, geografiei și științei în general.
Articolul 8 Fără a prejudicia drepturile autorilor operei originale, constituie, de asemenea, obiect al dreptului de autor operele derivate care au fost create plecând de la una sau mai multe opere preexistente, și anume: a) traducerile, adaptările, adnotările, lucrările documentare, aranjamentele muzicale și orice alte transformări ale unei opere literare, artistice sau științifice care reprezintă o muncă intelectuală de creație; b) culegerile de opere literare, artistice sau științifice, cum ar fi: enciclopediile și antologiile, colecțiile sau compilațiile de materiale sau date, protejate ori nu, inclusiv bazele de date, care, prin alegerea sau dispunerea materialului, constituie creații intelectuale.
Articolul 9 Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor următoarele: a) ideile, teoriile, conceptele, descoperirile științifice, procedeele, metodele de funcționare sau conceptele matematice ca atare și invențiile, conținute într-o operă, oricare ar fi modul de preluare, de scriere, de explicare sau de exprimare; b) textele oficiale de natură politică, legislativă, administrativă, judiciară și traducerile oficiale ale acestora; c) simbolurile oficiale ale statului, ale autorităților publice și ale organizațiilor, cum ar fi: stema, sigiliul, drapelul, emblema, blazonul, insigna, ecusonul și medalia; d) mijloacele de plată; e) știrile și informațiile de presă; f) simplele fapte și date.
Capitolul IV Conținutul dreptului de autor
Articolul 10 Autorul unei opere are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a decide dacă, în ce mod și când va fi adusă opera la cunoștința publică; b) dreptul de a pretinde recunoașterea calității de autor al operei; c) dreptul de a decide sub ce nume va fi adusă opera la cunoștința publică; d) dreptul de a pretinde respectarea integrității operei și de a se opune oricărei modificări, precum și oricărei atingeri aduse operei, dacă prejudiciază onoarea sau reputația sa; e) dreptul de a retracta opera, despăgubind, dacă este cazul, pe titularii drepturilor de utilizare, prejudiciați prin exercitarea retractării.
Articolul 11 (1) Drepturile morale nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. (2) După moartea autorului, exercițiul drepturilor prevăzute la art. 10 lit. a), b) și d) se transmite prin moștenire, potrivit legislației civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile autorului sau, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație.
Articolul 12 Autorul unei opere are dreptul patrimonial exclusiv de a decide dacă, în ce mod și când va fi utilizată opera sa, inclusiv de a consimți la utilizarea operei de către alții.
Articolul 13 Utilizarea unei opere dă naștere la drepturi patrimoniale, distincte și exclusive, ale autorului de a autoriza sau de a interzice: a) reproducerea operei;
b) distribuirea operei; c) importul în vederea comercializării pe piața internă a copiilor realizate, cu consimțământul autorului, după operă; d) închirierea operei; e) împrumutul operei; f) comunicarea publică, direct sau indirect a operei, prin orice mijloace, inclusive prin punerea operei la dispoziția publicului, astfel încât să poată fi accesată în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; g) radiodifuzarea operei; h) retransmiterea prin cablu a operei; i) realizarea de opere derivate.
Articolul 14 Prin reproducere, în sensul prezentei legi, se înțelege realizarea, integrală sau parțială, a uneia ori a mai multor copii ale unei opere, direct sau indirect, temporar ori permanent, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv realizarea oricărei înregistrări sonore sau audiovizuale a unei opere, precum și stocarea permanentă ori temporară a acesteia cu mijloace electronice.
Articolul 15 (1) Prin distribuire, în sensul prezentei legi, se înțelege vânzarea sau orice alt mod de transmitere, cu titlu oneros ori gratuit, a originalului sau a copiilor unei opere, precum și oferirea publică a acestora. (2) Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piața internă, de către titularul de drepturi sau cu consimțământul acestuia.
Articolul 16 Prin import, în sensul prezentei legi, se înțelege introducerea pe piața internă, cu scopul comercializării, a originalului sau a copiilor legal realizate ale unei opera fixate pe orice fel de suport.
Articolul 17 Prin închiriere, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și pentru un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere.
Articolul 18 (1) Prin împrumut, în sensul prezentei legi, se înțelege punerea la dispoziție spre utilizare, pentru un timp limitat și fără un avantaj economic sau comercial direct ori indirect, a unei opere prin intermediul unei instituții care permite accesul publicului în acest scop. (2) Împrumutul efectuat prin biblioteci nu necesită autorizarea autorului și dă dreptul acestuia la o remunerație echitabilă. Acest drept nu poate face obiectul unei renunțări. (3) Remunerația echitabilă prevăzută la alin. (2) nu se datorează în cazul în care împrumutul este realizat prin bibliotecile instituțiilor de învățământ și prin bibliotecile publice cu acces gratuit. (4) Împrumutul unor opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale nu poate avea loc decât după 6 luni de la prima distribuire a operei. (5) Dreptul de împrumut nu se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei opere, pe piață, efectuat sau consimțit de titularul de drepturi.
Articolul 19 Dispozițiile prezentei legi privind închirierea și împrumutul nu se aplică: a) construcțiilor rezultate din proiecte arhitecturale;
b) originalelor sau copiilor operelor de design ori de artă aplicată, utilizate pentru realizarea produselor de consum; c) originalelor sau copiilor operelor, realizate în scopul comunicării publice ori pentru a căror utilizare există un contract; d) lucrărilor de referință pentru consultare imediată sau pentru împrumut între instituții; e) operelor create de autor în cadrul contractului individual de muncă, dacă acestea sunt utilizate de către cel care a angajat autorul, în cadrul activității obișnuite.
Articolul 20 (1) Se consideră comunicare publică orice comunicare a unei opere, realizată direct sau prin orice mijloace tehnice, făcută întrun loc deschis publicului sau în orice loc în care se adună un număr de persoane care depășește cercul normal al membrilor unei familii și al cunoștințelor acesteia, inclusiv reprezentarea scenică, recitarea sau orice altă modalitate publică de execuție ori de prezentare directă a operei, expunerea publică a operelor de artă plastică, de artă aplicată, fotografică și de arhitectură, proiecția publică a operelor cinematografice și a altor opere audiovizuale, inclusiv a operelor de artă digitală, prezentarea într-un loc public, prin intermediul înregistrărilor sonore sau audiovizuale, precum și prezentarea într-un loc public, prin intermediul oricăror mijloace, a unei opere radiodifuzate. De asemenea, se consideră publică orice comunicare a unei opere, prin mijloace cu fir sau fără fir, realizată prin punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet sau alte rețele de calculatoare, astfel încât oricare dintre membrii publicului să poată avea acces la aceasta din orice loc sau în orice moment ales în mod individual. (2) Dreptul de a autoriza sau de a interzice comunicarea publică sau punerea la dispoziția publicului a operelor nu se consideră epuizat prin niciun act de comunicare publică sau de punere la dispoziția publicului.
Articolul 21 În sensul prezentei legi, prin radiodifuzare se înțelege: a) emiterea unei opere de către un organism de radiodifuziune ori de televiziune, prin orice mijloc ce servește la propagarea fără fir a semnelor, sunetelor sau imaginilor, ori a reprezentării acestora, inclusiv comunicarea ei publică prin satelit, în scopul recepționării de către public; b) transmiterea unei opere sau a reprezentării acesteia, prin fir, prin cablu, prin fibră optică sau prin orice alt procedeu similar, cu excepția rețelelor de calculatoare, în scopul recepționării ei de către public.
Articolul 22 Prin retransmiterea prin cablu, în sensul prezentei legi, se înțelege retransmiterea simultană, nealterată și integrală, de către un operator, prin mijloacele prevăzute la art. 21 lit. b) sau printr-un sistem de difuzare prin unde ultrascurte, pentru recepționarea de către public a unei transmisii inițiale, cu sau fără fir, inclusiv prin satelit, de servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, destinate recepționării de către public.
Articolul 23 Prin realizarea de opere derivate, în sensul prezentei legi, se înțelege traducerea, publicarea în culegeri, adaptarea, precum și orice altă transformare a unei opera preexistente, dacă aceasta constituie creație intelectuală.
Articolul 24 (1) Autorul unei opere originale de artă grafică sau plastică ori al unei opera fotografice beneficiază de un drept de suită, reprezentând dreptul de a încasa o cotă din prețul net de vânzare obținut la orice revânzare a operei, ulterioară primei înstrăinări de către autor, precum și dreptul de a fi informat cu privire la locul unde se află opera sa.
(2) Dreptul menționat la alin. (1) se aplică tuturor actelor de revânzare a unei opere originale de artă grafică sau plastică ori a unei opere fotografice care implică, în calitate de vânzători, cumpărători sau intermediari, saloane, galerii de artă, precum și orice comerciant de opere de artă. (3) În sensul prezentei legi, copiile operelor originale de artă sau fotografice, care au fost făcute într-un număr limitat de către însuși autorul lor sau cu aprobarea acestuia, sunt considerate opere de artă originale. (4) Suma datorată în temeiul alin. (1) se calculează conform următoarelor cote, fără a putea depăși 12.500 euro sau contravaloarea în lei: a) de la 300 la 3.000 euro - 5%; b) de la 3.000,01 la 50.000 euro - 4%; c) de la 50.000,01 la 200.000 euro - 3%; d) de la 200.000,01 la 350.000 euro - 1%; e) de la 350.000,01 la 500.000 euro - 0,5%; f) peste 500.000 euro - 0,25%. (5) Vânzătorul trebuie să îi comunice autorului informațiile prevăzute la alin. (1), în termen de două luni de la data vânzării, răspunzând de reținerea procentelor sau cotelor din prețul de vânzare, fără adăugarea altor taxe, și de plată către autor a sumei datorate conform prevederilor alin. (4). (6) Beneficiarii dreptului de suită sau reprezentanții acestora pot solicita, timp de 3 ani de la data revânzării, persoanelor prevăzute la alin. (2) informații necesare pentru a asigura plata sumelor datorate conform prevederilor alin. (4). (7) Dreptul de suită nu poate face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări.
Articolul 25 Proprietarul sau posesorul unei opere este dator să permită accesul autorului operei și să o pună la dispoziția acestuia, dacă acest fapt este necesar pentru exercitarea dreptului său de autor și cu condiția ca prin aceasta să nu se aducă atingere unui interes legitim al proprietarului sau al posesorului. În acest caz, proprietarul sau posesorul poate pretinde autorului operei o garanție suficientă pentru securitatea operei, asigurarea acesteia la o sumă ce reprezintă valoarea pe piață a originalului, precum și o remunerație corespunzătoare.
Articolul 26 (1) Proprietarul originalului unei opere nu are dreptul să o distrugă înainte de a o oferi autorului ei la prețul de cost al materialului. (2) Dacă nu este posibilă returnarea originalului, proprietarul va permite autorului să facă o copie a operei, într-o manieră corespunzătoare. (3) În cazul unei structuri arhitecturale, autorul are numai dreptul de a face fotografii ale operei și de a solicita proprietarului trimiterea reproducerii proiectelor.
Capitolul V Durata protecției dreptului de autor
Articolul 27 (1) Dreptul de autor asupra unei opere literare, artistice sau științifice se naște din momentul creării operei, oricare ar fi modul sau forma concretă de exprimare. (2) Dacă opera este creată, într-o perioadă de timp, în părți, serii, volume și în orice alte forme de dezvoltare creativă, termenul de protecție va fi calculat, potrivit alin. (1), pentru fiecare dintre aceste componente.
Articolul 28 (1) Drepturile patrimoniale prevăzute la art. 13 și 24 durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani, oricare ar fi data la care opera a fost adusă la cunoștința publică în mod legal. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune
colectivă mandatat în timpul vieții de către autor sau, în lipsa unui mandat, organismului de gestiune colectivă cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv de creație. (2) Persoana care, după încetarea protecției dreptului de autor, aduce la cunoștința publică, în mod legal, pentru prima oară, o operă nepublicată înainte beneficiază de protecția echivalentă cu cea a drepturilor patrimoniale ale autorului. Durata protecției acestor drepturi este de 25 de ani, începând din momentul în care a fost adusă pentru prima oară la cunoștința publică în mod legal.
Articolul 29 (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor aduse la cunoștința publică în mod legal, sub pseudonim sau fără indicarea autorului, este de 70 de ani de la data aducerii la cunoștința publică a acestora. (2) În cazul în care identitatea autorului este adusă la cunoștința publică înainte de expirarea termenului prevăzut la alin. (1) sau pseudonimul adoptat de autor nu lasă nicio îndoială asupra identității autorului se aplică dispozițiile art. 28 alin. (1).
Articolul 30 (1) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor realizate în colaborare este de 70 de ani de la moartea ultimului coautor. (2) În cazul în care contribuțiile coautorilor sunt distincte, durata drepturilor patrimoniale pentru fiecare dintre acestea este de 70 de ani de la moartea fiecărui coautor. (3) Termenul de protecție a unei compoziții muzicale cu text încetează după 70 de ani de la decesul ultimului supraviețuitor dintre textier și compozitor, indiferent dacă aceștia au fost sau nu desemnați drept coautori, cu condiția ca contribuția adusă respectivei compoziții muzicale cu text să fi fost creată în mod special pentru aceasta.
Articolul 31 Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor colective este de 70 de ani de la data aducerii operelor la cunoștința publică. În cazul în care aceasta nu se realizează timp de 70 de ani de la crearea operelor, durata drepturilor patrimoniale expiră după trecerea a 70 de ani de la crearea operelor.
Articolul 32 Drepturile patrimoniale asupra programelor pentru calculator durează tot timpul vieții autorului, iar după moartea acestuia se transmit prin moștenire, potrivit legislației civile, pe o perioadă de 70 de ani.
Articolul 33 Modificările neesențiale, adăugările, tăieturile sau adaptările aduse în vederea selecției ori aranjării, precum și corectarea conținutului unei opere sau colecții, care sunt necesare pentru continuarea activității colecției în modul în care a intenționat autorul operei, nu vor extinde termenul de protecție a acestei opere sau colecții.
Articolul 34 Termenele stabilite în prezentul capitol se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor morții autorului sau aducerii operei la cunoștința publică, după caz.
Capitolul VI Limitele exercitării dreptului de autor
Articolul 35 (1) Sunt permise, fără consimțământul autorului și fără plata vreunei remunerații, următoarele utilizări ale unei opere aduse anterior la cunoștința publică, cu condiția ca acestea să fie conforme bunelor uzanțe, să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor de utilizare:
a) reproducerea unei opere în cadrul procedurilor judiciare, parlamentare sau administrative ori pentru scopuri de siguranță publică; b) utilizarea de scurte citate dintr-o operă, în scop de analiză, comentariu sau critică ori cu titlu de exemplificare, în măsura în care folosirea lor justifică întinderea citatului; c) utilizarea de articole izolate sau de scurte extrase din opere în publicații, în emisiuni de radio sau de televiziune ori în înregistrări sonore sau audiovizuale, destinate exclusiv învățământului, precum și reproducerea pentru învățământ, în cadrul instituțiilor de învățământ sau de ocrotire socială, de articole izolate sau de scurte extrase din opere, în măsura justificată de scopul urmărit; d) reproducerea pentru informare și cercetare de scurte extrase din opere, în cadrul bibliotecilor, muzeelor, filmotecilor, fonotecilor, arhivelor instituțiilor publice culturale sau științifice, care funcționează fără scop lucrativ; reproducerea integrală a exemplarului unei opere este permisă, pentru înlocuirea acestuia, în cazul distrugerii, al deteriorării grave sau al pierderii exemplarului unic din colecția permanentă a bibliotecii sau a arhivei respective; e) reproducerile specifice realizate de bibliotecile accesibile publicului, de instituțiile de învățământ sau de muzee ori de către arhive, care nu sunt realizate în scopul obținerii unui avantaj comercial sau economic, direct ori indirect; f) reproducerea, cu excluderea oricăror mijloace care vin în contact direct cu opera, distribuirea sau comunicarea către public a imaginii unei opere de arhitectură, artă plastică, fotografică sau artă aplicată, amplasată permanent în locuri publice, în afara cazurilor în care imaginea operei este subiectul principal al unei astfel de reproduceri, distribuiri sau comunicări și dacă este utilizată în scopuri comerciale; g) reprezentarea și executarea unei opere în cadrul activităților instituțiilor de învățământ, exclusiv în scopuri specifice și cu condiția ca atât reprezentarea sau executarea, cât și accesul publicului să fie fără plată; h) utilizarea operelor în timpul celebrărilor religioase sau al ceremoniilor oficiale organizate de o autoritate publică; i) utilizarea, în scopuri publicitare, a imaginilor operelor prezentate în cadrul expozițiilor cu acces public sau cu vânzare, al târgurilor, licitațiilor publice de opere de artă, ca mijloc de promovare a evenimentului, excluzând orice utilizare comercială. (2) În condițiile prevăzute la alin. (1), sunt permise reproducerea, distribuirea, radiodifuzarea sau comunicarea către public, fără un avantaj direct sau indirect, comercial sau economic: a) de scurte extrase din articole de presă și reportaje radiofonice sau televizate, în scopul informării asupra problemelor de actualitate, cu excepția celor pentru care o astfel de utilizare este, în mod expres, rezervată; b) de scurte fragmente ale conferințelor, alocuțiunilor, pledoariilor și ale altor opere de același fel, care au fost exprimate oral în public, cu condiția ca aceste utilizări să aibă ca unic scop informarea privind actualitatea; c) de scurte fragmente ale operelor, în cadrul informațiilor privind evenimentele de actualitate, dar numai în măsura justificată de scopul informării; d) de opere, în cazul utilizării exclusiv pentru ilustrare în învățământ sau pentru cercetare științifică; e) de opere, în beneficiul persoanelor cu handicap, care sunt direct legate de acel handicap și în limita cerută de handicapul respectiv. (3) Sunt exceptate de la dreptul de reproducere, în condițiile prevăzute la alin. (1), actele provizorii de reproducere care sunt tranzitorii sau accesorii și constituie o parte integrantă și esențială a unui proces tehnic și al căror scop unic este să permită transmiterea, în cadrul unei rețele între terți, de către un intermediar, sau utilizarea licită a unei opere ori a altui obiect protejat și care nu au o semnificație economică de sine stătătoare. (4) În toate cazurile prevăzute la alin. (1) lit. b), c), e), f), i) și la alin. (2) trebuie să se menționeze sursa și numele autorului, cu excepția cazului în care acest lucru se dovedește a fi imposibil; în cazul operelor de artă plastică, fotografică sau de arhitectură trebuie să se menționeze și locul unde se găsește originalul.
Articolul 35^1 (1) Sunt permise, fără consimțământul titularului oricărui drept de autor sau al oricărui drept conex și fără plata vreunei remunerații, reproducerea, distribuirea, comunicarea către public, punerea la dispoziția publicului, radiodifuzarea, închirierea și împrumutul unei opere sau altui obiect protejat, cu condiția ca acestea să nu contravină exploatării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularii drepturilor, în scopul: a) realizării, de către o persoană beneficiară sau o persoană care acționează în numele acesteia, a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal, pentru uzul exclusiv al persoanei beneficiare; b) realizării, de către o entitate autorizată, a unui exemplar în format accesibil al unei opere sau al unui alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe, la care persoana beneficiară are acces în mod legal sau comunicarea publică, punerea la dispoziție, distribuirea sau împrumutul, fără scop lucrativ, al unui exemplar în format accesibil către o persoană beneficiară sau o altă entitate autorizată în scopul utilizării exclusive de către o persoană beneficiară. (2) Expresia persoană beneficiară prevăzută la alin. (1) înseamnă, indiferent de orice alte dizabilități, o persoană care: a) este nevăzătoare; b) are deficiențe de vedere ce nu pot fi corectate pentru a obține o funcție vizuală echivalentă, în esență, cu cea a unei persoane fără astfel de deficiențe și care, drept urmare, nu poate citi opere tipărite în aceeași măsură, în esență, ca o persoană care nu este afectată de o astfel de deficiență; c) are un handicap de percepție sau dificultăți de citire și, în consecință, nu poate să citească opere imprimate în aceeași măsură, în esență, ca o persoană care nu suferă de un astfel de handicap; d) suferă de un handicap fizic ce o împiedică să țină în mână ori să manipuleze o carte sau să își concentreze privirea ori să își miște ochii într-o măsură care ar fi acceptabilă în mod obișnuit pentru citire. (3) În sensul prezentei legi, termenii și expresiile de mai jos, prevăzute la alin. (1), au următoarele semnificații: a) operă sau alt obiect protejat înseamnă o operă care se prezintă sub formă de carte, publicație periodică, ziar, revistă sau alte tipuri de scrieri, notații, inclusiv partituri, precum și ilustrațiile aferente acestora, pe orice tip de suport, inclusiv în format audio, cum ar fi cărțile audio, și în format digital, care este protejată prin drept de autor sau drepturi conexe și care este publicată sau pusă sub o altă formă la dispoziția publicului în mod legal; b) exemplar în format accesibil înseamnă un exemplar al unei opere sau al unui alt obiect protejat, care este realizat întrun mod sau o formă alternativă și care îi permite persoanei beneficiare să aibă acces la opere sau alte obiecte protejate, inclusiv acces în condiții la fel de viabile și confortabile ca cele de care se bucură o persoană care nu suferă de niciuna dintre deficiențele sau de niciunul dintre handicapurile prevăzute la alin. (2); c) entitate autorizată înseamnă o entitate care este autorizată sau recunoscută de un stat membru în vederea furnizării, fără scop lucrativ, către persoane beneficiare, de servicii de educație, formare pedagogică, citire adaptativă sau acces la informații, incluzând și instituțiile publice sau organizațiile fără scop lucrativ, care oferă aceleași servicii persoanelor beneficiare ca una dintre activitățile lor de bază sau dintre obligațiile lor instituționale, sau ca parte a misiunilor acestora de interes public. În scopul luării în evidență, entitățile autorizate au obligația să notifice Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, care urmează să comunice informațiile către punctul central de acces al Uniunii Europene și către punctul de acces la informații instituit de Biroul Internațional al Organizației Mondiale pentru Proprietate Intelectuală. (4) În vederea realizării unui exemplar în format accesibil în conformitate cu prevederile alin. (1) sunt exceptate de la dreptul de reproducere: a) orice acte necesare pentru a modifica, a converti sau a adapta o operă sau alt obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe;
b) furnizarea mijloacelor necesare pentru a parcurge informațiile într-un exemplar în format accesibil; c) modificările care ar putea fi necesare atunci când formatul unei opere sau al unui alt obiect protejat este deja accesibil pentru anumite persoane beneficiare, în timp ce ar putea să nu fie accesibil pentru alte persoane beneficiare, din cauza diferitelor deficiențe sau handicapuri sau a diferitelor grade ale respectivelor deficiențe sau handicapuri. (5) Utilizările prevăzute la alin. (1) trebuie să asigure și să respecte integritatea operei sau obiectelor protejate prin drept de autor sau prin drepturi conexe, ținând seama în mod corespunzător de modificările necesare pentru ca opera sau alt obiect al protecției să devină utilizabile în formatul accesibil. (6) Orice dispoziție contractuală care are drept scop înlăturarea sau limitarea în orice mod a utilizărilor permise conform alin. (1) este nulă de drept. (la 14-01-2019, Capitolul VI din PARTEA I , Titlul I a fost completat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 )
Articolul 35^2 (1) Entitățile autorizate care desfășoară activitatea prevăzută la art. 35^1 alin. (1) lit. b) au obligația stabilirii și respectării unor proceduri clare și transparente cu ocazia îndeplinirii următoarelor obligații: a) distribuie, comunică și pun la dispoziție exemplare în format accesibil numai către persoanele beneficiare sau alte entități autorizate; b) adoptă măsurile corespunzătoare pentru a descuraja reproducerea, distribuția, comunicarea către public sau punerea la dispoziția publicului în mod neautorizat a exemplarelor în format accesibil; c) dă dovadă de grija cuvenită atunci când tratează operele sau alte obiecte protejate, precum și exemplarele în format accesibil ale acestora și ține evidența acestor operațiuni; d) publică și actualizează, pe site-ul propriu, dacă este cazul, sau prin intermediul altor canale online sau offline, informații cu privire la modul în care își respectă obligațiile prevăzute la lit. a)-c); e) respectă dispozițiile legale cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal ale persoanelor beneficiare. (2) Orice persoană beneficiară sau entitate autorizată, din România sau din alt stat membru al Uniunii Europene, are dreptul să obțină, de la o entitate autorizată care desfășoară activitatea prevăzută la art. 35^1 alin. (1) lit. b) și care are sediul în România, un exemplar în format accesibil al unei opere sau alt obiect protejat, dacă acesta este disponibil. (3) Entitățile autorizate din România au posibilitatea să solicite și să obțină de la o entitate autorizată din alt stat membru al Uniunii Europene un exemplar în format accesibil al unei opere sau al altui obiect protejat prin drept de autor sau drepturi conexe sau accesul la un astfel de exemplar, în condițiile legii naționale a statului respectiv. (4) La cererea persoanelor beneficiare, a altor entități autorizate sau a titularilor de drepturi de autor, entitatea autorizată care desfășoară activitatea prevăzută la art. 35^1 alin. (1) lit. b) este obligată să pună la dispoziție, într-o formă accesibilă, următoarele informații: a) lista operelor sau a altor obiecte protejate prin drept de autor sau drepturi conexe, pentru care dispune de exemplare în format accesibil, precizând formatele disponibile; b) numele și datele de contact referitoare la entitățile autorizate cu care a efectuat schimburi de exemplare în format accesibil. (5) Exportul de exemplar în format accesibil, efectuat de o entitate autorizată stabilită într-un stat membru către o țară terță, care este parte la Tratatul de la Marrakesh, precum și importul de asemenea exemplare, dintr-o țară terță, membră a Tratatului de la Marrakesh, efectuat de o persoană beneficiară sau de o entitate autorizată dintr-un stat membru, se efectuează în condițiile Regulamentului (UE) 2017/1.563 al Parlamentului European și al Consiliului din 13 septembrie 2017 privind schimbul transfrontalier între Uniune și țările terțe de exemplare în format accesibil ale anumitor opere și ale altor obiecte ale protecției prin drept de autor și drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate.
(la 14-01-2019, Capitolul VI din PARTEA I , Titlul I a fost completat de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019)
Articolul 36 (1) Nu constituie o încălcare a dreptului de autor, în sensul prezentei legi, reproducerea unei opere fără consimțământul autorului, pentru uz personal sau pentru cercul normal al unei familii, cu condiția ca opera să fi fost adusă anterior la cunoștința publică, iar reproducerea să nu contravină utilizării normale a operei și să nu îl prejudicieze pe autor sau pe titularul drepturilor de utilizare. (2) Pentru suporturile pe care se pot realiza înregistrări sonore sau audiovizuale ori pe care se pot realiza reproduceri ale operelor exprimate grafic, precum și pentru aparatele concepute pentru realizarea de copii, în situația prevăzută la alin. (1), se va plăti o remunerație compensatorie stabilită prin negociere, conform prevederilor prezentei legi.
Articolul 37 Transformarea unei opere, fără consimțământul autorului și fără plata unei remunerații, este permisă în următoarele cazuri: a) dacă este o transformare privată, care nu este destinată și nu este pusă la dispoziția publicului; b) dacă rezultatul transformării este o parodie sau o caricatură, cu condiția ca rezultatul să nu creeze confuzie în ce privește opera originală și autorul acesteia; c) dacă transformarea este impusă de scopul utilizării permise de autor; d) dacă rezultatul transformării este o prezentare rezumativă a operelor în scop didactic, cu menționarea autorului.
Articolul 38 (1) În scopul de a testa funcționarea produselor la momentul fabricării sau vânzării, societățile reglementate de Legea societăților nr. 31/1990, republicată, cu modificările și completările ulterioare, care produc ori vând înregistrări sonore sau audiovizuale, echipament pentru reproducerea ori comunicarea publică a acestora, precum și echipament pentru receptarea de emisiuni de radio și de televiziune pot reproduce și prezenta extrase din opere, cu condiția ca aceste operațiuni să fie reduse la dimensiunile necesare testării. (2) Pentru supravegherea utilizării repertoriului propriu de către terți, organismele de gestiune colectivă pot monitoriza prin orice mijloace activitatea utilizatorilor, fără a fi necesară autorizarea acestora și fără plată, putând solicita în acest scop și informații de interes public, deținute, potrivit legii, de instituțiile publice competente.
Articolul 39 (1) Cesiunea dreptului de radiodifuzare a unei opere către un organism de radiodifuziune sau de televiziune dă dreptul acestuia să înregistreze opera pentru nevoile propriilor emisiuni, în scopul realizării, o singură dată, a radiodifuzării autorizate. În cazul unei noi radiodifuzări a operei astfel înregistrate, este necesară o nouă autorizare din partea autorilor, în schimbul unei remunerații care nu poate face obiectul unei renunțări. Dacă în termen de 6 luni de la prima radiodifuzare nu se solicită această autorizare, înregistrarea trebuie distrusă. (2) În cazul înregistrărilor temporare ale unor opere realizate prin mijloace proprii de organismele de radiodifuziune sau de televiziune pentru propriile emisiuni, conservarea acestor înregistrări în arhivele oficiale este permisă în cazul în care prezintă o valoare documentară deosebită.
Capitolul VII Cesiunea drepturilor patrimoniale de autor
Secţiunea I Dispoziții comune
Articolul 40
(1) Autorul sau titularul dreptului de autor poate ceda prin contract altor persoane numai drepturile sale patrimoniale. (2) Cesiunea drepturilor patrimoniale ale autorului poate fi limitată la anumite drepturi, pentru un anumit teritoriu și pentru o anumită durată. (3) Drepturile patrimoniale ale autorului sau ale titularului dreptului de autor se pot transmite prin cesiune exclusivă ori neexclusivă. (4) În cazul cesiunii exclusive, însuși titularul dreptului de autor nu mai poate utiliza opera în modalitățile, pe termenul și pentru teritoriul convenite cu cesionarul și nici nu mai poate transmite dreptul respectiv unei alte persoane. Caracterul exclusiv al cesiunii trebuie să fi expres prevăzut în contract. (5) În cazul cesiunii neexclusive, titularul dreptului de autor poate utiliza el însuși opera și poate transmite dreptul neexclusiv și altor persoane. (6) Cesionarul neexclusiv nu poate ceda dreptul său unei alte persoane decât cu consimțământul expres al cedentului. (7) Cesiunea unuia dintre drepturile patrimoniale ale titularului dreptului de autor nu are niciun efect asupra celorlalte drepturi ale sale, dacă nu s-a convenit altfel. (8) Consimțământul menționat la alin. (6) nu este necesar în cazul în care cesionarul, persoană juridică, se transformă prin una dintre modalitățile prevăzute de lege.
Articolul 41 În cazul cesiunii dreptului la reproducere a unei opere se prezumă că dreptul la distribuirea copiilor unei astfel de opere a fost, de asemenea, cesionat, cu excepția dreptului la import, dacă nu se prevede altfel prin contract.
Articolul 42 (1) Contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale trebuie să prevadă drepturile patrimoniale transmise și să menționeze, pentru fiecare dintre acestea, modalitățile de utilizare, durata și întinderea cesiunii, precum și remunerația titularului dreptului de autor. Absența oricăreia dintre aceste prevederi dă dreptul părții interesate de a cere rezilierea contractului. (2) Cesiunea drepturilor patrimoniale privind totalitatea operelor viitoare ale autorului, nominalizate sau nenominalizate, este lovită de nulitate absolută.
Articolul 43 Existența și conținutul contractului de cesiune a drepturilor patrimoniale se pot dovedi numai prin forma scrisă a acestuia. Fac excepție contractele având drept obiect opere utilizate în presă.
Articolul 44 (1) Remunerația cuvenită în temeiul unui contract de cesiune a drepturilor patrimoniale se stabilește prin acordul părților. Cuantumul remunerației se calculează fie proporțional cu încasările provenite din utilizarea operei, fie în sumă fixă sau în orice alt mod. (2) Când remunerația nu a fost stabilită prin contract, autorul poate solicita organelor jurisdicționale competente, potrivit legii, stabilirea remunerației. Aceasta se va face avându se în vedere sumele plătite uzual pentru aceeași categorie de opere, destinația și durata utilizării, precum și alte circumstanțe ale cazului. (3) În cazul unei disproporții evidente între remunerația autorului operei și beneficiile celui care a obținut cesiunea drepturilor patrimoniale, autorul poate solicita organelor jurisdicționale competente revizuirea contractului sau mărirea convenabilă a remunerației. (4) Autorul nu poate să renunțe anticipat la exercițiul dreptului prevăzut la alin. (3).
Articolul 45 (1) În lipsa unei clauze contractuale contrare, pentru operele create în îndeplinirea atribuțiilor de serviciu precizate în contractul individual de muncă, drepturile patrimoniale aparțin autorului operei create. În acest caz, autorul poate autoriza utilizarea operei de către terți,
numai cu consimțământul angajatorului și cu recompensarea acestuia pentru contribuția la costurile creației. Utilizarea operei de către angajator, în cadrul obiectului de activitate, nu necesită autorizarea angajatului autor. (2) În cazul în care clauza prevăzută la alin. (1) există, aceasta urmează să cuprindă termenul pentru care au fost cesionate drepturile patrimoniale de autor. În absența precizării termenului, acesta este de trei ani de la data predării operei. (3) După expirarea termenelor prevăzute la alin. (2), în lipsa unei clauze contrare, angajatorul este îndreptățit să îi pretindă autorului plata unei cote rezonabile din veniturile obținute din utilizarea operei sale, pentru a compensa costurile suportate de angajator pentru crearea operei de către angajat, în cadrul atribuțiilor de serviciu. (4) La expirarea termenului menționat la alin. (2) drepturile patrimoniale revin autorului. (5) Autorul unei opere create în cadrul unui contract individual de muncă își păstrează dreptul exclusiv de utilizare a operei, ca parte din ansamblul creației sale.
Articolul 46 (1) În lipsa unei convenții contrare, titularul dreptului de autor asupra unei opere apărute într o publicație periodică păstrează dreptul de a o utiliza sub orice formă, cu condiția să nu prejudicieze publicația în care a apărut opera. (2) În lipsa unei convenții contrare, titularul dreptului de autor poate dispune liber de operă, dacă aceasta nu a fost publicată în termen de o lună de la data acceptării, în cazul unui cotidian, sau în termen de 6 luni, în cazul altor publicații.
Articolul 47 (1) În cazul contractului de comandă pentru opere viitoare, în lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale aparțin autorului. (2) Contractul de comandă a unei opere viitoare trebuie să cuprindă atât termenul de predare, cât și termenul de acceptare a operei. (3) Persoana care comandă opera are dreptul să denunțe contractul dacă opera nu îndeplinește condițiile stabilite. În caz de denunțare a contractului, sumele încasate de autor îi rămân acestuia. Dacă, în vederea creării unei opere care a făcut obiectul unui contract de comandă, s-au executat lucrări pregătitoare, autorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate.
Articolul 48 (1) Autorul poate solicita desființarea contractului de cesiune a dreptului patrimonial în cazul în care cesionarul nu îl utilizează sau îl utilizează într-o măsură insuficientă și dacă, prin aceasta, interesele justificate ale autorului sunt afectate considerabil. (2) Autorul nu poate solicita desființarea contractului de cesiune, dacă motivele de neutilizare sau de utilizare insuficientă se datorează propriei culpe, faptei unui terț, unui caz fortuit sau de forță majoră. (3) Desființarea contractului de cesiune, menționată la alin. (1), nu poate fi solicitată înainte de expirarea a 2 ani de la data cesionării dreptului patrimonial asupra unei opere. În cazul operelor cedate pentru publicațiile cotidiene, acest termen va fi de 3 luni, iar în cazul publicațiilor periodice, de un an. (4) Proprietarul originalului unei opere de artă plastică sau fotografică are dreptul să o expună public, chiar dacă aceasta nu a fost adusă la cunoștința publică, în afara cazului în care autorul a exclus în mod expres acest drept prin actul de înstrăinare a originalului. (5) Autorul nu poate renunța anticipat la exercitarea dreptului său de a solicita desființarea contractului de cesiune menționat la alin. (1). (6) Dobândirea proprietății asupra suportului material al operei nu conferă prin ea însăși un drept de utilizare asupra operei.
Secţiunea a II-a Contractul de editare
Articolul 49
(1) Prin contractul de editare, titularul dreptului de autor cedează editorului, în schimbul unei remunerații, dreptul de a reproduce și de a distribui opera. (2) Nu constituie contract de editare convenția prin care titularul dreptului de autor îl împuternicește, pe cheltuiala sa, pe un editor, pentru a reproduce și, eventual, a distribui opera. (3) În situația prevăzută la alin. (2) se aplică prevederile de drept comun referitoare la contractul de antrepriză.
Articolul 50 Titularul dreptului de autor poate ceda editorului și dreptul de a autoriza traducerea și adaptarea operei.
Articolul 51 Cesiunea către editor a dreptului de a autoriza alte persoane să adapteze opera sau să o utilizeze în orice alt mod trebuie să facă obiectul unei prevederi contractuale exprese.
Articolul 52 (1) Contractul de editare trebuie să cuprindă clauze cu privire la: a) durata cesiunii; b) natura exclusivă sau neexclusivă și întinderea teritorială a cesiunii; c) numărul maxim și minim al exemplarelor; d) remunerația autorului, stabilită în condițiile prezentei legi; e) numărul de exemplare rezervate autorului cu titlu gratuit; f) termenul pentru apariția și difuzarea exemplarelor fiecărei ediții sau, după caz, ale fiecărui tiraj; g) termenul de predare a originalului operei de către autor; h) procedura de control al numărului de exemplare produse de către editor. (2) Absența oricăreia dintre clauzele prevăzute la lit. a), b) și d) dă dreptul părții interesate de a cere anularea contractului.
Articolul 53 (1) Editorul care a dobândit dreptul de publicare a operei sub forma unui volum are, față de alți ofertanți similari, la preț egal, dreptul prioritar de publicare a operei în formă electronică. Editorul trebuie să opteze în scris, în cel mult 30 de zile de la primirea ofertei scrise a autorului. (2) Dreptul menționat la alin. (1) este valabil timp de 3 ani de la data publicării operei.
Articolul 54 Editorul este obligat să permită autorului să aducă îmbunătățiri sau alte modificări operei în cazul unei ediții noi, cu condiția ca aceste îmbunătățiri sau modificări să nu mărească esențial costurile editorului și să nu schimbe caracterul operei, dacă în contract nu se prevede altfel.
Articolul 55 Editorul va putea ceda contractul de editare numai cu consimțământul autorului.
Articolul 56 Editorul este obligat să înapoieze autorului originalul operei, originalele operelor de artă, ilustrațiile și orice alte documente primite pentru publicare, dacă nu s-a convenit altfel.
Articolul 57 (1) În lipsa unei clauze contrare, contractul de editare va înceta după expirarea duratei stabilite sau după epuizarea ultimei ediții convenite.
(2) Se consideră epuizate ediția sau tirajul al căror număr de exemplare nevândute este mai mic de 5% din numărul total de exemplare și, în orice caz, dacă este mai mic de 100 de exemplare. (3) Dacă editorul nu publică opera în termenul convenit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desființarea contractului și daune pentru neexecutare. În acest caz, autorul păstrează remunerația primită sau, după caz, poate solicita plata remunerației integrale prevăzute în contract. (4) Dacă termenul pentru publicarea operei nu este prevăzut în contract, editorul este obligat să o publice în termen de cel mult un an de la data acceptării acesteia. (5) În cazul în care editorul intenționează să distrugă copiile operei, rămase în stoc după o perioadă de 2 ani de la data publicării, și dacă în contract nu se prevede o altă perioadă, acesta este obligat să le ofere mai întâi autorului.
Articolul 58 (1) În cazul distrugerii operei datorită forței majore, autorul este îndreptățit la o remunerație care îi va fi plătită numai dacă opera s-a publicat. (2) Dacă o ediție pregătită este distrusă total, datorită forței majore, înainte de a fi pusă în circulație, editorul este îndreptățit să pregătească o ediție nouă, iar autorul va avea drept de remunerație numai pentru una dintre aceste ediții. (3) Dacă o ediție pregătită este distrusă parțial, datorită forței majore, înainte de a fi pusă în circulație, editorul este îndreptățit să reproducă, fără plata remunerației către autor, numai atâtea copii câte au fost distruse.
Secţiunea a III-a Contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală
Articolul 59 (1) Prin contractul de reprezentare teatrală ori de execuție muzicală titularul dreptului de autor cedează unei persoane fizice sau juridice dreptul de a reprezenta ori de a executa în public o operă actuală sau viitoare, literară, dramatică, muzicală, dramatico-muzicală, coregrafică ori o pantomimă, în schimbul unei remunerații, iar cesionarul se obligă să o reprezinte ori să o execute în condițiile convenite. (2) Se pot încheia contracte generale de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală și prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, în condițiile prevăzute la art. 162 lit. d).
Articolul 60 (1) Contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală se încheie în scris, pe o durată determinată ori pentru un număr determinat de comunicări publice. (2) Contractul trebuie să prevadă termenul în care va avea loc premiera sau singura reprezentare ori execuție a operei, după caz, caracterul exclusiv sau neexclusiv al cesiunii, teritoriul, precum și remunerația autorului. (3) Întreruperea reprezentărilor sau execuțiilor timp de 2 ani consecutivi, dacă nu s-a prevăzut un alt termen prin contract, dă dreptul autorului de a solicita rezilierea contractului și daune pentru neexecutare, potrivit dreptului comun. (4) Beneficiarul unui contract de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală nu îl poate ceda unui terț, organizator de spectacole, fără consimțământul scris al autorului sau al reprezentantului său, în afară de cazul cesiunii concomitente, totală sau parțială, a acestei activități.
Articolul 61 (1) Cesionarul este obligat să permită autorului să controleze reprezentarea sau executarea operei și să susțină în mod adecvat realizarea condițiilor tehnice pentru interpretarea lucrării. De asemenea, cesionarul trebuie să trimită autorului programul, afișele și alte materiale tipărite, recenzii publice despre spectacol, dacă nu este prevăzut altfel în contract. (2) Cesionarul este obligat să asigure reprezentarea sau executarea publică a operei în condiții tehnice adecvate, precum și respectarea drepturilor autorului.
Articolul 62 (1) Cesionarul este obligat să comunice periodic titularului dreptului de autor numărul de reprezentații sau de execuții muzicale, precum și situația încasărilor. În acest scop, contractul de reprezentare teatrală sau de execuție muzicală trebuie să prevadă și perioadele de comunicare, dar nu mai puțin de o dată pe an. (2) Cesionarul trebuie să plătească autorului, la termenele prevăzute în contract, sumele în cuantumul convenit.
Articolul 63 Dacă cesionarul nu reprezintă sau nu execută opera în termenul stabilit, autorul poate solicita, potrivit dreptului comun, desființarea contractului și daune pentru neexecutare. În această situație, autorul păstrează remunerația primită sau, după caz, poate solicita plata remunerației integrale prevăzute în contract.
Secţiunea a IV-a Contractul de închiriere
Articolul 64 (1) Prin contractul de închiriere a unei opere, autorul se angajează să permită utilizarea, pe timp determinat, cel puțin a unui exemplar al operei sale, în original sau în copie, în special programe pentru calculator ori opere fixate în înregistrări sonore sau audiovizuale. Beneficiarul dreptului de închiriere se angajează să plătească o remunerație autorului pe perioada cât folosește acel exemplar al operei. (2) Contractul de închiriere a unei opere este supus dispozițiilor de drept comun privind contractul de locațiune. (3) Autorul păstrează dreptul de autor asupra operei închiriate, cu excepția dreptului de distribuire, dacă nu s-a convenit altfel.
PARTEA a II-a Dispoziții speciale
Capitolul VIII Operele cinematografice și alte opere audiovizuale
Articolul 65 Opera audiovizuală este opera cinematografică, opera exprimată printr-un procedeu similar cinematografiei sau orice altă operă constând dintr-o succesiune de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunete.
Articolul 66 (1) Regizorul sau, după caz, realizatorul operei audiovizuale este persoana fizică care, în contractul cu producătorul, își asumă conducerea creării și realizării operei audiovizuale, în calitate de autor principal. (2) Producătorul unei opere audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce își asumă responsabilitatea producerii operei și, în această calitate, organizează realizarea operei și furnizează mijloacele necesare tehnice și financiare. (3) Pentru realizarea unei opere audiovizuale, forma scrisă a contractului dintre producător și autorul principal este obligatorie.
Articolul 67 Sunt autori ai operei audiovizuale, în condițiile prevăzute la art. 5, regizorul sau realizatorul, autorul adaptării, autorul scenariului, autorul dialogului, autorul muzicii special create pentru opera audiovizuală și autorul grafic pentru operele de animație sau al secvențelor de animație, când acestea din urmă reprezintă o parte importantă a operei. În contractul dintre producătorul și regizorul sau realizatorul operei părțile pot conveni să fie incluși ca autori ai operei audiovizuale și alți creatori care au contribuit substanțial la crearea acesteia.
Articolul 68 (1) În cazul în care unul dintre autorii prevăzuți la art. 67 refuză să definitiveze contribuția sa la opera audiovizuală sau se află în imposibilitatea de a o face, el nu se va putea opune folosirii acesteia în vederea definitivării operei audiovizuale. Acest autor va avea dreptul la remunerație pentru contribuția avută. (2) Opera audiovizuală se consideră finită când versiunea definitivă a fost stabilită de comun acord între autorul principal și producător. (3) Este interzisă distrugerea suportului original al versiunii definitive a operei audiovizuale în forma copiei-standard. (4) Autorii operei audiovizuale, alții decât autorul principal, nu se pot opune aducerii la cunoștința publică, precum și utilizării specifice a versiunii definitive a operei, integral sau parțial.
Articolul 69 (1) Dreptul la adaptarea audiovizuală este dreptul exclusiv al titularului dreptului de autor asupra unei opere preexistente de a o transforma sau de a o include într-o operă audiovizuală. (2) Cesiunea dreptului prevăzut la alin. (1) se poate face numai pe baza unui contract scris între titularul dreptului de autor și producătorul operei audiovizuale, distinct de contractul de editare a operei. (3) Prin încheierea contractului de adaptare, titularul dreptului de autor asupra unei opere preexistente transferă unui producător dreptul exclusiv de transformare și de includere a operei respective într-o operă audiovizuală. (4) Autorizarea acordată de titularul dreptului de autor asupra operei preexistente trebuie să prevadă expres condițiile producției, difuzării și proiecției operei audiovizuale.
Articolul 70 Drepturile morale asupra operei finite sunt recunoscute numai autorilor stabiliți potrivit art. 67.
Articolul 71 (1) Prin contractele încheiate între autorii operei audiovizuale și producător, în lipsa unei clauze contrare, se prezumă că aceștia, cu excepția autorilor muzicii special create, îi cedează producătorului drepturile exclusive privind utilizarea operei în ansamblul său, prevăzute la art. 13, precum și dreptul de a autoriza dublarea și subtitrarea, în schimbul unei remunerații echitabile. (2) În lipsa unei clauze contrare, autorii operei audiovizuale, precum și alți autori ai unor contribuții la aceasta, își păstrează toate drepturile de utilizare separată a propriilor contribuții, precum și dreptul de a autoriza și/sau de a interzice utilizări în afară celei specifice a operei, integral sau parțial, cum ar fi utilizarea unor fragmente din opera cinematografică pentru publicitate, alta decât pentru promovarea operei, în condițiile prezentei legi.
Articolul 72 (1) În lipsa unei clauze contrare, remunerația pentru fiecare mod de utilizare a operei audiovizuale este proporțională cu încasările brute rezultate din utilizarea operei. (2) Producătorul este obligat să remită autorilor, periodic, situația încasărilor percepute după fiecare mod de utilizare. Autorii primesc remunerațiile cuvenite fie prin intermediul producătorului, fie direct de la utilizatori, fie prin organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor, pe baza contractelor generale încheiate de acestea cu utilizatorii. Pentru dreptul de închiriere, autorii primesc remunerația conform prevederilor art. 119. (3) Dacă producătorul nu finalizează opera audiovizuală în timp de cinci ani de la încheierea contractului sau nu difuzează opera audiovizuală într-un an de la finalizarea acesteia, coautorii pot cere rezilierea contractului, dacă nu s-a convenit altfel.
Capitolul IX Programele pentru calculator
Articolul 73 (1) Prin prezenta lege, protecția programelor pentru calculator include orice expresie a unui program, programele de aplicație și sistemele de operare, exprimate în orice fel de limbaj, fie în cod-sursă sau cod-obiect, materialul de concepție pregătitor, precum și manualele. (2) Ideile, procedeele, metodele de funcționare, conceptele matematice și principiile care stau la baza oricărui element dintrun program pentru calculator, inclusiv acelea care stau la baza interfețelor sale, nu sunt protejate.
Articolul 74 (1) Titularul dreptului de autor al unui program pentru calculator beneficiază în mod corespunzător de drepturile prevăzute de prezenta lege, în partea I a prezentului titlu, îndeosebi de dreptul exclusiv de a realiza și de a autoriza: a) reproducerea permanentă sau temporară a unui program, integral sau parțial, prin orice mijloc și sub orice formă, inclusiv în cazul în care reproducerea este determinată de instalarea, stocarea, rularea sau executarea, afișarea sau transmiterea în rețea; b) traducerea, adaptarea, aranjarea și orice alte transformări aduse unui program pentru calculator, precum și reproducerea rezultatului acestor operațiuni, fără a prejudicia drepturile persoanei care transformă programul pentru calculator; c) distribuirea și închirierea originalului sau ale copiilor, sub orice formă, ale unui program pentru calculator. (2) Prima vânzare a copiei unui program pentru calculator pe piața internă de către titularul drepturilor sau cea făcută cu consimțământul acestuia epuizează dreptul exclusiv de autorizare a distribuirii acestei copii pe piața internă.
Articolul 75 În lipsa unei clauze contrare, drepturile patrimoniale de autor asupra programelor pentru calculator, create de unul sau de mai mulți angajați în exercitarea atribuțiilor de serviciu ori după instrucțiunile celui care angajează, aparțin acestuia din urmă.
Articolul 76 (1) În lipsa unei clauze contrare, printr-un contract de utilizare a unui program pentru calculator se prezumă că: a) utilizatorului i se acordă dreptul neexclusiv de utilizare a programului pentru calculator; b) utilizatorul nu poate transmite unei alte persoane dreptul de utilizare a programului pentru calculator. (2) Cesiunea dreptului de utilizare a unui program pentru calculator nu implică și transferul dreptului de autor asupra acestuia.
Articolul 77 În lipsa unei clauze contrare, nu sunt supuse autorizării titularului dreptului de autor actele prevăzute la art. 74 alin. (1) lit. a) și b), dacă acestea sunt necesare pentru a permite dobânditorului legitim să utilizeze programul pentru calculator întrun mod corespunzător destinației sale, inclusiv pentru corectarea erorilor.
Articolul 78 (1) Utilizatorul autorizat al unui program pentru calculator poate face, fără autorizarea titularului dreptului de autor, o copie de arhivă sau de siguranță, în măsura în care aceasta este necesară pentru asigurarea utilizării programului. (2) Utilizatorul autorizat al copiei unui program pentru calculator poate, fără autorizarea titularului dreptului de autor, să analizeze, să studieze sau să testeze funcționarea acestui program, în scopul de a determina ideile și principiile care stau la baza oricărui element al acestuia, cu ocazia efectuării oricăror operațiuni de instalare, afișare, rulare sau executare, transmitere ori stocare a programului, operațiuni pe care este în drept să le efectueze. (3) Dispozițiile art. 10 lit. e) nu se aplică programelor pentru calculator.
Articolul 79 Autorizarea titularului dreptului de autor nu este obligatorie atunci când reproducerea codului sau traducerea formei acestui cod este indispensabilă pentru obținerea informațiilor necesare interoperabilității unui program pentru calculator cu alte programe pentru calculator, dacă sunt îndeplinite următoarele condiții: a) actele de reproducere și de traducere sunt îndeplinite de o persoană care deține dreptul de utilizare a unei copii a programului sau de o persoană care îndeplinește aceste acțiuni în numele celei dintâi, fiind abilitată în acest scop; b) informațiile necesare interoperabilității nu sunt ușor și rapid accesibile persoanelor prevăzute la lit. a); c) actele prevăzute la lit. a) sunt limitate la părțile de program necesare interoperabilității.
Articolul 80 Informațiile obținute prin aplicarea art. 79: a) nu pot fi utilizate în alte scopuri decât la realizarea interoperabilității programului pentru calculator, creat independent; b) nu pot fi comunicate altor persoane, în afara cazului în care comunicarea se dovedește necesară interoperabilității programului pentru calculator, creat independent; c) nu pot fi utilizate pentru definitivarea, producerea ori comercializarea unui program pentru calculator, a cărui expresie este fundamental similară, sau pentru orice alt act ce adduce atingere drepturilor titularului dreptului de autor.
Articolul 81 Dispozițiile art. 79 și 80 nu se aplică, dacă se cauzează un prejudiciu titularului dreptului de autor sau utilizării normale a programului pentru calculator.
Articolul 82 Dispozițiile cap. VI din prezentul titlu nu se aplică programelor pentru calculator.
Capitolul X Operele de artă plastică, de arhitectură și fotografice
Articolul 83 Persoana fizică sau juridică organizatoare a expozițiilor de artă răspunde de integritatea operelor expuse, luând toate măsurile pentru înlăturarea oricărui risc.
Articolul 84 (1) Contractul de reproducere a unei opere de artă trebuie să conțină indicații care să permită identificarea operei, cum ar fi o descriere sumară, o schiță, un desen, o fotografie, precum și referiri la semnătura autorului. (2) Reproducerile nu vor putea fi puse în vânzare fără ca titularul dreptului de autor să fi aprobat exemplarul ce i-a fost supus spre examinare. (3) Pe toate exemplarele trebuie să figureze numele ori pseudonimul autorului sau orice alt semn convenit care să permită identificarea acestuia. (4) Modelele originale și alte elemente ce au servit celui care a făcut reproducerile trebuie să fie restituite deținătorului cu orice titlu al acestora, dacă nu s-a convenit altfel. (5) Instrumentele special create pentru reproducerea operei trebuie să fie distruse sau făcute inutilizabile, dacă titularul dreptului de autor asupra operei nu le achiziționează și dacă nu s-a convenit altfel.
Articolul 85 (1) Studiile și proiectele de arhitectură și urbanism expuse în apropierea șantierului operei de arhitectură, precum și construcția realizată după acestea trebuie să poarte scris numele autorului, la loc vizibil, dacă prin contract nu s-a convenit altfel.
(2) Construirea unei opere de arhitectură, realizată total sau parțial după un alt proiect, nu poate fi făcută decât cu acordul titularului dreptului de autor asupra acelui proiect.
Articolul 86 (1) Sunt considerate opere fotografice și fotogramele peliculelor cinematografice. (2) Nu pot beneficia de protecția legală a dreptului de autor fotografiile unor scrisori, acte, documente de orice fel, desene tehnice și altele asemenea.
Articolul 87 (1) Dreptul autorului unei opere fotografice de a utiliza propria operă nu trebuie să prejudicieze drepturile autorului operei de artă reproduse în opera fotografică. (2) Drepturile patrimoniale asupra operei fotografice, care a fost creată în executarea unui contract individual de muncă sau la comandă, se prezumă că aparțin, pentru o perioadă de 3 ani, celui care angajează sau persoanei care a făcut comanda, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel. (3) Înstrăinarea negativului unei opere fotografice are ca efect transmiterea drepturilor patrimoniale ale titularului dreptului de autor asupra acesteia, dacă prin contract nu s-a prevăzut altfel.
Articolul 88 (1) Fotografia unei persoane, atunci când este executată la comandă, poate fi publicată, reprodusă de persoana fotografiată sau de succesorii săi, fără consimțământul autorului, dacă nu s-a convenit altfel. (2) Dacă numele autorului figurează pe exemplarul original al fotografiei, el trebuie să fie menționat și pe reproduceri.
Capitolul XI Protecția portretului, a destinatarului corespondenței și a secretului sursei de informare
Articolul 89 (1) Utilizarea unei opere care conține un portret necesită consimțământul persoanei reprezentate în acest portret, în condițiile prevăzute de art. 73, 74 și 79 din Codul civil*). De asemenea, autorul, proprietarul sau posesorul acesteia nu are dreptul să o reproducă ori să o utilizeze fără consimțământul succesorilor persoanei reprezentate, timp de 20 de ani după moartea acesteia, cu respectarea și a dispozițiilor art. 79 din Codul civil*). (2) În lipsa unei clauze contrare, consimțământul nu este necesar dacă persoana reprezentată în portret este de profesie model sau a primit o remunerație pentru a poza pentru acel portret. De asemenea, existența consimțământului se prezumă în condițiile art. 76 din Codul civil*).
Articolul 90 Utilizarea unei corespondențe adresate unei persoane necesită consimțământul destinatarului, iar după moartea acestuia, timp de 20 de ani, al succesorilor săi, dacă destinatarul nu a dorit altfel. În toate cazurile, sunt deopotrivă aplicabile dispozițiile art. 71 alin. (1) și (2), art. 72, 74 și 79 din Codul civil*). *) A se vedea Legea nr. 287/2009 privind Codul civil, republicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 505 din 15 iulie 2011, cu modificările ulterioare.
Articolul 91 Persoana reprezentată într-un portret și persoana destinatară a unei corespondențe pot exercita dreptul prevăzut la art. 10 lit. d), în ceea ce privește utilizarea operei ce conține portretul sau a corespondenței, după caz.
Articolul 92
(1) Editorul sau producătorul, la cererea autorului, este obligat să păstreze secretul surselor de informații folosite în opere și să nu publice documentele referitoare la acestea. (2) Dezvăluirea secretului este permisă cu consimțământul persoanei care l-a încredințat sau în baza unei hotărâri judecătorești definitive.
Titlul II Drepturile conexe dreptului de autor și drepturi sui-generis
Capitolul I Dispoziții comune
Articolul 93 (1) Drepturile conexe dreptului de autor nu aduc atingere drepturilor autorilor. Nicio dispoziție a prezentului titlu nu trebuie interpretată în sensul unei limitări a exercițiului dreptului de autor. (2) Drepturile patrimoniale recunoscute în prezentul titlu pot fi cesionate, în tot sau în parte, în condițiile prevăzute la art. 40-44, care se aplică prin analogie. Aceste drepturi pot să facă obiectul unei cesiuni exclusive sau neexclusive.
Articolul 94 Sunt recunoscuți și protejați, ca titulari de drepturi conexe dreptului de autor, artiștii interpreți sau executanți, pentru propriile interpretări ori execuții, producătorii de înregistrări sonore și producătorii de înregistrări audiovizuale, pentru propriile înregistrări, și organismele de radiodifuziune și de televiziune, pentru propriile emisiuni și servicii de programe.
Capitolul II Drepturile artiștilor interpreți sau executanți
Articolul 95 În sensul prezentei legi, prin artiști interpreți sau executanți se înțelege: actorii, cântăreții, muzicienii, dansatorii și alte persoane care prezintă, cântă, dansează, recită, declamă, joacă, interpretează, regizează, dirijează ori execută în orice altă modalitate o operă literară sau artistică, un spectacol de orice fel, inclusiv folcloric, de varietăți, de circ ori de marionete.
Articolul 96 Artistul interpret sau executant are următoarele drepturi morale: a) dreptul de a pretinde recunoașterea paternității propriei interpretări sau execuții; b) dreptul de a pretinde ca numele sau pseudonimul său să fie indicat ori comunicat la fiecare spectacol și la fiecare utilizare a înregistrării acestuia; c) dreptul de a pretinde respectarea calității prestației sale și de a se opune oricărei deformări, falsificări sau altei modificări substanțiale a interpretării ori execuției sale sau oricărei încălcări a drepturilor sale, care ar prejudicia grav onoarea ori reputația sa.
Articolul 97 (1) Drepturile prevăzute la art. 96 nu pot face obiectul vreunei renunțări sau înstrăinări. (2) După moartea artistului interpret sau executant, exercițiul drepturilor prevăzute la art. 96 se transmite prin moștenire, potrivit legislației civile, pe durată nelimitată. Dacă nu există moștenitori, exercițiul acestor drepturi revine organismului de gestiune colectivă care a administrat drepturile artistului interpret sau executant ori, după caz, organismului cu cel mai mare număr de membri, din domeniul respectiv.
Articolul 98 (1) Artistul interpret sau executant are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza ori de a interzice următoarele: a) fixarea interpretării sau a execuției sale; b) reproducerea interpretării sau a execuției fixate; c) distribuirea interpretării sau a execuției fixate; d) închirierea interpretării sau a execuției fixate;
e) împrumutul interpretării sau al execuției fixate; f) importul în vederea comercializării pe piața internă a interpretării sau a execuției fixate; g) radiodifuzarea și comunicarea publică ale interpretării sau ale execuției sale, cu excepția cazului în care interpretarea ori execuția a fost deja fixată sau radiodifuzată; h) în situația specificată la lit. g) au dreptul numai la remunerație echitabilă; i) punerea la dispoziția publicului a interpretării sau a execuției sale fixate, astfel încât să poată fi accesată, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; j) retransmiterea prin cablu a interpretării sau a execuției fixate. (2) În sensul prezentei legi, se consideră fixare încorporarea sunetelor, imaginilor ori a sunetelor și imaginilor sau a reprezentării digitale a acestora pe suport care permite perceperea, reproducerea ori comunicarea publică a lor, cu ajutorul unui dispozitiv. (3) Remunerația echitabilă prevăzută la alin. (1) lit. g) se stabilește și se colectează conform procedurii prevăzute la art. 163-165 și 168. (4) Definițiile prevăzute la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 și 22 se aplică în mod corespunzător și drepturilor prevăzute la alin. (1).
Articolul 99 (1) În sensul prezentei legi, execuția sau interpretarea unei opere este colectivă, în cazul în care interpretările ori execuțiile individuale formează un tot, fără a fi posibil, dată fiind natura interpretării sau execuției, să se atribuie un drept distinct vreunuia dintre artiștii participanți asupra ansamblului interpretării sau execuției. (2) În vederea exercitării drepturilor exclusive privind autorizarea prevăzută la art. 98, artiștii interpreți sau executanți care participa, în mod colectiv, la aceeași interpretare ori execuție, cum ar fi membrii unui grup muzical, ai unui cor, ai unei orchestre, ai unui corp de balet sau ai unei trupe teatrale, trebuie să mandateze, în scris, dintre ei, un reprezentant, cu acordul majorității membrilor. (3) Sunt exceptați de la prevederile alin. (2) regizorul, dirijorul și soliștii.
Articolul 100 În cazul unei interpretări sau execuții efectuate de un artist, în cadrul unui contract individual de muncă, drepturile patrimoniale prevăzute la art. 98, care sunt transmise angajatorului, trebuie să fie expres prevăzute în contractul individual de muncă.
Articolul 101 În lipsa unei clauze contrare, artistul interpret sau executant, care a participat la realizarea unei opere audiovizuale, a unei înregistrări audiovizuale ori a unei înregistrări sonore, se prezumă că cedează producătorului acesteia, în schimbul unei remunerații echitabile, dreptul exclusiv de utilizare a prestației sale astfel fixate, prin reproducere, distribuire, import, închiriere și împrumut.
Articolul 102 (1) Durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale artiștilor interpreți sau executanți este de 50 de ani de la data interpretării sau executării, cu următoarele excepții: a) în cazul în care fixarea executării, altfel decât pe o fonogramă, face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 50 de ani de la prima publicare sau de la prima comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este prima; b) în cazul în care fixarea executării pe o fonogramă face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări legale către public în decursul acestui termen, drepturile încetează la 70 de ani de la prima astfel de publicare sau de la prima astfel de comunicare către public, în funcție de care dintre aceste date este prima. (2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor faptului generator de drepturi.
Articolul 103
(1) În cazul în care, la 50 de ani de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, la 50 de ani de la comunicarea legală a acesteia către public, producătorul fonogramei nu oferă copii ale fonogramei spre vânzare într-o cantitate suficientă sau nu pune fonograma la dispoziția publicului, prin cablu sau fără cablu, în așa fel încât membrii publicului să aibă acces individual din locul și momentul alese, artistul interpret sau executant poate rezilia contractul prin care a cesionat unui producător de fonograme drepturile asupra fixării executării sale, denumit în continuare contract de cesiune. (2) Dreptul de reziliere a contractului de cesiune poate fi exercitat cu condiția ca producătorul, în termen de un an de la notificarea de către artistul interpret sau executant a intenției sale de a rezilia contractul de cesiune în temeiul alin. (1), să nu desfășoare cele două activități de exploatare prevăzute la alin. (1). (3) Dreptul de reziliere nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant. (4) În cazul în care pe fonogramă sunt înregistrate interpretările mai multor artiști interpreți sau executanți, aceștia își pot rezilia contractele de cesiune în conformitate cu legislația națională aplicabilă. În cazul în care contractul de cesiune se reziliază în temeiul prezentului articol, drepturile producătorului de fonograme asupra fonogramei încetează. (5) În cazul în care contractul de cesiune prevede dreptul artistului interpret sau executant la o remunerație unică, acesta are dreptul de a primi de la producătorul de fonograme o remunerație suplimentară anuală pentru fiecare an întreg imediat următor celui de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, celui deal 50lea an de la comunicarea legală a acesteia către public. (6) Dreptul de a obține o remunerație anuală suplimentară nu poate face obiectul unei renunțări din partea artistului interpret sau executant. (7) Suma totală pe care producătorul de fonograme trebuie să o aloce pentru plata remunerației suplimentare anuale prevăzute la alin. (5) corespunde unui procent de 20% din veniturile pe care producătorul de fonograme le-a obținut în cursul anului anterior celui pentru care se plătește remunerația, din reproducerea, distribuirea și punerea la dispoziție a fonogramelor respective, după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală a acesteia către public. (8) Producătorii de fonograme trebuie să furnizeze, la cerere, artiștilor interpreți sau executanți care sunt îndreptățiți la plata remunerației suplimentare anuale orice informație necesară pentru asigurarea plății respectivei remunerații. (9) Dreptul de a obține remunerația suplimentară anuală, astfel cum este prevăzut la alin. (5), este gestionat de organismele de gestiune colectivă. (10) În cazul în care un artist interpret sau executant are dreptul la o remunerație plătită treptat, nici plățile în avans, nici reducerile definite în contract nu se deduc din plățile efectuate către artist după cel de-al 50-lea an de la publicarea legală a fonogramei sau, în lipsa unei astfel de publicări, după cel de-al 50-lea an de la comunicarea legală către public a acesteia.
Capitolul III Drepturile producătorilor de înregistrări sonore
Articolul 104 (1) Se consideră înregistrare sonoră sau fonogramă, în sensul prezentei legi, fixarea sunetelor provenite dintr-o interpretare ori execuție sau a altor sunete ori a reprezentării digitale ale acestor sunete, alta decât sub forma unei fixări incorporate într-o operă cinematografică sau în altă operă audiovizuală. (2) Producătorul de înregistrări sonore este persoana fizică sau juridică ce are inițiativa și își asumă responsabilitatea organizării și finanțarea realizării primei fixări a sunetelor, fie că acestea constituie sau nu o operă în sensul prezentei legi.
Articolul 105
În cazul reproducerii și distribuirii înregistrărilor sonore, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii și alte suporturi materiale de ambalare, pe lângă mențiunile privind autorul și artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerț, precum și numele ori denumirea producătorului.
Articolul 106 (1) În condițiile prevăzute la art. 93 alin. (1), producătorul de înregistrări sonore are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele: a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări sonore; b) distribuirea propriilor înregistrări sonore; c) închirierea propriilor înregistrări sonore; d) împrumutul propriilor înregistrări sonore; e) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a copiilor legal realizate ale propriilor înregistrări sonore; f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări sonore, cu excepția celor publicate în scop comercial, caz în care are dreptul doar la remunerație echitabilă; g) punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări sonore, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări sonore. (2) Definițiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 și 22 se aplică, prin analogie, și drepturilor prevăzute la alin. (1). (3) Producătorul de înregistrări sonore are dreptul de a împiedica importul de copii ale propriilor înregistrări sonore realizate fără autorizarea sa. (4) Dispozițiile alin. (1) lit. e) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoana fizică, fără scopuri comerciale, în bagajul personal legal admis.
Articolul 107 (1) Durata de protecție a drepturilor patrimoniale ale producătorilor de fonograme este de 50 de ani de la data primei fixări. Cu toate acestea, dacă în decursul acestei perioade fonograma face obiectul unei publicări legale sau al unei comunicări publice legale, durata de protecție a drepturilor este de 70 de ani de la data la care a avut loc prima dintre acestea. (2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor faptului generator de drepturi.
Capitolul IV Drepturile producătorilor de înregistrări audiovizuale
Articolul 108 (1) Se consideră înregistrare audiovizuală sau videogramă, în sensul prezentei legi, orice fixare a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite sau nu de sunet, oricare ar fi metoda și suportul utilizate pentru această fixare. (2) Producătorul unei înregistrări audiovizuale este persoana fizică sau juridică ce are inițiativa și își asumă responsabilitatea organizării și realizării primei fixări a unei opere audiovizuale sau a unor secvențe de imagini în mișcare, însoțite ori nu de sunet și, în această calitate, furnizează mijloacele tehnice și financiare necesare.
Articolul 109 În cazul reproducerii și distribuirii propriilor înregistrări audiovizuale, producătorul este în drept să înscrie pe suporturile acestora, inclusiv pe coperte, cutii și alte suporturi materiale de ambalare, numele ori denumirea producătorului, pe lângă mențiunile privind autorul și artistul interpret sau executant, titlurile operelor, anul primei publicări, marca de comerț, precum și numele ori denumirea producătorului.
Articolul 110 (1) Producătorul unei înregistrări audiovizuale are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice următoarele:
a) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor înregistrări audiovizuale; b) distribuirea originalului sau a copiilor propriilor înregistrări audiovizuale; c) închirierea propriilor înregistrări audiovizuale; d) împrumutul propriilor înregistrări audiovizuale; e) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a propriilor înregistrări audiovizuale; f) radiodifuzarea și comunicarea publică a propriilor înregistrări audiovizuale; g) punerea la dispoziția publicului a propriilor înregistrări audiovizuale, astfel încât să poată fi accesate, în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public; h) retransmiterea prin cablu a propriilor înregistrări audiovizuale. (2) Definițiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21 și 22 se aplică, prin analogie, și drepturilor prevăzute la alin. (1).
Articolul 111 (1) Durata drepturilor patrimoniale ale producătorilor de înregistrări audiovizuale este de 50 de ani de la data primei fixări. Totuși, dacă înregistrarea în decursul acestei perioade face obiectul unei publicări sau al unei comunicări publice licite, durata drepturilor este de 50 de ani de la data la care a avut loc pentru prima oară oricare dintre acestea. (2) Durata prevăzută la alin. (1) se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului următor faptului generator de drepturi.
Capitolul V Dispoziții comune autorilor, artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de înregistrări sonore și audiovizuale
Articolul 112 (1) Pentru utilizarea directă sau indirectă a fonogramelor publicate în scop comercial ori a reproducerilor acestora prin radiodifuzare sau prin orice modalitate de comunicare către public, artiștii interpreți sau executanți și producătorii de fonograme au dreptul la o remunerație unică echitabilă. (2) Cuantumul acestei remunerații se stabilește prin metodologii, conform procedurii prevăzute la art. 163-165. (3) Colectarea remunerației unice se efectuează în condițiile prevăzute la art. 168. (4) Organismele de gestiune colectivă beneficiare stabilesc, printrun protocol, care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, proporția repartizării remunerației între cele două categorii de beneficiari. În cazul în care beneficiarii nu depun protocolul la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, remunerația se împarte, în mod egal, între cele două categorii de beneficiari. (5) În sensul prezentei legi, o fonogramă se consideră publicată în scop comercial atunci când este pusă la dispoziția publicului prin vânzare sau prin mijloace cu fir sau fără fir, în așa fel încât oricine să poată avea acces la ea în locul și la momentul ales în mod individual.
Articolul 113 Dreptul de distribuire se epuizează o dată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor unei înregistrări sonore sauaudiovizuale pe piața internă, de către titularul de drepturi ori cu consimțământul acestuia.
Articolul 114 (1) Autorii operelor susceptibile de a fi reproduse prin înregistrări sonore sau audiovizuale pe orice tip de suport, precum și cei ai operelor susceptibile de a fi reproduse pe hârtie, direct ori indirect, în condițiile prevăzute la art. 36 alin. (1), au dreptul, împreună cu editorii, producătorii și cu artiștii interpreți sau executanți, după caz, la o remunerație compensatorie pentru copia privată, conform art. 36 alin. (2). Dreptul la remunerația compensatorie pentru copia privată nu poate face obiectul unei renunțări din partea beneficiarilor. (2) Remunerația compensatorie pentru copia privată se plătește de fabricanții și/sau importatorii de suporturi de aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2), indiferent dacă procedeul folosit este unul analogic sau digital.
(3) Importatorii și fabricanții de suporturi și aparate, prevăzute la art. 36 alin. (2), sunt obligați să se înscrie la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în Registrul Național al Copiei Private, și pot desfășura activitățile respective de import sau de producție numai după obținerea de la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a certificatului de înregistrare. Acest certificat se eliberează de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe baza dovezilor privind obiectul de activitate declarat legal și a Certificatului unic de înregistrare la registrul comerțului, în termen de 5 zile de la depunerea acestora. (4) Lista suporturilor și a aparatelor pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, precum și cuantumul acestei remunerații se negociază din 3 în 3 ani, dacă una dintre părți o cere, în cadrul unor comisii constituite din: a) câte un reprezentant al principalelor organisme de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte o categorie de drepturi, pe de o parte; b) câte un reprezentant al principalelor structuri asociative mandatate de fabricanții și importatorii de suporturi și aparate, numit de respectivele structuri asociative, și câte un reprezentant al primilor 3 fabricanți și importatori majori de suporturi și aparate, stabiliți pe baza cifrei de afaceri și a cotei de piață din domeniul respectiv, cu condiția ca acestea să fie declarate în acest scop la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor pe propria răspundere, pe de altă parte. (5) În vederea inițierii negocierilor potrivit procedurilor prevăzute la art. 163 alin. (2)-(5), organismele de gestiune colectivă sau structurile asociative ale fabricanților și importatorilor de suporturi și aparate vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere conținând lista suporturilor și aparatelor, cerere ce va fi publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, precum și cuantumurile remunerațiilor ce urmează să fie negociate. Lista se elaborează în mod distinct pentru aparatele și suporturile din domeniul sonor și audiovizual și pentru aparatele și suporturile din domeniul grafic și se negociază în două comisii. (6) Remunerațiile sunt procentuale și se calculează la valoarea în vamă, în cazul importatorilor, și, respectiv, la valoarea fără TVA, cu ocazia punerii în circulație a produselor de către producători, și se plătește în luna următoare importului sau datei de facturare. (7) Remunerațiile negociate de părți sunt procentuale și sunt datorate pentru aparatele și suporturile prevăzute la art. 36 alin. (2), inclusiv pentru coli de hârtie pentru copiator format A4 și suporturi digitale. (8) Remunerația compensatorie pentru copia privată reprezintă o cotă procentuală din valoarea specificată la alin. (6), după cum urmează: a) coli de hârtie pentru copiator, format A4: 0,1%; b) alte suporturi: 3%; c) pentru aparate: 0,5%. (9) Negocierile pentru stabilirea listei aparatelor și suporturilor pentru care se datorează remunerația compensatorie se convoacă de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 15 zile de la publicarea în Monitorul Oficial al României, Partea I, a cererii de negociere.
Articolul 115 Remunerația compensatorie pentru copia privată se colectează de către un organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse după înregistrări sonore și audiovizuale și de către un alt organism de gestiune colector unic pentru operele reproduse de pe hârtie, în condițiile prevăzute la art. 168 alin. (6)-(8). Cele două organisme de gestiune colectivă, cu atribuții de colector unic, sunt desemnate prin obținerea votului majorității organismelor de gestiune colectivă beneficiare, la prima convocare, sau prin obținerea celui mai mare număr de voturi la o a doua convocare, indiferent de numărul celor prezenți. Organismele de gestiune colectivă desemnate prin vot vor depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor procesul-verbal prin care au fost desemnate. În termen de 5 zile lucrătoare de la data depunerii, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor va numi colectorul unic prin decizie a directorului general, care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I.
Articolul 116 (1) Remunerația compensatorie pentru copia privată încasată de organismele de gestiune colectoare unice se repartizează beneficiarilor, astfel: a) în cazul suporturilor și aparatelor pentru copii înregistrate sonor, prin procedeu analogic, 40% din remunerație revine, în părți negociabile, autorilor și editorilor operelor înregistrate, 30% revine artiștilor interpreți sau executanți, iar restul de 30% revine producătorilor de înregistrări sonore; b) în cazul suporturilor și aparatelor pentru copii înregistrate audiovizual, prin procedeu analogic, remunerația se împarte în mod egal între următoarele categorii: autori, artiști interpreți sau executanți și producători; c) în cazul copiilor înregistrate prin procedeu digital, pe orice tip de suport, remunerația se împarte în mod egal între beneficiarii corespunzând fiecăreia dintre cele trei categorii prevăzute la lit. a) și b), iar, în interiorul fiecărei categorii, conform celor stabilite la literele amintite. (2) În cazul copiilor înregistrate, prin procedeu analogic, pe hârtie, remunerația se împarte în mod egal între autori și editori. Sumele cuvenite editorilor se repartizează acestora numai prin asociațiile de editori, pe baza unui protocol încheiat între acestea, conținând criteriile de repartiție și procentele cuvenite fiecărei asociații. Pot participa la negocierea protocolului de repartizare numai asociațiile de editori care îndeplinesc condițiile stabilite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Articolul 117 Remunerația compensatorie pentru copia privată nu se plătește în cazul în care suporturile audio, video sau digitale neînregistrate, fabricate în țară sau importate, se comercializează angro către producătorii de înregistrări sonore și audiovizuale sau către organismele de radiodifuziune și televiziune, pentru propriile emisiuni.
Articolul 118 Dispozițiile art. 114 nu se aplică importului de suporturi și aparate ce permit realizarea de copii, efectuat fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.
Articolul 119 (1) În cazul în care un autor sau un artist interpret sau executant a transferat ori a cedat dreptul său de închiriere sau împrumut, în ceea ce privește o fonogramă ori o videograma, unui producător de fonograme sau de înregistrări audiovizuale, acesta păstrează dreptul de a obține o remunerație echitabilă. (2) Dreptul de a obține o remunerație echitabilă pentru închiriere nu poate face obiectul unei renunțări din partea autorilor sau artiștilor interpreți ori executanți, în calitate de beneficiari. (3) Autorii și artiștii interpreți sau executanți vor primi remunerațiile cuvenite fie direct de la producători, conform contractelor încheiate cu aceștia, fie de la utilizatori, numai prin organismele de gestiune colectivă, conform contractelor dintre beneficiarii remunerației și producători.
Articolul 120 Dispozițiile privind limitele exercitării drepturilor prevăzute la art. 35-39 se aplică în mod corespunzător și titularilor de drepturi conexe dreptului de autor.
Articolul 121 În cazul în care titularii de drepturi beneficiază, prin efectul legii, de o remunerație obligatorie, aceștia nu se pot opune utilizărilor care o generează.
Articolul 122 (1) Este considerată operă orfană acea operă sau fonogramă, prevăzută la art. 7, 8 și art. 104 alin. (1), în cazul în care niciun titular al drepturilor de autor asupra operei sau fonogramei nu este identificat sau, chiar dacă unul sau mai mulți dintre titulari sunt
identificați, niciunul nu este localizat, în pofida efectuării și înregistrării unei căutări diligente a titularilor drepturilor de autor. (2) Statutul de operă orfană se aplică următoarelor categorii de opere și fonograme care sunt protejate prin drepturi de autor și care au fost publicate pentru prima dată într-un stat membru sau, în absența publicării, care au fost difuzate pentru prima dată într-un stat membru: a) operelor sub formă de cărți, jurnale, ziare, reviste sau alte scrieri care se găsesc în colecțiile bibliotecilor, instituțiilor de învățământ sau muzeelor accesibile publicului, precum și în colecțiile arhivelor sau ale instituțiilor patrimoniului cinematografic sau sonor; b) operelor cinematografice, audiovizuale și fonogramelor aflate în colecțiile bibliotecilor, ale instituțiilor de învățământ sau ale muzeelor accesibile publicului, precum și în colecțiile arhivelor sau ale instituțiilor patrimoniului cinematografic sau sonor; c) operelor cinematografice și audiovizuale și fonogramelor produse de organismele publice de radiodifuziune și de televiziune până la 31 decembrie 2002 inclusiv și aflate în arhivele acestora; d) operelor și fonogramelor prevăzute la lit. a)-c), care nu au fost niciodată publicate sau difuzate, dar care au fost puse la dispoziția publicului de către instituțiile prevăzute la art. 123 alin. (1), cu consimțământul titularilor drepturilor de autor, numai dacă este rezonabil să se presupună că titularii drepturilor de autor nu s-ar opune utilizărilor prevăzute la art. 123; e) operelor și altor obiecte protejate care sunt integrate sau încorporate în operele ori fonogramele prevăzute la lit. a)-d) sau care constituie parte integrantă a operelor sau fonogramelor respective. (3) În situația în care titularul dreptului de autor este identificat ori localizat ulterior, opera sau fonograma respectivă își încetează statutul de operă orfană. (4) Atunci când o operă sau o fonogramă are mai mulți titulari de drepturi de autor și nu toți sunt identificați sau, chiar dacă sunt identificați, nu sunt localizați în urma unei căutări diligente și nu sunt înregistrați în conformitate cu prevederile art. 125, opera sau fonograma poate fi utilizată în conformitate cu prevederile art. 14 și 20, cu condiția ca aceia dintre titularii de drepturi care au fost identificați și localizați să fi autorizat, în legătură cu drepturile pe care le dețin, instituțiile prevăzute la art. 123 alin. (1) să efectueze reproducerea și să o pună la dispoziția publicului. (5) Prevederile alin. (1) nu aduc atingere drepturilor asupra operei sau fonogramei ai cărei titulari au fost identificați și localizați. (6) Dispozițiile privind operele orfane nu se aplică în privința operelor anonime sau sub pseudonim.
Articolul 123 (1) Utilizarea operelor sau fonogramelor orfane de către biblioteci, instituții de învățământ și muzee accesibile publicului, precum și de către arhive, de către instituții ale patrimoniului cinematografic sau fonografic și de către organismele publice de radiodifuziune și de televiziune, pentru a realiza obiective legate de misiunile lor de interes public, se poate realiza prin: a) punere la dispoziția publicului, în sensul art. 20; b) reproducere, în sensul art. 14, în vederea digitizării, punerii la dispoziție, indexării, catalogării, conservării sau restaurării. (2) Instituțiile prevăzute la alin. (1) pot utiliza o operă orfană numai în scopul realizării obiectivelor legate de misiunile lor de interes public, în special conservarea operelor și fonogramelor aflate în colecțiile lor, restaurarea acestora și furnizarea de acces în scop cultural și educațional la acestea. Aceste organisme pot obține venituri din utilizarea operelor orfane în scopul exclusiv de acoperire a costurilor legate de digitizarea și de punerea acestora la dispoziția publicului. (3) Instituțiile prevăzute la alin. (1) au obligația de a preciza numele autorilor identificați și ale altor titulari ai drepturilor de autor în toate utilizările unei opere orfane.
(4) Dispozițiile prezentei legi nu aduc atingere libertății contractuale a instituțiilor prevăzute la alin. (1) în ceea ce privește exercitarea misiunilor lor de interes public, îndeosebi în ceea ce privește acordurile de parteneriat public-privat. (5) Titularii drepturilor de autor care pun capăt statutului de operă orfană al operelor sau fonogramelor lor beneficiază de o compensație echitabilă pentru utilizarea de către instituțiile prevăzute la alin. (1) a acestor opere sau fonograme, în condițiile legii. (6) Compensația echitabilă, prevăzută la alin. (5), se stabilește în funcție de numărul de copii/reproduceri realizate după opera sau fonograma respectivă.
Articolul 124 (1) În scopul stabilirii statutului de operă orfană, instituțiile prevăzute la art. 123 alin. (1) se asigură că pentru fiecare operă individuală sau fonogramă se efectuează o căutare diligentă și de bună-credință, prin consultarea surselor corespunzătoare pentru fiecare categorie de opere sau fonograme în cauză. (2) Căutarea diligentă se efectuează obligatoriu înaintea utilizării operei sau fonogramei. (3) Dacă există indicii că s-ar putea găsi informații relevante cu privire la titularii drepturilor de autor în alte țări, se consultă, de asemenea, sursele de informații disponibile din țările respective. (4) Sursele prevăzute la alin. (1) vor fi stabilite, prin decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, în urma consultării cu titularii de drepturi de autor și cu utilizatorii, pentru fiecare categorie de opere sau de fonograme. (5) În cazul cărților publicate, sursele includ următoarele: a) depozitul legal, cataloagele din biblioteci, fișierele de autoritate deținute de biblioteci și de alte instituții; b) asociațiile editorilor și autorilor din țara respectivă; c) bazele de date și registrele existente, WATCH (Writers Artists and their Copyright Holders - scriitori, artiști și deținătorii de drepturi de autor ai acestora), ISBN (International Standard Book Number - numărul internațional standard pentru cărți) și bazele de date cu cărțile tipărite; d) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere; e) surse care integrează baze de date și registre multiple, inclusiv VIAF (Virtual International Authority Files - Dosare Virtuale Internaționale de Autoritate) și ARROW (Accesible Registries of Rights Information and Orphan Works - registre accesibile ale informațiilor privind drepturile de autor și ale operelor orfane). (6) În cazul ziarelor, revistelor, jurnalelor și periodicelor, sursele include următoarele: a) ISSN (International Standard Serial Number - numărul internațional standard pentru publicații seriale), pentru publicațiile seriale; b) indexuri și cataloage aparținând fondurilor și colecțiilor bibliotecilor; c) depozitul legal; d) asociații ale editorilor, ale autorilor și ale jurnaliștilor din țara respectivă; e) bazele de date ale organismelor de gestiune relevante, inclusiv ale organismelor de reprezentare a drepturilor de reproducere. (7) În cazul operelor vizuale, și anume cele din categoriile artelor plastice, fotografiei, ilustrațiilor, designului și arhitecturii, precum și în cazul schițelor acestor opere și ale altor astfel de opere care figurează în cărți, jurnale, ziare și reviste, sau în cazul altor opere, sursele includ următoarele: a) sursele prevăzute la alin. (5) și (6); b) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul artelor vizuale, inclusiv organismele de reprezentare a drepturilor de reproducere; c) bazele de date ale agențiilor de imagini, dacă este cazul. (8) În cazul operelor audiovizuale și al fonogramelor, sursele includ următoarele: a) depozitul legal; b) asociații ale producătorilor din țara respectivă;
c) bazele de date ale instituțiilor patrimoniului cinematografic sau sonor, după caz, și ale bibliotecilor naționale; d) bazele de date cu standarde și identificatori pertinenți, cum ar fi ISAN (International Standard Audiovisual Number - Numărul Internațional Standard pentru Opere Audiovizuale) pentru materialul audiovizual, ISWC (International Standard Music Work Code – numărul internațional standard pentru opere muzicale) pentru opere muzicale și ISRC (International Standard Recording Code - numărul internațional standard pentru înregistrări) pentru fonograme; e) bazele de date ale organismelor de gestiune colectivă relevante, în special în cazul autorilor, artiștilor interpreți sau executanți, producătorilor de fonograme și producătorilor din domeniul audiovizual; f) genericul și alte informații care figurează pe ambalajul operelor; g) baze de date ale unor asociații relevante care reprezintă o categorie specifică de titulari de drepturi. (9) Căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care opera a fost publicată pentru prima dată sau, în absența publicării, în statul membru în care opera a fost radiodifuzată pentru prima dată, cu excepția operelor cinematografice sau audiovizuale al căror producător își are sediul sau reședința obișnuită într-un stat membru, caz în care căutarea diligentă se desfășoară în statul membru în care producătorul își are sediul sau reședința obișnuită. În acest caz, căutarea diligentă se efectuează în statul membru în care se află organismul care a pus la dispoziția publicului opera sau fonograma, cu consimțământul titularului drepturilor de autor. (10) Instituțiile prevăzute la art. 123 alin. (1) păstrează evidența căutării lor diligente și furnizează următoarele informații autorității naționale competente, respectiv Oficiului Român pentru Drepturile de Autor: a) rezultatele căutărilor diligente pe care le-au efectuat și care au condus la concluzia că o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană; b) utilizarea operelor orfane; c) orice schimbare privind statutul de operă orfană; d) datele de contact.
Articolul 125 Oficiul Român pentru Drepturile de Autor adoptă măsurile necesare pentru ca informațiile prevăzute la art. 124 alin. (10), primite din partea instituțiilor prevăzute la art. 123 alin. (1), să fie comunicate Oficiului pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne, pentru a fi înregistrate în baza de date online unică, accesibilă publicului, creată și administrată de către acesta, în conformitate cu prevederile Regulamentului (UE) nr. 386/2012 al Parlamentului European și al Consiliului din 19 aprilie 2012 privind atribuirea către Oficiul pentru Armonizare în cadrul Pieței Interne (mărci, desene și modele industriale) a unor sarcini legate de asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, inclusiv reunirea reprezentanților sectorului public și privat în cadrul Observatorului European al Încălcărilor Drepturilor de Proprietate Intelectuală.
Articolul 126 (1) În cazul în care o operă sau o fonogramă este considerată operă orfană într-un alt stat membru al Uniunii Europene, conform art. 122, atunci este considerată orfană și pe teritoriul României și poate fi utilizată și accesată în conformitate cu prezenta lege. (2) Această prevedere se aplică și operelor și fonogramelor prevăzute la art. 122 alin. (4), în măsura în care este vorba despre drepturile titularilor de drepturi de autor neidentificați sau nelocalizați.
Articolul 127 Nicio dispoziție a prezentei legi, privitoare la operele orfane, nu aduce atingere dispozițiilor privind brevetele, mărcile înregistrate, desenele și modelele industriale, modelele de utilitate, topografia semiconductoarelor, caracterele tipografice, accesul condiționat, accesul
serviciilor de radiodifuziune sau televiziune la transmisia prin cablu, protecția tezaurelor naționale, cerințele privind depozitele legale, practicile restrictive și concurența neloială, secretele comerciale, securitatea, confidențialitatea, protecția datelor și respectarea vieții private, accesul la documente publice, dreptul contractual, libertatea presei și libertatea de exprimare în mijloacele de informare în masă.
Articolul 128 Titularul drepturilor de autor asupra unei opere sau fonograme considerate a fi operă orfană are, în orice moment, posibilitatea de a pune capăt statutului de operă orfană.
Capitolul VI Organismele de radiodifuziune și de televiziune
Secţiunea I Drepturile organismelor de radiodifuziune și de televiziune
Articolul 129 Organismele de radiodifuziune și de televiziune au dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza sau de a interzice, cu obligația pentru cel autorizat de a menționa numele organismelor, următoarele: a) fixarea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune; b) reproducerea prin orice mijloc și sub orice formă a propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost transmise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit; c) distribuirea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport; d) importul, în vederea comercializării pe piața internă, a propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport; e) retransmiterea sau reemiterea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune prin mijloace fără fir, prin fir, prin cablu, prin satelit sau prin orice alt procedeu similar, precum și prin orice alt mod de comunicare către public, inclusiv retransmiterea pe Internet; f) comunicarea publică a propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune în locuri accesibile publicului, cu plata intrării; g) închirierea propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune, fixate pe orice tip de suport; h) împrumutul propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport; i) punerea la dispoziția publicului a propriilor emisiuni și servicii de programe de radiodifuziune sau de televiziune fixate pe orice fel de suport, indiferent dacă au fost emise prin fir sau fără fir, inclusiv prin cablu sau satelit, astfel încât să poată fi accesate în orice loc și în orice moment ales, în mod individual, de către public.
Articolul 130 (1) Prin reemitere, în sensul prezentei legi, se înțelege emiterea simultană, de către un organism de radiodifuziune, a unui program al altui organism de radiodifuziune. (2) Definițiile de la art. 14-18, art. 20 alin. (1), art. 21, 22 și 98 alin. (2) se aplică, prin analogie, și drepturilor prevăzute la art. 129.
Articolul 131 (1) Organismele de radiodifuziune și de televiziune au dreptul exclusiv de a împiedica importul de copii ale propriilor programe de radiodifuziune sau de televiziune, realizate fără autorizarea lor și fixate pe orice tip de suport. (2) Dispozițiile art. 129 lit. d) nu se aplică atunci când importul este făcut de o persoană fizică, fără scop comercial, în bagajul personal legal admis.
Articolul 132
Durata drepturilor prevăzute în prezentul capitol este de 50 de ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului următor celui în care a avut loc prima radiodifuzare a emisiunii sau a serviciului de programe ale organismului de radiodifuziune ori de televiziune.
Articolul 133 Dreptul de distribuire a unui program de radiodifuziune ori de televiziune, fixat pe orice fel de suport, se epuizează odată cu prima vânzare sau cu primul transfer de drept de proprietate asupra originalului ori a copiilor acestuia, pe piața internă, de către titularul de drepturi sau cu consimțământul acestuia.
Articolul 134 Dispozițiile cuprinse în art. 35, 36 și 38 se aplică, prin analogie, și organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
Secţiunea a II-a Comunicarea publică prin satelit
Articolul 135 (1) Organismele de radiodifuziune și de televiziune, care au ca obiect de activitate comunicarea publică a unor programe prin satelit, trebuie să își desfășoare activitatea cu respectarea dreptului de autor și a drepturilor conexe protejate prin prezenta lege. (2) În sensul prezentei legi, prin comunicare publică prin satelit se înțelege introducerea, sub controlul și responsabilitatea unui organism de radiodifuziune sau de televiziune situat pe teritoriul României, a semnalelor purtătoare de programme destinate captării de către public, într-un lanț neîntrerupt de comunicare ce conduce la satelit și revine la pământ. (3) În sensul prezentei legi, prin satelit se înțelege orice satelit care operează pe benzi de frecvență rezervate, conform legislației privind telecomunicațiile, pentru radiodifuzarea semnalelor în scopul recepționării de către public sau pentru comunicarea individuală privată. În acest din urmă caz este totuși necesar ca recepția individuală să se poată face în condiții comparabile celor din primul caz.
Articolul 136 (1) În cazul în care semnalele purtătoare de emisiuni sau de servicii de programe sunt difuzate sub o formă codificată, introducerea lor în lanțul de comunicare este considerată comunicare publică, dacă dispozitivul de decodificare a emisiunii este pus la dispoziția publicului de către organismul respectiv sau cu consimțământul său. (2) Responsabilitatea comunicării publice, în cazul în care semnalele purtătoare sunt transmise de un organism situat în afara României sau într-un stat care nu este membru al Uniunii Europene și care nu asigură nivelul de protecție prevăzut de prezenta lege, este asigurată astfel: a) dacă semnalele sunt transmise satelitului prin intermediul unei stații de legătură ascensională, responsabilitatea revine persoanei care, situate pe teritoriul României sau al unui stat membru al Uniunii Europene, utilizează stația; b) dacă nu se apelează la o stație de legătură ascensională, dar comunicarea către public a fost autorizată de un organism cu sediul principal în România sau pe teritoriul unui stat membru al Uniunii Europene, responsabilitatea revine organismului care a autorizat-o.
Articolul 137 (1) Titularii dreptului de autor pot cesiona drepturile lor pentru comunicarea publică prin satelit unui organism de radiodifuziune sau de televiziune, numai printr-un contract încheiat fie prin intermediul unui organism de gestiune colectivă, fie individual. (2) Contractul-cadru încheiat între un organism de gestiune colectivă și un organism de radiodifuziune sau de televiziune, pentru comunicarea publică prin satelit a unei categorii de opere aparținând unui anumit domeniu, își poate produce efectele extinse și față de titularii de drepturi care nu sunt reprezentați de organismele de gestiune colectivă, dacă această comunicare către public prin satelit are loc simultan cu radiodifuzarea terestră efectuată de
către același organism emițător. Titularul de drepturi nereprezentat are posibilitatea în orice moment să înlăture producerea efectelor extinse ale contractului-cadru, printr-un contract individual sau colectiv. (3) Prevederile alin. (2) nu se aplică operelor audiovizuale.
Secţiunea a III-a Retransmiterea prin cablu
Articolul 138 (1) Titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe își pot exercita drepturile lor pentru autorizarea sau interzicerea retransmisiei prin cablu numai prin intermediul unui organism de gestiune colectivă. (2) *) Cuantumul remunerației privind drepturile de autor și drepturile conexe se stabilește printr-o metodologie negociată între organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și structurile asociative ale distribuitorilor prin cablu, potrivit procedurilor prevăzute la art. 163 și 164, cu excluderea de la calcul a programelor a căror retransmitere prin cablu este obligatorie conform legii. *) Prin Decizia nr. 571/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. (2), devenit art. 138 alin. (2) prin renumerotare. (3) În cazul în care părțile nu pot stabili metodologii prin negociere, înainte de inițierea procedurii de arbitraj prevăzute de art. 165 alin. (3), acestea pot conveni să recurgă la o procedură de mediere facultativă. Această mediere este efectuată de unul sau mai mulți mediatori aleși de părți în așa fel încât independența și imparțialitatea lor să nu poată fi puse la îndoială. Mediatorii au ca sarcină să ajute negocierile și pot să notifice o propunere părților. (4) În termen de 3 luni de la prezentarea propunerii de către mediatori, părțile vor notifica mediatorilor și la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor respingerea propunerii sau acceptarea acesteia prin semnarea protocolului privind metodologiile. Notificarea propunerii, precum și a acceptării sau respingerii acesteia se face în conformitate cu regulile aplicabile notificării actelor juridice. Acceptarea de către toate părțile este prezumată în cazul în care niciuna dintre ele nu a notificat respingerea propunerii în acest termen. (5) Dacă unii titulari de drepturi nu au încredințat gestiunea drepturilor lor unui organism de gestiune colectivă, organismul care gestionează drepturile din aceeași categorie este considerat de drept a fi și gestionarul drepturilor lor. Dacă există în același domeniu mai multe organisme de gestiune colectivă, titularul de drepturi poate opta între acestea. Revendicarea drepturilor de către acești titulari se poate face în termen de 3 ani de la data notificării.
Articolul 139 Prevederile art. 138 alin. (1) nu se aplică drepturilor exercitate de organismele de radiodifuziune sau de televiziune cu privire la propriile emisiuni și servicii de programe, indiferent dacă drepturile în cauză le aparțin ori le-au fost cesionate de alți titulari de drepturi de autor sau de drepturi conexe. În acest caz, exercitarea dreptului de retransmitere prin cablu de către un organism de radiodifuziune sau de televiziune se face prin contracte încheiate cu distribuitorii prin cablu, cu excepția cazurilor în care retransmiterea prin cablu este obligatorie prin lege.
Capitolul VII Drepturile sui-generis ale fabricanților bazelor de date
Articolul 140 (1) Dispozițiile prezentului capitol privesc protecția juridică a bazelor de date, în orice formă a lor. (2) În sensul prezentei legi, prin bază de date se înțelege o culegere de opere, de date sau de alte elemente independente, protejate ori nu prin drept de autor sau conex, dispuse într-o
modalitate sistematică ori metodică și în mod individual accesibile prin mijloace electronice sau printr-o altă modalitate. (3) Protecția prevăzută în prezentul capitol nu se aplică programelor pentru calculator utilizate la fabricarea sau funcționarea bazelor de date accesibile prin mijloace electronice. (4) În sensul prezentei legi, fabricantul unei baze de date este persoana fizică sau juridică ce a făcut o investiție substanțială cantitativă și calitativă în vederea obținerii, verificării sau prezentării conținutului unei baze de date.
Articolul 141 (1) Fabricantul unei baze de date are dreptul patrimonial exclusiv de a autoriza și de a interzice extragerea și/sau reutilizarea totalității sau a unei părți substanțiale din aceasta, evaluată calitativ sau cantitativ. (2) În sensul prezentei legi, se înțelege prin: a) extragere: transferul permanent sau temporar al totalității ori al unei părți, evaluată calitativ sau cantitativ, substanțiale din conținutul bazei de date pe un alt suport, prin orice mijloc sau sub orice formă; b) reutilizare: orice formă de punere la dispoziția publicului a totalității sau a unei părți substanțiale a conținutului bazei de date, evaluată calitativ sau cantitativ, prin distribuirea de copii, prin închiriere sau sub alte forme, inclusiv prin punerea la dispoziția publicului a conținutului bazei, astfel încât oricine să poată avea acces la aceasta în locul și la momentul alese în mod individual. Prima vânzare pe piața internă a unei copii a bazei de date de către titularul dreptului suigeneris sau cu consimțământul acestuia epuizează dreptul de a controla revânzarea acestei copii. (3) Împrumutul public al unei baze de date nu este un act de extragere sau de reutilizare. (4) Dreptul prevăzut la alin. (1) se aplică în mod independent de posibilitatea de a proteja baza de date sau conținutul acesteia prin dreptul de autor sau alte drepturi. Protecția bazelor de date prin dreptul prevăzut la alin. (1) nu prejudiciază drepturile existente cu privire la conținutul lor. (5) Nu este permisă extragerea sau reutilizarea, repetată și sistematică, de părți nesubstanțiale ale conținutului bazei de date dacă aceasta ar presupune acte contrarii unei utilizări normale a acestei baze sau ar cauza un prejudiciu nejustificat intereselor legitime ale fabricantului bazei de date.
Articolul 142 (1) Fabricantul unei baze de date, care este pusă la dispoziția publicului prin orice modalitate, nu poate împiedica utilizarea legitimă a acesteia prin extragerea sau reutilizarea de părți nesubstanțiale din conținutul său, oricare ar fi scopul utilizării. În cazul în care utilizatorul legitim este autorizat să extragă sau să reutilizeze numai o parte a bazei de date, dispozițiile prezentului alineat se aplică acestei părți. (2) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziția publicului în orice modalitate, nu poate efectua acte care intră în conflict cu utilizarea normală a acestei baze de date sau care lezează în mod nejustificat interesele legitime ale fabricantului bazei de date. (3) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziția publicului în orice modalitate, nu poate să aducă prejudicii titularilor unui drept de autor sau conex care se referă la opere ori la prestații conținute în această bază de date. (4) Utilizatorul legitim al unei baze de date, care este pusă la dispoziția publicului prin orice modalitate, poate, fără autorizarea fabricantului bazei de date, să extragă sau să reutilizeze o parte substanțială a conținutului acesteia: a) în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării private a conținutului unei baze de date neelectronice; b) în cazul în care extragerea se face în scopul utilizării pentru învățământ sau pentru cercetare științifică, cu condiția indicării sursei și în măsura justificată de scopul necomercial urmărit;
c) în cazul în care se face o extragere sau reutilizare având ca scop apărarea ordinii publice și a siguranței naționale ori în cadrul unor proceduri administrative sau jurisdicționale. d) în cazul în care orice act de reproducere, distribuire, transformare, extragere sau reutilizare se face în scopul prevederilor art. 35^1. (la 14-01-2019, Alineatul (4) din Articolul 142 , Capitolul VII , Titlul II a fost completat de Punctul 3, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 ) (5) Utilizatorul legitim al unei baze de date sau al unei părți dintr-o bază de date poate efectua, fără consimțământul autorului acesteia, orice act de reproducere, distribuire, comunicare publică sau transformare, necesar utilizării normale și accesului la baza de date sau la o parte din aceasta.
Articolul 143 (1) Drepturile fabricantului bazei de date iau naștere o dată cu definitivarea bazei de date. Durata protecției este de 15 ani, începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor definitivării bazei de date. (2) În cazul în care baza de date a fost pusă la dispoziția publicului în orice modalitate înainte de expirarea perioadei prevăzute la alin. (1), durata protecției se calculează începând cu data de 1 ianuarie a anului imediat următor celui în care baza de date a fost pusă la dispoziția publicului pentru prima oară. (3) Orice modificare substanțială, evaluată calitativ sau cantitativ, a conținutului unei baze de date, constând, în special, în adăugări, suprimări sau schimbări succesive și pentru care se poate considera că s-a efectuat o nouă investiție substanțială, evaluată calitativ sau cantitativ, permite atribuirea unei durate de protecție proprii bazei de date rezultate din această investiție.
Titlul III Gestiunea și apărarea dreptului de autor și a drepturilor conexe
Capitolul I Gestiunea drepturilor patrimoniale de autor și a drepturilor conexe
Secţiunea I Dispoziții generale
Articolul 144 (1) Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe își exercită drepturile recunoscute prin prezenta lege în mod individual sau colectiv, cu respectarea prevederilor prezentei legi. (2) Gestiunea colectivă a drepturilor de autor se poate face numai pentru operele aduse anterior la cunoștința publică, iar gestiunea colectivă a drepturilor conexe se poate face numai pentru interpretări sau execuții fixate ori radiodifuzate anterior, precum și pentru fonograme ori videograme aduse anterior la cunoștința publică. (3) Titularii de drepturi de autor sau de drepturi conexe nu pot cesiona drepturile patrimoniale recunoscute prin prezenta lege către organisme de gestiune colectivă. (4) Autorul sau titularul dreptului de autor sau drepturilor conexe are următoarele drepturi ce se cuprind obligatoriu în statutul organismelor de gestiune colectivă: a) de a alege pentru ce drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere, de alte obiecte protejate sau teritorii autorizează, pe bază de mandat scris, un organism de gestiune colectivă pentru gestionarea acestora, indiferent de naționalitate, de reședință sau de locul de stabilire a organismului de gestiune colectivă sau a titularului de drepturi; b) de a acorda licențe pentru utilizările necomerciale ale oricăror drepturi, categorii de drepturi sau tipuri de opere și de alte obiecte protejate; c) de a revoca mandatul de gestiune sau de a retrage organismului de gestiune colectivă, la alegere, orice drepturi, categorii de drepturi, tipuri de opere sau alte obiecte protejate, cu un preaviz rezonabil care nu trebuie să depășească 6 luni; d) de a încasa remunerațiile ce i se cuvin pentru actele de exploatare care s-au produs înainte de intrarea în vigoare a revocării sau restrângerii mandatului de gestiune.
(5) Organismele de gestiune colectivă nu pot restrânge exercitarea drepturilor prevăzute la alin. (4) prin impunerea condiției ca gestiunea drepturilor, categoriilor de drepturi sau tipurilor de opere sau de alte obiecte protejate, care fac obiectul revocării sau al retragerii, să fie încredințate unui alt organism de gestiune colectivă. (6) În cazul în care autorizează un organism de gestiune colectivă, autorii sau titularii de drepturi își dau acordul, în formă scrisă, pentru fiecare drept, categorie de drepturi sau tip de opere și alte obiecte protejate. (7) Autorii sau titularii de drepturi care nu sunt membri ai unui organism de gestiune colectivă, dar care au o legătură juridică directă cu acesta, prin lege, cesiune, licență sau printr-un alt tip de contract decât cel de mandat, au următoarele drepturi: a) de a comunica, inclusiv prin mijloace electronice, cu organismul de gestiune colectivă, în scopul exercitării drepturilor din a căror exploatare este îndreptățit să primească remunerații; b) de a fi informați cu privire la operele, tipurile de opere sau alte obiecte protejate, drepturile pe care acesta le gestionează în mod direct sau prin acorduri de reprezentare și teritoriile acoperite; c) de a primi răspuns în scris, motivat și în cel mai scurt timp posibil, la plângerile formulate, referitoare la autorizația de gestionare a drepturilor și revocarea sau retragerea acestora, colectarea, repartizarea și plata remunerațiilor, reținerile aplicate inclusiv în cazul drepturilor online asupra operelor muzicale, conform procedurilor instituite la nivelul organismului de gestiune colectivă. (8) Organismul de gestiune colectivă informează autorii sau titularii de drepturi în privința drepturilor prevăzute la alin. (4) și (7), precum și în privința condițiilor aferente dreptului prevăzut la alin. (4) lit. b), înainte de a obține acordul acestora pentru gestionarea oricărui drept, a oricărei categorii de drepturi sau a oricărui tip de opere și de alte obiecte protejate.
Articolul 145 (1) Gestiunea colectivă este obligatorie pentru exercitarea următoarelor drepturi: a) dreptul la remunerație compensatorie pentru copia privată; b) dreptul la remunerație echitabilă pentru împrumutul public prevăzut la art. 18 alin. (2); c) dreptul de suită; d) dreptul de radiodifuzare a operelor muzicale; e) Abrogată. (la 14-01-2019, Litera e) din Alineatul (1) , Articolul 145 , Sectiunea I , Capitolul I , Titlul III a fost abrogată de Punctul 4, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 ) f) dreptul la remunerație echitabilă recunoscut artiștilor interpreți și producătorilor de fonograme pentru comunicarea publică și radiodifuzarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora; g) dreptul de retransmitere prin cablu; h) dreptul la compensație echitabilă pentru operele orfane; i) Abrogată. (la 14-01-2019, Litera i) din Alineatul (1) , Articolul 145 , Sectiunea I , Capitolul I , Titlul III a fost abrogată de Punctul 4, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 ) (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1), organismele de gestiune colectivă îi reprezintă și pe titularii de drepturi care nu leau acordat mandat. (3) Dreptul de comunicare publică a operelor muzicale este supus gestiunii colective extinse. În acest caz, organismul de gestiune colectivă reprezentativ îi reprezintă și pe autorii și titularii de drepturi care nu au acordat mandat. Autorul sau titularul de drepturi are libertatea să înlăture producerea efectelor gestiunii colective extinse printr-o notificare transmisă cu 30 de zile înainte organismului de gestiune colectivă reprezentativ. (la 14-01-2019, Articolul 145 din Sectiunea I , Capitolul I , Titlul III a fost completat de Punctul 5, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 )
Articolul 146 (1) Pot fi gestionate colectiv următoarele drepturi: a) dreptul de reproducere a operelor muzicale pe fonograme sau videograme; b) dreptul de comunicare publică a operelor, cu excepția operelor muzicale, și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual; c) dreptul de împrumut, cu excepția cazului prevăzut la art. 145 alin. (1) lit. b); d) dreptul de radiodifuzare a operelor și a prestațiilor artistice în domeniul audiovizual; d^1) drepturile online asupra operelor muzicale, prevăzute la art. 173; (la 14-01-2019, Alineatul (1) din Articolul 146 , Sectiunea I , Capitolul I , Titlul III a fost completat de Punctul 6, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 ) e) dreptul la remunerație echitabilă rezultată din cesiunea dreptului de închiriere prevăzut la art. 119 alin. (1). (2) Pentru categoriile de drepturi prevăzute la alin. (1) organismele de gestiune colectivă îi reprezintă numai pe titularii de drepturi care leau acordat mandat și elaborează metodologii, în limita repertoriului gestionat, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute la art. 162 lit. a), sau negociază direct cu utilizatorii contractele de licență. Organismele de gestiune colectivă vor permite, la cererea utilizatorilor, accesul prin mijloace electronice la repertoriul de opere gestionat, dintre cele utilizate de solicitant, în forma prevăzută la art. 153 alin. (2), precum și la lista titularilor de drepturi de autor și de drepturi conexe, români și străini, pe care îi reprezintă. Această activitate de gestiune colectivă se află sub supravegherea și controlul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, în calitate de garant al aplicării legii. (3) Organismele de gestiune colectivă autorizează, la cerere, utilizarea operelor de creație intelectuală, numai în baza documentelor care certifică existența mandatului titularilor de drepturi de autor sau conexe, cu excepția cazurilor de gestiune colectivă obligatorie.
Articolul 147 Drepturile recunoscute în prezentul capitol, cu excepția celor prevăzute la art. 145 și 146, pot fi gestionate prin intermediul organismelor de gestiune colectivă, numai în limita mandatului special acordat de titularii de drepturi.
Articolul 148 În negocierile cu titlu individual privind drepturile recunoscute prin prezenta lege, existența organismelor de gestiune colectivă nu îi împiedică pe titularii drepturilor de autor și ai drepturilor conexe să se adreseze unor intermediari, persoane fizice sau persoane juridice specializate, pentru a fi reprezentați.
Articolul 149 (1) Autorii sau titularii de drepturi pot încredința, prin contract, gestiunea drepturilor lor unor entități de gestiune independente. (2) Entitățile de gestiune independente sunt persoane juridice cu scop lucrativ, ce funcționează potrivit reglementărilor legale privind societățile și al căror obiect de activitate unic sau principal ori unul dintre obiectele de activitate principale îl reprezintă gestionarea drepturilor de autor sau drepturilor conexe. (3) Entitățile de gestiune independente nu pot fi deținute sau controlate, direct sau indirect, total sau parțial, de autori sau titularii de drepturi și nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor și drepturi conexe ori utilizarea acestora. (4) Entitățile de gestiune independente au obligația ca în termen de 15 zile de la înființare să informeze Oficiul Român pentru Drepturile de Autor asupra acestui lucru, în vederea luării în evidență. (5) Producătorii de opere audiovizuale, producătorii de înregistrări sonore și audiovizuale, organismele de radiodifuziune și televiziune, editorii, managerii sau impresarii nu pot funcționa sau acționa ca entități de gestiune independente. (6) Entitățile de gestiune independente pot încheia contracte de reprezentare cu autorii sau titularii de drepturi de autor sau drepturi conexe, cu respectarea prevederilor prezentei legi.
(7) Entitățile de gestiune independente sunt autorizate să reprezinte autorii sau titularii de drepturi în relația cu organismele de gestiune colectivă, pe baza contractelor prevăzute la alin. (6) și în limitele impuse de prezenta lege. (8) Entitățile de gestiune independente au următoarele obligații: a) să colecteze sumele datorate de utilizatori și să le plătească autorilor sau titularilor de drepturi, potrivit prevederilor contractuale; b) să furnizeze informații autorilor sau titularilor cu privire la gestionarea drepturilor acestora; c) să furnizeze informații organismelor de gestiune colectivă și altor entități de gestiune colectivă, la solicitarea acestora, cu privire la repertoriul gestionat; d) să acorde licențe pentru utilizarea drepturilor online asupra operelor muzicale, în limita repertoriului gestionat; e) să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o dare de seamă anuală în formatul stabilit prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor; f) să întocmească un raport anual privind numărul, modalitatea și termenul de soluționare a plângerilor, pe care îl publică pe pagina proprie de internet; g) să asigure autorilor sau titularilor de drepturi și autorităților cu atribuții de control și supraveghere accesul la informațiile privind orice aspect al activității de colectare a sumelor datorate de utilizatori și de plată a acestora către autori sau titularii de drepturi; h) să acorde asistență de specialitate autorilor sau titularilor de drepturi și să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale, în limita obiectului de activitate, la cererea acestora. (9) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică îndeplinirea obligațiilor prevăzute la alin. (8).
Secţiunea a II-a Organismele de gestiune colectivă a dreptului de autor și a drepturilor conexe
Articolul 150 (1) Organismele de gestiune colectivă sunt, în sensul prezentei legi, persoane juridice constituite prin liberă asociere, având drept obiect de activitate, unic sau principal, gestiunea drepturilor de autor sau drepturilor conexe dreptului de autor, categoriilor de drepturi, tipurilor de opere sau de alte obiecte protejate, care le este încredințată de către mai mulți autori sau titulari de drepturi de autor, în beneficiul colectiv al acestora. (2) Organismele de gestiune colectivă nu pot avea ca obiect de activitate utilizarea repertoriului protejat pentru care au primit un mandat de gestiune colectivă, în exercitarea mandatului, în condițiile prezentei legi; organismelor de gestiune colectivă nu li se transferă sau nu li se transmit drepturi de autor și drepturi conexe ori utilizarea acestora. (3) În sensul alin. (1), gestiunea colectivă a drepturilor, categoriilor de drepturi, tipurilor de opere sau de alte obiecte protejate include acordarea de licențe, monitorizarea utilizării drepturilor sau tipurilor de opere gestionate, asigurarea respectării acestor drepturi, colectarea, repartizarea și plata sumelor cuvenite autorilor sau titularilor de drepturi de autor sau de drepturi conexe, provenite din remunerațiile plătite pentru exploatarea drepturilor gestionate sau din investirea veniturilor obținute din drepturi.
Articolul 151 (1) Organismele de gestiune colectivă prevăzute în prezentul capitol se constituie în condițiile legii, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, și funcționează potrivit reglementărilor privind asociațiile fără scop patrimonial și potrivit prevederilor prezentei legi. (2) Aceste organisme sunt create direct de titularii drepturilor de autor sau ai drepturilor conexe, persoane fizice ori juridice, și acționează în limitele mandatului încredințat și pe baza statutului adoptat după procedura prevăzută de lege. (3) Organismele de gestiune colectivă pot fi create în mod separat pentru gestionarea de categorii distincte de drepturi, corespunzând unor domenii diferite de creație, precum și pentru gestionarea de drepturi aparținând unor categorii distincte de titulari.
Articolul 152 Organismele de gestiune colectivă au obligația să comunice publicului, prin mijloace de informare în masă, următoarele date: a) categoriile de titulari de drepturi pe care îi reprezintă; b) drepturile patrimoniale pe care le gestionează; c) categoriile de utilizatori și categoriile de persoane fizice și juridice care au obligații de plată a remunerațiilor compensatorii pentru copia privată către titularii de drepturi; d) actele normative în temeiul cărora funcționează și colectează remunerațiile cuvenite titularilor de drepturi; e) modalitățile de colectare și persoanele responsabile de această activitate, pe plan local și central; f) programul de lucru.
Articolul 153 (1) Avizul prevăzut la art. 151 alin. (1) se acordă organismelor de gestiune colectivă cu sediul în România, care: a) urmează să se constituie sau funcționează potrivit reglementărilor legale la data intrării în vigoare a prezentei legi; b) depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor repertoriul de opere, interpretări și execuții artistice, fonograme și videograme, aparținând propriilor membri și pe care îl gestionează, precum și contractele încheiate, pentru gestionarea de drepturi similare, cu organisme străine; c) au adoptat un statut care îndeplinește condițiile prevăzute de prezenta lege; d) au capacitate economică de gestionare colectivă și dispun de mijloacele umane și materiale necesare gestionării repertoriului pe întregul teritoriu al țării; e) permit, potrivit procedurilor exprese din propriul statut, accesul oricăror titular ai drepturilor de autor sau drepturi conexe din domeniul pentru care se înființează și care doresc să le încredințeze un mandat. (2) Repertoriul menționat la alin. (1) lit. b) se depune în regim de bază de date, protejat potrivit legii, în format scris și electronic, stabilit prin decizie a directorului general, și conține cel puțin numele autorului, numele titularului de drepturi, titlul operei, elementele de identificare a artiștilor interpreți și executanți, a fonogramelor sau videogramelor. (3) Avizul de constituire și funcționare pentru organismul de gestiune colectivă se acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismului de gestiune colectivă.
Articolul 154 (1) Toți membrii organismului de gestiune colectivă au dreptul de a participa și dreptul de a vota în cadrul adunării generale a membrilor. (2) Convocarea adunării generale se face cu cel puțin 30 de zile înainte de data desfășurării, prin publicarea informațiilor privind data, locul și ordinea de zi, atât pe pagina de internet, cât și prin orice alt mijloc de comunicare în masă, inclusiv electronic. (3) În cazul în care la data stabilită pentru adunarea generală nu se întrunește cvorumul statutar, adunarea generală se va reconvoca în termen de cel mult 15 zile. Hotărârile adunării generale reconvocate se vor lua cu majoritatea simplă a membrilor care și-au exprimat votul. (4) Adunarea generală decide cel puțin în privința următoarelor aspecte: a) politica generală de repartizare a sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi; b) politica generală privind utilizarea sumelor care nu pot fi repartizate; c) politica generală de investiții, în ceea ce privește veniturile provenite din drepturi și orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi; d) politica generală privind reținerile din veniturile provenite din drepturi și din orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi; e) politica de gestiune a riscurilor; f) aprobarea oricărei achiziții, vânzări sau ipotecări a unor bunuri imobile;
g) aprobarea fuziunilor și a alianțelor, a înființării de filiale, a achizițiilor de alte entități ori de părți sociale sau drepturi în alte entități; h) aprobarea propunerilor de contractare de împrumuturi, de acordare de împrumuturi sau de constituire de garanții pentru împrumuturi; i) aprobarea dării de seamă anuale; j) aprobarea salariilor sau plăților cuvenite directorului general, membrilor consiliului director și membrilor comisiilor interne. (5) Adunarea generală poate delega organului care exercită funcția de supraveghere, prin hotărâre, competențele prevăzute la alin. (4) lit. e)-h).
Articolul 155 (1) Organismul de gestiune colectivă are obligația de a asigura posibilitatea participării și exprimării votului pentru toți membrii săi în cadrul adunării generale. (2) Fiecare membru al organismului de gestiune colectivă are dreptul de a desemna, printr-o împuternicire, o altă persoană sau entitate, pentru a participa și vota în numele său, în cadrul adunării generale, cu condiția ca această desemnare să nu conducă la un conflict de interese. (3) Condițiile de participare și instrucțiunile de exercitare a votului sunt prevăzute expres în împuternicire, aceasta fiind valabilă pentru o singură adunare generală. (4) În cadrul adunării generale, reprezentantul se bucură de aceleași drepturi pe care le-ar avea membrul care l-a desemnat.
Articolul 156 (1) Darea de seamă anuală se întocmește în maximum 8 luni de la sfârșitul exercițiului financiar din anul precedent. (2) Darea de seamă anuală se publică pe pagina proprie de internet a organismului de gestiune colectivă, unde rămâne la dispoziția publicului minimum 5 ani, și conține cel puțin următoarele informații: a) bilanțul contabil, contul de venituri și cheltuieli și o situație a fluxurilor de trezorerie; b) un raport al activităților din exercițiul financiar; c) informații privind refuzurile de acordare a licențelor, conform dispozițiilor art. 162 lit. b); d) lista organelor de conducere centrale și locale, componența comisiilor interne și lista reprezentanților locali; e) informații privind valoarea totală a sumelor plătite directorului general, membrilor consiliului director, precum și ale membrilor comisiilor interne, precum și alte beneficii acordate acestora; f) informațiile privind remunerațiile colectate, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizări; g) informații financiare privind comisionul reținut autorilor sau titularilor de drepturi pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea, repartizarea și plata remunerațiilor, care să conțină cel puțin date cu privire la costurile reale, defalcate pe categorii de drepturi gestionate, și acolo unde costurile sunt indirecte și nu pot fi atribuite uneia sau mai multor categorii de drepturi, justificări cu privire la acestea, inclusiv veniturile provenite din investirea, plasamentele și depozitele bancare ale comisionului; h) informații financiare privind suma totală repartizată și suma totală plătită autorilor sau titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizare, inclusiv datele la care au fost efectuate plățile, cu defalcarea acestora pe perioade de colectare/repartiție; i) informații financiare privind suma totală colectată și nerepartizată, precum și cu privire la suma totală repartizată și neplătită titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizare, cu indicarea perioadelor în care au fost colectate aceste sume, a motivelor întârzierilor și a modului de evidențiere a sumelor; j) informații financiare privind sumele ce nu pot fi repartizate, precum și modul utilizării acestora;
k) informații financiare privind sumele primite de la alte organisme de gestiune colectivă cu care se află în raporturi juridice prevăzute de prezenta lege, precum și comisioanele de gestiune și alte rețineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de utilizări și pe organisme de gestiune colectivă; l) informații financiare privind sumele colectate, repartizate și plătite altor organisme de gestiune colectivă cu care se află în raporturi juridice prevăzute de prezenta lege, precum și comisioanele de gestiune și alte rețineri din aceste sume, defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de utilizări și pe organisme de gestiune colectivă, cu indicarea perioadei de colectare/repartiție; m) informații financiare privind sumele colectate, repartizate și plătite în mod direct autorilor sau titularilor de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi, pe tipuri de utilizări, cu indicarea perioadei de colectare/repartiție; n) un raport special, dacă este cazul, cu privire la sumele reținute în scopul prestării de servicii sociale, culturale și educaționale, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizări, precum și modalitatea de utilizare a acestora. (3) Sumele prevăzute la alin. (2) referitoare la comision și alte rețineri se prezintă atât ca valoare, cât și ca procent, comparativ cu remunerațiile colectate în exercițiul financiar în cauză, defalcate pe categorii de drepturi. (4) Informațiile contabile și financiare prezentate în darea de seamă se verifică de organul care îndeplinește funcția de supraveghere, cu cel puțin 30 de zile înaintea desfășurării adunării generale anuale, iar raportul întocmit, inclusiv rezervele exprimate în acesta, se reproduc integral în darea de seamă.
Articolul 157 (1) Statutul organismului de gestiune colectivă cuprinde cel puțin dispoziții cu privire la: a) condițiile de aderare și cazurile de refuz privind acordarea calității de membru; b) condițiile în care se realizează gestionarea drepturilor autorilor sau titularilor drepturilor de autor, pe baza principiului egalității de tratament; c) modalitatea de revocare a mandatului de gestiune, de retragere a oricăror drepturi, categorii de drepturi, tipuri de opere sau de alte obiecte protejate, precum și data intrării în vigoare a revocării sau a retragerii; d) drepturile și obligațiile membrilor în raporturile cu organismul de gestiune colectivă; e) modalitatea de stabilire și de achitare a taxei de aderare și a cotizațiilor, în cazul în care acestea sunt prevăzute în sarcina membrilor; f) modalitatea de stabilire a sumelor ce urmează a fi repartizate membrilor și regulile aplicabile repartizării remunerațiilor colectate, proporțional cu utilizarea reală a repertoriului autorului sau titularului de drepturi, precum și cele aplicabile drepturilor colectate pentru care nu se poate stabili utilizarea reală; g) nivelul minim de la care se poate face plata în cazul în care sumele repartizate sunt mai mici decât costurile gestiunii; h) reguli privind regimul sumelor care nu au putut fi repartizate sau care nu au fost revendicate; i) reguli privind modalitatea de stabilire a metodologiilor ce urmează a fi negociate cu utilizatorii, inclusiv reprezentarea în cadrul negocierilor; j) modalitățile de stabilire a comisionului datorat de autori sau titularii de drepturi, pentru acoperirea cheltuielilor necesare funcționării; k) modalitățile de verificare a gestiunii economice și financiare de către membri; l) regulile generale privind utilizarea veniturilor provenite din drepturi și a veniturilor derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi; m) prevederi referitoare la exercitarea funcției de supraveghere; n) prevederi referitoare la numirea și eliberarea din funcție a organelor de conducere. (2) Orice propunere de modificare a statutului se supune avizării Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, cu două luni înainte de adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cadrul căreia modificarea urmează să fie supusă aprobării.
(3) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor eliberează avizul prevăzut la alin. (2) în termen de 10 zile lucrătoare de la solicitare. În cazul în care avizul este negativ, acesta trebuie motivat. (4) În termen de 10 zile de la data desfășurării adunării generale în cadrul căreia modificarea a fost aprobată, organismul de gestiune colectivă are obligația de a depune modificarea statutului, avizul și hotărârea adunării generale la instanța judecătorească, în vederea înregistrării modificării. (5) Hotărârile judecătorești definitive privind înregistrarea modificărilor la statut se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor în termen de 5 zile de la data comunicării. (6) Orice modificare a statutului efectuată și înregistrată la instanța judecătorească fără avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor este nulă de drept.
Articolul 158 (1) Mandatul de gestiune colectivă este acordat direct, prin contract scris, de către autor sau titularul de drepturi de autor sau drepturi conexe. (2) Exercitarea gestiunii colective încredințate prin contractul de mandat nu poate restrânge în niciun fel drepturile patrimoniale ale autorului sau titularului de drepturi. (3) Poate fi membru al unui organism de gestiune colectivă autorul, titularul de drepturi de autor, o entitate de gestiune independentă sau alte organisme de gestiune colectivă și asociații de autori sau titulari de drepturi, care îndeplinesc condițiile de aderare prevăzute în statut. (4) Organismul respectiv este obligat să accepte gestionarea acestor drepturi pe baza gestiunii colective în limita obiectului său de activitate. (5) Organismul de gestiune colectivă poate refuza acordarea calității de membru în cazul în care titularul: a) nu face dovada drepturilor pretinse; b) nu depune repertoriul de opere, interpretări și execuții artistice, fonograme, videograme și alte obiecte protejate; c) nu indică ce drepturi patrimoniale, tipuri de opere sau alte obiecte protejate alege să îi fie gestionate de organismul de gestiune colectivă; d) este membru al altui organism de gestiune colectivă pentru aceleași drepturi asupra acelorași opere, interpretări și execuții artistice, fonograme, videograme și alte obiecte protejate pentru care solicită gestionarea; e) a pierdut anterior calitatea de membru al organismului de gestiune colectivă prin excludere; f) a fost condamnat, printr-o decizie rămasă definitivă, la pedeapsa cu amendă penală sau cu închisoarea, pentru infracțiuni prevăzute de legislația din domeniul proprietății intelectuale. (6) În cazul în care situația prevăzută la alin. (5) lit. f) intervine ulterior aderării, organismul de gestiune colectivă poate hotărî asupra menținerii sau încetării calității de membru. (7) Statutul organismelor de gestiune colectivă poate cuprinde și alte motive de refuz al acordării calității de membru, cu condiția ca acestea să fie obiective, transparente și nediscriminatorii. Refuzul acordării calității de membru se motivează în scris. (8) Calitatea de membru al unui organism de gestiune colectivă nu se moștenește.
Articolul 159 (1) În cazul gestiunii colective obligatorii, dacă un autor sau un titular de drepturi de autor nu este asociat la niciun organism de gestiune colectivă, competența revine organismului din domeniu cu cel mai mare număr de membri, desemnat ca atare de către Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, prin decizia directorului general. (2) În cazul în care sumele datorate autorilor sau titularilor de drepturi nu pot fi repartizate, deoarece nu au putut fi identificați sau localizați, iar excepția de la acest termen nu se aplică, aceste sume se înscriu separat în conturile organismului de gestiune colectivă. (3) Revendicarea sumelor prevăzute la alin. (2) de către autori sau titularii de drepturi se poate face în termen de 3 ani de la data notificării.
(4) Notificarea sumelor nerepartizate sau nerevendicate se face în scris și electronic, inclusiv pe pagina proprie de internet a organismului de gestiune colectivă, în termen de 3 luni de la încheierea exercițiului financiar în care au fost colectate, și va conține următoarele informații, dacă sunt cunoscute: a) titlul operei sau al obiectului protejat; b) elementele de identificare a artiștilor interpreți și executanți, a fonogramelor sau a videogramelor; c) numele editorului sau al producătorului respectiv; d) orice alte informații care ar putea facilita identificarea titularului de drepturi. (5) Pentru identificarea și localizarea autorilor sau titularilor de drepturi, în termen de 3 luni de la data efectuării repartiției, organismul de gestiune colectivă pune informații privind operele și alte obiecte protejate la dispoziția: a) membrilor pe care îi reprezintă sau a entităților care reprezintă titulari de drepturi; b) organismelor de gestiune colectivă din domeniul respectiv, precum și celor cu care a încheiat acorduri de reprezentare, după caz; c) publicului, pe pagina proprie de internet. (6) Pentru identificarea și localizarea autorilor sau titularilor de drepturi, organismul de gestiune colectivă are obligația să verifice toate evidențele la care are acces.
Articolul 160 (1) Drepturile, obligațiile, responsabilitățile și incompatibilitățile directorului general, ale membrilor consiliului director și ale membrilor celorlalte comisii care funcționează în cadrul organismului de gestiune colectivă se stabilesc prin statut. Directorul general este membru al consiliului director și prezidează ședințele acestuia. (2) Membrii organismului de gestiune colectivă nu au dreptul la remunerații pentru funcțiile deținute, altele decât cele prevăzute la alin. (1). (3) Directorul general și membrii consiliului director au obligația să completeze și să prezinte adunării generale o declarație individuală anuală, cu respectarea prevederilor legale privind protecția datelor cu caracter personal, care să conțină următoarele informații: a) orice interese avute în organismul de gestiune colectivă; b) orice sumă primită de la organismul de gestiune colectivă pe durata exercițiului financiar anterior, inclusiv sub formă de salarii, plăți compensatorii sau alte beneficii de natură pecuniară și nepecuniară; c) orice sumă primită din partea organismului de gestiune colectivă pe durata exercițiului financiar anterior, în calitate de autor sau titular de drepturi; d) orice conflict existent sau potențial între interesele personale și cele ale organismului de gestiune colectivă sau dintre obligațiile față de organismul de gestiune colectivă și îndatoririle față de altă persoană fizică sau juridică. (4) Directorul general nu poate deține alte funcții, remunerate sau neremunerate, după cum urmează: a) în cadrul altui organism de gestiune colectivă; b) în cadrul unei entități de gestiune independentă; c) în calitate de membru al unui grup de interes economic cu activitate în domeniul de gestiune al organismului de gestiune. (5) Declarația prevăzută la alin. (3) se depune la adunarea generală și se înscrie într-un registru special. (6) Formatul declarației prevăzute la alin. (3) se stabilește prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Articolul 161 (1) În scopul supravegherii și monitorizării permanente a activității desfășurate de organismul de gestiune colectivă, de directorul general și de consiliul director, la nivelul fiecărui organism de gestiune colectivă funcționează un organ cu funcție de supraveghere, format dintr-un număr impar de membri.
(2) În cadrul organului de supraveghere, reprezentarea diverselor categorii de membri ai organismului de gestiune colectivă trebuie să fie echitabilă și echilibrată. (3) Fiecare membru al organului de supraveghere are obligația completării declarației prevăzute la art. 160 alin. (3), în termen de 10 zile de la numire. (4) Organul de supraveghere se întrunește periodic și are cel puțin următoarele atribuții: a) exercitarea atribuțiilor ce i-au fost delegate de adunarea generală, conform art. 154 alin. (5); b) monitorizarea activității și a îndeplinirii obligațiilor de către directorul general și consiliul director, inclusiv punerea în aplicare a hotărârilor adunării generale, în special a politicilor prevăzute la art. 154 alin. (4) lit. d); c) orice alte atribuții prevăzute prin statut. (5) Organul de supraveghere întocmește un raport anual asupra activității sale, îl prezintă adunării generale și îl comunică Oficiului Român pentru Drepturile de Autor.
Secţiunea a III-a Funcționarea organismelor de gestiune colectivă
Articolul 162 Organismele de gestiune colectivă au următoarele drepturi și obligații: a) să acționeze în interesul membrilor pe care îi reprezintă și să nu impună acestora obligații care nu sunt necesare în mod obiectiv pentru protecția drepturilor și a intereselor lor sau pentru gestionarea eficientă a drepturilor acestora; b) să acorde autorizații neexclusive utilizatorilor, la cererea acestora, efectuată înainte de utilizarea repertoriului protejat, în schimbul unei remunerații. Organismele de gestiune colectivă răspund în termen de maximum 10 zile la cererea acestora, indicând orice alte informații necesare acordării licenței. În cazul în care organismal de gestiune colectivă nu intenționează să acorde licența neexclusivă pentru un anumit serviciu, va motiva refuzul în scris; c) să elaboreze metodologii pentru domeniile de activitate, cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite, ce trebuie negociate cu utilizatorii în vederea plății acestor drepturi, în cazul în care modul de exploatare face imposibilă autorizarea individuală de către autorii sau titularii de drepturi; d) să încheie, în numele membrilor care le-au acordat mandat sau pe baza convențiilor încheiate cu organisme similare din străinătate, contracte generale cu organizatorii de spectacole, cu utilizatorii care desfășoară activități de comunicare publică, cu organismele de radiodifuziune ori de televiziune sau cu distribuitorii de servicii de programe prin cablu, având ca obiect autorizarea de utilizare a repertoriului protejat; e) să colecteze sumele datorate de utilizatori și să depună toate diligențele necesare pentru repartizarea și plata acestora, în cel mai scurt timp, către membrii săi sau către alte organisme de gestiune colectivă, inclusiv în temeiul acordurilor de reprezentare, potrivit prevederilor din statut; f) să ceară utilizatorilor sau intermediarilor acestora să furnizeze, în format scris și electronic, în termen de 30 de zile de la solicitare, informațiile și documentele solicitate pentru determinarea cuantumului remunerațiilor, precum și informații privind operele utilizate, ștampilate și semnate de reprezentantul legal; (la 14-01-2019, Litera f) din Articolul 162 , Sectiunea a III-a , Capitolul I , Titlul III a fost modificată de Punctul 7, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 ) g) să asigure tratament egal membrilor, inclusiv autorilor sau titularilor de drepturi ale căror drepturi le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, în privința comisionului de gestiune și a regulilor privind colectarea, repartizarea și plata remunerațiilor; h) să actualizeze în permanență bazele de date conținând lista de membri și repertoriile acestora; i) să asigure accesul propriilor membri, fără discriminare, la informațiile privind orice aspect al activității de colectare a sumelor datorate de utilizatori și de repartizare a acestora;
j) să îndeplinească orice altă activitate, conform mandatului special primit de la membrii săi, în limita obiectului de activitate; k) să asigure autorităților cu atribuții de control și supraveghere accesul la informațiile privind activitatea de colectare și repartizare a remunerațiilor; l) să asigure transparența activității de gestiune colectivă în raporturile cu membrii săi, autoritățile publice și utilizatorii; m) să asigure corespondența cu membrii, utilizatorii și cu organismele de gestiune colectivă cu care are încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice; n) să protejeze interesele membrilor, în ceea ce privește gestionarea drepturilor cuvenite, ca urmare a utilizării repertoriului acestora, în afara teritoriului României, prin încheierea de acorduri de reprezentare, în formă scrisă, cu organismele similare din străinătate; o) să acorde asistență de specialitate membrilor săi și să îi reprezinte în cadrul procedurilor legale, în limita obiectului de activitate; p) să prezinte în sistemul informatic pe care îl dețin date și informații actuale, corecte și complete în vederea organizării evidenței și a simplificării plății remunerațiilor provenind din dreptul de autor și drepturile conexe de către utilizatori, precum și a repartiției remunerațiilor colectate. Informațiile existente în sistemul informatic al organismelor de gestiune colectivă sunt stabilite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor; q) să răspundă în scris, în cel mai scurt timp posibil, plângerilor, în special în ceea ce privește gestionarea drepturilor, revocarea mandatului sau retragerea drepturilor, condițiile de aderare, colectarea sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi, reținerile și repartizarea acestora; r) să păstreze separat în conturile sale veniturile provenite din drepturi sau derivate din investirea acestor drepturi, precum și orice active proprii pe care le-ar putea deține acesta și orice venituri care provin din aceste active, din comisioanele de gestiune sau din alte activități; s) să încheie contracte sau acorduri de reprezentare, prin care mandatează un alt organism de gestiune colectivă să gestioneze drepturile pe care le reprezintă.
Articolul 163 (1) În vederea inițierii procedurilor de negociere a metodologiilor, organismele de gestiune colectivă, utilizatorii sau structurile asociative ale utilizatorilor prevăzuți la alin. (3) lit. b) și c) trebuie să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor o cerere, însoțită de lista părților propuse pentru negociere și elementele de identificare ale acestora, metodologiile propuse a fi negociate, precum și dovada notificării acestora în vederea negocierii. Nedepunerea listei sau depunerea unei liste incomplete, precum și lipsa dovezii notificării atrag respingerea cererii de inițiere a procedurilor de negociere. (2) Metodologiile se negociază în cadrul unei comisii constituite prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 15 zile de la primirea cererii de inițiere a procedurilor de negociere. Decizia directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala entității solicitante. (3) Comisia de negociere a metodologiilor este constituită din: a) câte un reprezentant al fiecărui organism de gestiune colectivă, care funcționează pentru câte un domeniu de creație și pentru o categorie de drepturi; b) câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor, la nivel național, și câte un reprezentant al primilor 3 utilizatori majori, stabiliți pe baza cifrei de afaceri, cu condiția ca acestea să fie declarate la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, pe propria răspundere. Instituțiile publice, inclusiv societățile publice de radiodifuziune și de televiziune, care fac parte din comisia de negociere, sunt exceptate de la declararea cifrei de afaceri; c) câte un reprezentant al structurilor asociative reprezentative ale utilizatorilor la nivel local sau, în lipsa acestora, a reprezentanților a 2 utilizatori locali notificați de organismele de gestiune colectivă și care depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor acordul de participare în respectiva comisie.
(4) În funcție de propunerea primită în vederea emiterii deciziei de constituire a comisiei de negociere, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate convoca și desemna în comisia de negociere orice entitate care are un interes legitim. (5) Decizia de desemnare a comisiei de negociere se comunică părților prin scrisoare recomandată, împreună cu propunerea de metodologii depusă de entitatea solicitantă.
Articolul 164 (1) Metodologia se negociază de către organismele de gestiune colectivă cu reprezentanții prevăzuți la art. 163 alin. (3) lit. b) și c), ținându-se seama de următoarele criterii principale: a) categoria titularilor de drepturi, tipurile de opere și alte obiecte protejate și domeniul pentru care se poartă negocierea; b) categoria de utilizatori pe care îi reprezintă la negocieri structurile asociative sau ceilalți utilizatori desemnați să negocieze; c) repertoriul gestionat de organismul de gestiune colectivă, pentru membrii proprii, precum și pentru membrii altor organisme străine similare, în baza contractelor de reciprocitate; d) proporția utilizării repertoriului gestionat de un organism de gestiune colectivă; e) proporția utilizărilor pentru care utilizatorul a îndeplinit obligațiile de plată prin contracte directe cu titularii de drepturi; f) veniturile obținute de utilizatori din activitatea care utilizează repertoriul pentru a cărui utilizare se negociază metodologiile; g) practica europeană privind rezultatele negocierilor dintre utilizatori și organismele de gestiune colectivă. (2) Organismele de gestiune colectivă pot solicita în negocieri, de la aceeași categorie de utilizatori, fie remunerații forfetare, fie remunerații procentuale stabilite ca parte procentuală din veniturile obținute de fiecare utilizator prin activitatea în cadrul căreia se utilizează repertoriul sau, în lipsa veniturilor, din cheltuielile ocazionate de utilizare. Pentru activitatea de radiodifuzare, organismele de gestiune colectivă pot solicita numai remunerații procentuale, diferențiate prin directă proporționalitate cu ponderea utilizării de către fiecare utilizator – organism de televiziune sau de radiodifuziune a repertoriului gestionat colectiv în această activitate. (3) Remunerațiile prevăzute la alin. (2) trebuie să fie rezonabile în raport cu valoarea economică și ponderea utilizării drepturilor în cauză, ținând seama de caracteristicile și de sfera de utilizare a operelor și a altor obiecte protejate, precum și de valoarea economică a serviciului prestat de organismul de gestiune colectivă. Organismele de gestiune colectivă și utilizatorii motivează modul de stabilire a acestor remunerații. (4) Remunerațiile forfetare sau procentuale prevăzute la alin. (2) pot fi solicitate numai dacă și în măsura în care sunt utilizate opere pentru care drepturile de autor sau drepturile conexe protejate se află în termenele de protecție prevăzute de lege. (5) În cazul în care gestiunea colectivă este obligatorie conform prevederilor art. 145, metodologiile se negociază fără a se ține seama de criteriile prevăzute la alin. (1) lit. c) și e), repertoriile fiind considerate repertorii extinse.
Articolul 165 (1) În cazul în care părțile nu pot stabili metodologii prin negociere, acestea potrecurge la mediere. (2) Negocierea metodologiilor se desfășoară conform programului stabilit între cele două părți, pe o durată de maximum 60 de zile de la data constituirii comisiei. (3) Înțelegerea părților cu privire la metodologiile negociate se consemnează într-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Protocolul se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala entității care a inițiat procedura de negociere, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de 10 zile de la data depunerii. (4) Pot face obiectul unei medieri litigiile care privesc un organism de gestiune colectivă care acordă licențe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere muzicale, cum ar fi:
a) litigii cu un furnizor de servicii muzicale online existent sau potențial referitoare la dispozițiile art. 173 alin. (4), art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a)-c) și e) și alin. (3); b) litigii cu unul sau mai mulți titulari de drepturi referitoare la dispozițiile art. 173 alin. (4) și art. 174-178; c) litigii cu un alt organism de gestiune colectivă referitoare la dispozițiile art. 174-177. (5) În termen de 30 de zile de la finalizarea procedurii de mediere, părțile au obligația notificării Oficiului Român pentru Drepturile de Autor asupra rezultatului obținut, cu respectarea regulilor aplicabile notificării actelor juridice. (6) În cazul în care părțile nu au convenit asupra metodologiei prin negociere sau mediere, pot să se adreseze, în termen de 15 zile de la expirarea termenelor prevăzute la alin. (2) sau (5), instanței judecătorești. (7) Hotărârea definitivă cu privire la metodologii se comunică părților, Oficiului Român pentru Drepturile de Autor și se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prin decizie a directorului general emisă în termen de 5 zile de la data depunerii. Metodologiile astfel publicate sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și nu se pot acorda reduceri la plata remunerațiilor datorate, altele decât cele prevăzute în metodologiile publicate. (8) Metodologiile negociate sau stabilite conform prevederilor alin. (2)-(6) nu sunt opozabile utilizatorilor care la data declanșării procedurii de negociere a metodologiilor se află în curs de negociere directă a unui contract de licență sau au încheiat deja aceste negocieri cu organismele de gestiune colectivă. (9) Metodologiile stabilite conform prevederilor alin. (3) sunt opozabile tuturor utilizatorilor din domeniul pentru care s-a negociat și tuturor importatorilor și fabricanților de suporturi și aparate pentru care se datorează remunerația compensatorie pentru copia privată, conform art. 114. (10) Sunt interzise clauzele oricărui contract-licență neexclusivă și ale oricărei metodologii publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, care încalcă regulile de concurență prevăzute de articolele 101 și 102 din Tratatul privind funcționarea Uniunii Europene, astfel cum sunt interpretate de Curtea de Justiție a Uniunii Europene, în special cele care: a) stabilesc și impun utilizatorilor remunerații inechitabile sau orice alte condiții de tranzacționare a licențelor neexclusive inechitabile; b) aplică, în raporturile cu utilizatorii, remunerații inegale sau alte condiții inegale la prestații echivalente, creând astfel acestora un dezavantaj concurențial; c) condiționează încheierea contractelor-licență neexclusivă de acceptarea de către utilizatori a unor prestații suplimentare care, prin natura lor sau în conformitate cu dispozițiile legale, nu au legătură cu obiectul acestor contracte.
Articolul 166 (1) Organismele de gestiune colectivă, utilizatorii sau structurile asociative ale utilizatorilor prevăzuți la art. 163 alin. (3) lit. b) și c) pot formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a tarifelor și metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării lor în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I. (2) În cazul negocierilor prevăzute la art. 114 alin. (4), oricare dintre părți poate formula o nouă cerere de inițiere a procedurilor de negociere a metodologiilor numai după 3 ani de la data publicării acestora în formă definitivă în Monitorul Oficial al României, Partea I. (3) Până la publicarea noilor metodologii, rămân valabile vechile metodologii.
Articolul 167 Remunerațiile stabilite în sumă fixă se pot modifica anual, începând cu prima lună a anului următor celui în care s-au publicat metodologiile, de către organismele de gestiune colectivă, pe baza indicelui de inflație, stabilit la nivel național. Aceste modificări se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, urmând a fi publicate în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala organismelor de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, emisă în termen de cinci zile de la data depunerii. Modificările devin efective începând cu luna următoare publicării.
Articolul 168 (1) Colectarea sumelor datorate de utilizatori sau de alți plătitori se face de organismul de gestiune colectivă al cărui repertoriu se utilizează. (2) În situația în care există mai multe organisme de gestiune colectivă pentru același domeniu de creație, organismele beneficiare stabilesc printr-un protocol care se depune la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în vederea publicării în Monitorul Oficial al României, Partea I, pe cheltuiala acestora, următoarele: a) criteriile repartizării între organisme a remunerației; b) organismul de gestiune colectivă care urmează să fie numit dintre acestea, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, drept colector în domeniul respectiv; c) modalitatea de evidențiere și justificare a cheltuielilor privind acoperirea reală acosturilor de colectare ale organismului de gestiune colector. (3) În cazul prevăzut la alin. (2), dacă organismele de gestiune colectivă beneficiare nu depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor protocolul menționat, în termen de 30 de zile de la data intrării în vigoare a metodologiilor, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor desemnează dintre acestea colectorul în domeniul titularilor de drepturi în cauză, pe baza reprezentativității, prin decizie a directorului general. (4) Pentru situația prevăzută la alin. (3), colectorul unic desemnat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor nu poate repartiza sumele colectate nici între organismele beneficiare, nici propriilor membri, decât după depunerea la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor a unui protocol încheiat între organismele beneficiare prin care se stabilesc criteriile privind repartizarea sumelor colectate. Cheltuielile de colectare, în acest caz, se evidențiază distinct și trebuie să fie justificate prin documente privind acoperirea reală a costurilor de colectare ale organismului de gestiune care este colector în domeniul titularilor de drepturi în cauză. (5) La expirarea termenului de 30 de zile prevăzut la alin. (3), oricare dintre organismele de gestiune colectivă poate recurge la mediere sau se poate adresa instanței judecătorești. (6) Sumele colectate de organismul de gestiune colectivă, în calitate de colector unic, potrivit prevederilor art. 115 alin. (1), art. 138 alin. (2)^*) și ale alin. (1) și (3) ale prezentului articol, se evidențiază în conturi analitice distincte. ^*) Prin Decizia nr. 571/2010, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 430 din 28 iunie 2010, Curtea Constituțională a admis excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 121 alin. (2), devenit art. 138 alin. (2) prin renumerotare. (7) Organismul de gestiune colectivă, care este colector unic, are obligația să elibereze autorizarea prin licența neexclusivă, în forma scrisă, în numele tuturor organismelor de gestiune colectivă beneficiare, și să asigure transparența activităților de colectare, precum și a costurilor aferente în raporturile cu organismele de gestiune colectivă beneficiare. Acestea au obligația de a sprijini activitatea de colectare. (8) Prevederile art. 169 alin. (1) lit. c) se aplică în mod corespunzător și organismelor de gestiune colectivă care sunt colectori unici. (9) Organismele de gestiune colectivă pot conveni printr-un protocol care se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, desemnarea unui colector comun pe un domeniu de plătitori, privind remunerațiile cuvenite categoriilor de titulari de drepturi reprezentate de acestea. De asemenea, organismele de gestiune colectivă pot înființa, cu avizul Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, organisme comune de colectare pentru mai multe domenii, care să funcționeze potrivit prevederilor legale referitoare la federațiile de persoane juridice de drept privat fără scop patrimonial, precum și potrivit prevederilor exprese privind organizarea și funcționarea organismelor de gestiune colectivă din prezenta lege.
Articolul 169 (1) Gestiunea colectivă se exercită potrivit următoarelor reguli: a) deciziile privind metodele și regulile de colectare a remunerațiilor și a altor sume de la utilizatori, cele de repartizare a acestora către autori sau titularii de drepturi, precum și cele
privind aspecte importante ale gestiunii colective se iau de membri, în cadrul adunării generale, potrivit statutului; b) remunerațiile încasate de organismele de gestiune colectivă nu sunt și nu pot fi asimilate veniturilor acestora; c) sumele rezultate din plasamentele remunerațiilor nerevendicate și nerepartizate, aflate în depozite bancare sau obținute din alte operațiuni efectuate în limita obiectului de activitate, precum și cele obținute cu titlu de despăgubiri, ca urmare a încălcării dreptului de autor ori drepturilor conexe se cuvin și se repartizează titularilor de drepturi și nu pot constitui venituri ale organismului de gestiune colectivă; d) sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează și se plătesc membrilor săi, proporțional cu utilizarea repertoriului fiecăruia, în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la încheierea exercițiului financiar în care au fost colectate, cu excepția cazului în care aceste termene nu pot fi respectate din motive obiective, care țin în special de raportările din partea utilizatorilor, de identificarea drepturilor, a titularilor de drepturi sau de stabilirea corespondențelor dintre informațiile privitoare la opere și alte obiecte protejate, pe de o parte, și titularii de drepturi, pe de alta, sau în cazul în care membrii săi sunt împiedicați de motivele prevăzute mai sus să respecte acest termen; e) nivelul minim de la care se poate face plata se prevede în statut; f) dispoziția prevăzută la lit. e) se aplică inclusiv în relația dintre organismul de gestiune colectivă desemnat colector unic și organismele beneficiare; g) în cazul contractelor de reprezentare, sumele colectate de un organism de gestiune colectivă se repartizează în cel mai scurt termen posibil, dar nu mai târziu de 9 luni de la încheierea exercițiului financiar în care au fost colectate remunerațiile, cu excepția cazului în care organismul de gestiune colectivă este împiedicat să respecte acest termen din motive obiective, care țin în special de raportările din partea utilizatorilor, de identificarea drepturilor sau a titularilor de drepturi; h) comisionul de gestiune reprezintă procentul reținut autorilor sau titularilor de drepturi, din veniturile provenite din drepturi sau din orice venit derivat din investirea veniturilor provenite din drepturi, pentru acoperirea cheltuielilor ocazionate de colectarea, repartizarea și plata remunerațiilor. Comisionul datorat de membri și de titularii de drepturi care au o legătură directă cu organismul de gestiune colectivă se reține la momentul efectuării repartiției și nu poate depăși 15% din sumele repartizate individual; i) comisionul reținut de organismul de gestiune colectivă care este colector unic, cumulat cu comisionul reținut propriilor membri de organismele de gestiune colectivă beneficiare, nu poate fi mai mare de 15% din sumele repartizate fiecăruia; j) comisionul reținut de organismul de gestiune colectivă care este colector unic se reține din sumele repartizate fiecărui organism de gestiune colectivă beneficiar la momentul efectuării plății; k) comisionul de gestiune se aplică pentru fiecare drept gestionat; l) comisioanele sunt stabilite pe bază contractuală în cazul drepturilor gestionate pe bază de mandat special, precum și în cazul contractelor de reprezentare; m) organismele de gestiune colectivă pot decide ca revocarea sau retragerea mandatului de gestiune colectivă a drepturilor, categoriilor de drepturi sau tipuri de opere și de alte obiecte protejate să intre în vigoare numai la sfârșitul exercițiului financiar. (2) Organismele de gestiune colectivă păstrează separat în conturi: a) sumele colectate, evidențiate în conturi analitice distincte pentru flecare sursă de colectare; b) orice venituri prevăzute în statut, inclusiv comisionul de gestiune, activele proprii, taxele de aderare, cotizațiile, donațiile, sponsorizările, dobânzile și dividendele rezultate din plasarea veniturilor, evidențiate în conturi analitice distincte; c) sumele nerevendicate, evidențiate și păstrate, de către organismul reprezentativ, în conturi analitice distincte timp de 3 ani de la data notificării. (3) După expirarea termenului prevăzut la alin. (2) lit. c), sumele nerevendicate se utilizează conform prevederilor din statut.
(4) Organismele de gestiune colectivă nu au dreptul de a utiliza veniturile provenite din drepturi sau orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi în alte scopuri decât repartizarea către autori sau titularii de drepturi, cu excepția reținerii comisioanelor de gestiune și a serviciilor prevăzute la alin. (6). (5) În cazul în care un organism de gestiune colectivă investește veniturile provenite din drepturi sau orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi, acest lucru trebuie să se realizeze în interesul comun al membrilor săi, în conformitate cu politica prevăzută la art. 154 alin. (4) lit. c) și e) și cu respectarea următoarelor reguli: a) dacă există un potențial conflict de interese, organismul de gestiune colectivă se asigură că investiția se realizează exclusiv în interesul membrilor săi; b) activele se investesc într-un mod care să asigure siguranța, calitatea, lichiditatea și profitabilitatea portofoliului în întregul său; c) activele sunt diversificate în mod corespunzător, pentru a se evita dependența excesivă de un anumit activ și acumulările de riscuri la nivelul întregului portofoliu. (6) În cazul în care, prin statut, se prevede posibilitatea ca un organism de gestiune colectivă să poată presta servicii sociale, culturale sau educaționale finanțate prin intermediul reținerilor din veniturile provenite din drepturi sau din orice venituri derivate din investirea veniturilor provenite din drepturi, aceste servicii se prestează pe baza unor criterii echitabile, în special în ceea ce privește accesul la aceste servicii și amploarea lor. (7) Utilizatorii au obligația să furnizeze organismelor de gestiune colectivă în termenul și în formatul convenit sau prestabilit informațiile pertinente aflate la dispoziția lor cu privire la utilizarea drepturilor reprezentate de organismul de gestiune colectivă, care sunt necesare pentru colectarea veniturilor provenite din drepturi și pentru repartizarea și plata către autori sau titularii de drepturi a sumelor datorate. Organismele de gestiune colectivă și utilizatorii țin seama, în măsura posibilului, de standardele facultative de la nivel de sector, cu privire la formatul în care trebuie puse la dispoziție aceste informații.
Articolul 170 (1) Orice membru are dreptul de a solicita, în nume personal sau prin reprezentant autorizat, informații detaliate și documente privind sumele ce i-au fost repartizate în ultimele 12 luni, proveniența, modul de calcul al drepturilor și reținerile aplicate, precum și verificarea concordanței acestor date cu prevederile regulamentului de repartizare. (2) Organismele de gestiune colectivă au obligația să publice, pe pagina proprie de internet, cel puțin următoarele informații actualizate: a) statutul; b) lista membrilor, a organelor de conducere centrale și locale, componența comisiilor interne și lista responsabililor locali; c) metodologiile în baza cărora colectează remunerațiile cuvenite membrilor, precum și deciziile prin care organismul de gestiune colectivă a fost desemnat colector; d) denumirea colectorului unic, în cazul în care remunerațiile sunt colectate prin intermediul acestuia; e) contractele standard de acordare a autorizațiilor neexclusive; f) lista acordurilor de reprezentare încheiate cu alte organisme de gestiune colectivă, denumirea acestora, precum și lista contractelor de reprezentare încheiate cu organismele similare din străinătate; g) modalitățile de colectare și repartizare a sumelor datorate autorilor sau titularilor de drepturi, precum și persoanele responsabile de această activitate, pe plan local și central; h) procedurile de soluționare a plângerilor și situația litigiilor și a medierilor; i) informații privind adunările generale desfășurate în ultimii 5 ani, cum ar fi: data și locul convocării, ordinea de zi și hotărârile adoptate, după caz; j) darea de seamă anuală. (2^1) Organismele de gestiune colectivă, începând cu data de 1 ianuarie, au obligația de a publica trimestrial, până în ultima zi a primei luni ce urmează trimestrului de referință, prin afișare la sediul acestora, precum și în format electronic, pe pagina proprie de internet, pentru trimestrul anterior, sumele colectate pe categorii de utilizatori sau alți plătitori, sumele
reținute, costul gestiunii și sumele repartizate pe categorii de titulari, proveniența acestora, modul de calcul al drepturilor, precum și reținerile aplicate. (la 13-01-2020, Articolul 170 din Sectiunea a III-a , Capitolul I , Titlul III a fost completat de Punctul 1, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 8 din 9 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 14 din 10 ianuarie 2020 ) (3) Organismele de gestiune colectivă au obligația să pună la dispoziția organismelor de gestiune colectivă cu care au încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice, cel puțin o dată pe an, la sfârșitul exercițiului financiar, și la cerere, ori de câte ori le este solicitat, cel puțin următoarele informații, pentru perioada la care se referă informațiile: a) sumele repartizate, sumele plătite, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizări pentru drepturile pe care le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, precum și orice sume repartizate și neplătite, pentru orice perioadă; b) comisionul de gestiune reținut și orice alte rețineri stabilite prin acordul de reprezentare. (4) Contractele de reprezentare încheiate de organismele similare din străinătate, prevăzute la alin. (2) lit. f), se încheie în formă scrisă, cu menționarea modului de realizare a schimbului de informații privind repertoriul părților, a drepturilor gestionate, a duratei și a modalităților de plată. (5) Organismele de gestiune colectivă au obligația să pună la dispoziția autorilor sau titularilor de drepturi cărora le-au repartizat venituri provenite din drepturi sau în beneficiul cărora au efectuat plăți în perioada la care se referă informațiile, cel puțin o dată pe an, prin orice mijloace, inclusiv electronice, la sfârșitul exercițiului financiar, și la cerere, ori de câte ori le este solicitat, cel puțin următoarele informații: a) orice date de contact pe care organismul de gestiune colectivă a fost autorizat de către autor sau titularul de drepturi să le utilizeze pentru identificarea și localizarea sa; b) sumele repartizate membrului respectiv, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizări; c) cuantumul sumelor plătite de organismul de gestiune colectivă membrului respectiv, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizări; d) perioada în care au avut loc utilizările care corespund sumelor repartizate și plătite membrului respectiv, cu excepția cazurilor în care organismul de gestiune colectivă nu poate furniza aceste informații din rațiuni obiective, legate de raportările efectuate de către utilizatori; e) comisionul de gestiune reținut, defalcat pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizări; f) orice rețineri în scopul prestării de servicii sociale, culturale sau educaționale; g) orice remunerații sau venituri provenite din drepturi repartizate autorului sau titularului de drepturi și neplătite, pentru orice perioadă. (6) Organismele de gestiune colectivă au obligația să pună la dispoziția titularilor de drepturi nemembri, dar care au o legătură directă cu organismul de gestiune, precum și a organismelor de gestiune colectivă cu care au încheiate acorduri de reprezentare, prin orice mijloace, inclusiv electronice, cel puțin o dată pe an, la sfârșitul exercițiului financiar, și la cerere, ori de câte ori îi este solicitat, cel puțin următoarele informații: a) veniturile provenite din drepturi repartizate, sumele plătite de organismul de gestiune colectivă defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizări pentru drepturile pe care le gestionează în temeiul unui acord de reprezentare, precum și orice venituri provenite din drepturi repartizate pentru orice perioadă, care sunt neachitate; b) rețineri operate în contul comisioanelor de gestiune; c) orice rețineri în scopul prestării de servicii sociale, culturale sau educaționale; d) informații privind orice licențe acordate sau refuzate cu privire la opere și alte obiecte protejate care fac obiectul acordului de reprezentare; e) hotărâri adoptate de adunarea generală a membrilor, în măsura în care aceste hotărâri sunt pertinente pentru gestiunea drepturilor în temeiul acordului de reprezentare. (7) Într-un interval de 30 de zile înainte de adunarea generală, orice membru are
dreptul să consulte, la sediul organismului de gestiune colectivă sau prin mijloace electronice, cu respectarea prevederilor legale privind protecția datelor cu caracter personal, următoarele: a) darea de seamă anuală; b) rapoartele anuale întocmite de directorul general, consiliul director, comisia permanentă specială privind accesul la informații, comisiile interne și de organul de supraveghere; c) textul și expunerile de motive ale fiecărui proiect de hotărâre ce urmează a fi supus aprobării adunării generale; d) salariile individuale ale angajaților; e) situația sumelor din conturile bancare, a plasamentelor și a dobânzilor obținute la închiderea ultimului exercițiu financiar; f) situația privind categoriile de utilizatori, numărul notificărilor, numărul plătitorilor din fiecare categorie și suma globală colectată de la fiecare categorie; g) situația litigiilor; h) orice tranzacție sau eșalonare de plată a utilizatorilor aprobată de consiliul director; i) declarațiile de incompatibilitate și venituri. (8) Accesul la informațiile prevăzute la alin. (7) se face pe bază de cerere scrisă și cu limitarea accesului la datele personale ale angajaților organismului de gestiune colectivă. (9) În cadrul unui organism de gestiune colectivă funcționează comisia permanentă specială privind accesul la informații, desemnată de adunarea generală, formată din 5 membri, care nu sunt angajați și nu fac parte din organele de conducere sau de supraveghere. (10) Persoanele care consideră că li s-ar fi încălcat dreptul de acces la informațiile solicitate pot sesiza, în termen de 3 zile, comisia prevăzută la alin. (9). Comisia este obligată să răspundă, în termen de 7 zile, atât celui care a formulat sesizarea, cât și directorului general. (11) Comisia prevăzută la alin. (9) întocmește un raport anual asupra activității sale, pe care îl înaintează adunării generale și Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. (12) Organismul de gestiune colectivă pune cel puțin următoarele informații, prin mijloace electronice și fără întârzieri nejustificate, la dispoziția oricărui organism de gestiune colectivă în numele căruia gestionează drepturi în temeiul unui acord de reprezentare sau a oricărui titular de drepturi ori a oricărui utilizator: a) operele sau alte obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează în mod direct sau prin acorduri de reprezentare și teritoriile acoperite; b) în cazul în care, din cauza domeniului activității desfășurate de organismul de gestiune colectivă, astfel de opere sau alte obiecte protejate nu pot fi stabilite, tipurile de opere sau alte obiecte protejate pe care le reprezintă, drepturile pe care le gestionează și teritoriile acoperite.
Articolul 171 Entitățile de gestiune independente au obligația să pună la dispoziția autorilor sau titularilor de drepturi cărora le gestionează drepturile, prin orice mijloace, inclusiv electronice, o dată pe an, la sfârșitul exercițiului financiar și, la cerere, ori de câte ori îi este solicitat, cel puțin următoarele informații: a) orice date de contact pe care entitatea a fost autorizată de către autor sau titularul de drepturi să le utilizeze pentru identificarea și localizarea acestuia; b) sumele repartizate autorului sau titularului de drepturi; c) cuantumul sumelor plătite de entitatea de gestiune independentă autorului sau titularului de drepturi, defalcate pe categorii de drepturi gestionate și pe tipuri de utilizări; d) perioada în care au avut loc utilizările care corespund sumelor repartizate și plătite autorului sau titularului de drepturi, cu excepția cazurilor în care entitatea de gestiune independentă nu poate furniza aceste informații din rațiuni obiective legate de raportările efectuate de către utilizatori; e) sumele reținute pentru activitatea de gestiune a drepturilor de autor sau drepturilor conexe; f) orice remunerații repartizate autorului sau titularului de drepturi și neplătite, pentru orice perioadă.
Articolul 172 (1) Organismele de gestiune colectivă au obligația să depună la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în termen de 15 zile de la desfășurarea adunării generale: a) darea de seamă anuală; b) repertoriul actualizat; c) contractele de reprezentare cu organismele similare din străinătate. (2) Documentele prevăzute la alin. (1) lit. a) și b) se depun la Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, în formatul stabilit prin decizie a directorului general al Oficiului.
Secţiunea a IV-a Acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale de către organismele de gestiune colectivă
Articolul 173 (1) În sensul prezentei legi, prin licență multiteritorială se înțelege o licență privind dreptul de reproducere și dreptul de comunicare publică, care include și dreptul de punere la dispoziția publicului, pe internet sau alte rețele de calculatoare, și care acoperă teritoriul mai multor state membre ale Uniunii Europene. Cele două drepturi pot fi gestionate separat. (2) Drepturi online asupra operelor muzicale înseamnă oricare dintre drepturile prevăzute la alin. (1) și care sunt necesare pentru prestarea unui serviciu online. (3) Prin operă muzicală licențiată multiteritorial pentru drepturile online se înțelege orice operă muzicală, inclusiv cele cuprinse în operele audiovizuale. Sunt exceptate de la prevederile prezentului titlu operele muzicale sub forma partiturilor. (4) Prin furnizor de servicii muzicale online, denumit în continuare furnizor, se înțelege orice persoană fizică sau juridică, care este responsabilă de conținutul serviciului muzical online, prin intermediul căruia sunt reproduse în scopul comunicării publice opere muzicale. Furnizorii sunt obligați să raporteze cu exactitate utilizarea reală a acestor opere. (5) Organismul de gestiune colectivă care acordă licențe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale trebuie să îndeplinească următoarele condiții: a) are capacitatea de a identifica cu exactitate, integral sau parțial, operele muzicale, teritoriile acoperite, drepturile și autorii sau titularii de drepturi corespunzători pentru fiecare operă muzicală sau fiecare parte a acesteia, pe care este autorizat să le gestioneze; b) are capacitate de prelucrare electronică a datelor necesare pentru administrarea licențelor, de identificare și monitorizare a utilizării repertoriului, de colectare, repartizare și plată a remunerațiilor datorate membrilor săi și de emitere a facturilor către utilizatori; c) utilizează coduri unice pentru identificarea autorilor sau titularilor de drepturi și a operelor muzicale, ținând cont de standardele și practicile din domeniu, elaborate pe plan internațional sau în cadrul Uniunii Europene; d) utilizează mijloace adecvate pentru a soluționa cu rapiditate și eficacitate neconcordanțele identificate între datele și informațiile deținute de acesta și alte organisme de gestiune colectivă care acordă licențe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale.
Articolul 174 (1) La cererea furnizorilor, a altor organisme de gestiune colectivă sau a membrilor pe care îi reprezintă, organismul de gestiune colectivă care acordă licențe multiteritoriale furnizează, prin mijloace electronice, informații actualizate care să permită identificarea repertoriului muzical online pe care îl gestionează, inclusiv: a) operele muzicale gestionate; b) drepturile gestionate integral sau parțial; c) teritoriile acoperite. (2) Organismul de gestiune colectivă care acordă licențe multiteritoriale adoptă măsuri pentru a proteja acuratețea și integritatea datelor deținute, pentru a controla reutilizarea acestora și pentru a proteja informațiile sensibile din punct de vedere comercial. (3) Organismul de gestiune colectivă care acordă licențe multiteritoriale permite membrilor, altor organisme de gestiune colectivă și furnizorilor să solicite o rectificare a datelor
prevăzute la alin. (1), atunci când aceștia consideră că datele sunt inexacte. În cazul în care aceste solicitări sunt justificate, organismul de gestiune colectivă corectează, în regim de urgență, datele sau informațiile deținute.
Articolul 175 (1) Cu privire la gestionarea drepturilor online asupra operelor muzicale licentiate multiteritorial, organismul de gestiune colectivă care acordă licențe multiteritoriale are următoarele obligații: a) să monitorizeze utilizarea operelor muzicale pe care le gestionează, integral sau parțial, de către furnizorii cărora le-a acordat o licență multiteritorială pentru drepturile respective; b) să asigure mijloacele electronice necesare furnizorilor, pentru raportarea utilizării reale a operelor muzicale licențiate multiteritorial pentru drepturile respective. Pentru schimbul electronic al acestor date, se utilizează cel puțin o metodă de raportare care ține cont de standardele sau practicile facultative din domeniu elaborate pe plan internațional sau în cadrul Uniunii Europene; c) după raportarea utilizării reale de către furnizori, să emită facturile și să le transmit acestora, în cel mai scurt timp, inclusiv prin mijloace electronice, utilizând cel puțin un format care ține cont de standardele sau de practicile facultative din domeniu elaborate pe plan internațional sau în cadrul Uniunii Europene; d) să repartizeze și să plătească, cu exactitate și fără întârzieri, remunerațiile datorate autorilor sau titularilor de drepturi ale căror opere muzicale au fost utilizate în temeiul acestor licențe, furnizând la fiecare plată informații despre perioada și teritoriile în care au avut loc aceste utilizări, sumele colectate de la fiecare furnizor și repartizate, comisionul și alte rețineri aplicate; e) să asigure mijloacele electronice prin care autorii sau titularii de drepturi ale căror opera muzicale sunt incluse în propriul repertoriu, precum și cei care i-au încredințat gestiunea drepturilor online, să îi furnizeze informații privind operele lor muzicale sau drepturile aparținând acestora, precum și teritoriile pentru care mandatează organismul de gestiune colectivă. (2) Dispozițiile alin. (1) lit. d) se aplică și în cazul în care un organism de gestiune colectivă mandatează un alt organism de gestiune colectivă să acorde licențe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere muzicale în conformitate cu prevederile art. 176. Organismul de gestiune colectivă care mandatează este responsabil pentru repartizarea ulterioară a acestor sume către autori sau titularii de drepturi și pentru informarea acestora, cu excepția situației în care organismele de gestiune colectivă convin altfel. (3) Dispozițiile alin. (1) lit. e) se aplică și în cazul în care un organism de gestiune colectivă mandatează un alt organism de gestiune colectivă să acorde licențe multiteritoriale în conformitate cu prevederile art. 176 și 177, cu excepția cazului în care acestea convin altfel. (4) Organismul de gestiune colectivă poate refuza să accepte rapoarte transmise de furnizori într-un format protejat prin drepturi exclusive dacă organismul permite utilizarea pentru raportare a unui standard acceptat la nivel de sector pentru schimbul electronic de date. (5) Furnizorul nu poate refuza să accepte factura din cauza formatului acesteia în cazul în care organismul de gestiune colectivă utilizează un standard acceptat la nivel de sector. (6) Facturile prevăzute la alin. (1) lit. c) trebuie să cuprindă date exacte și cel puțin titlul operelor și drepturile licențiate, integral sau parțial, precum și informații privind utilizările reale puse la dispoziție de furnizor. (7) Furnizorul poate contesta exactitatea informațiilor cuprinse în facturile emise de unul sau mai multe organisme de gestiune colectivă, care au ca obiect aceleași drepturi online pentru aceeași operă muzicală. (8) În cazul în care un organism de gestiune colectivă mandatează un alt organism de gestiune colectivă să acorde licențe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere muzicale, organismul de gestiune colectivă mandatat repartizează remunerațiile colectate cu exactitate și fără întârziere.
Articolul 176 (1) Orice acord de reprezentare în baza căruia un organism de gestiune colectivă mandatează un alt organism să acorde licențe multiteritoriale pentru drepturile online asupra operelor muzicale din propriul repertoriu are caracter neexclusiv. Organismul de gestiune colectivă mandatat gestionează aceste drepturi în mod nediscriminatoriu. (2) Organismul de gestiune colectivă care mandatează își informează membrii în privința principalelor condiții ale acordului de reprezentare, inclusiv în privința duratei acestuia și a costului serviciilor prestate de organismul de gestiune colectivă mandatat. (3) Organismul de gestiune colectivă mandatat are obligația informării organismului de gestiune colectivă care mandatează cu privire la condițiile în care sunt acordate licențele multiteritoriale pentru drepturile online, inclusiv natura utilizării, toate dispozițiile referitoare la comisionul de acordare a licenței sau care influențează acest comision, durata licenței, perioadele contabile și teritoriile vizate.
Articolul 177 (1) În cazul în care un organism de gestiune colectivă nu acordă licențe multiteritoriale pentru drepturile online asupra unor opere muzicale aflate în propriul repertoriu, acesta solicită încheierea unui acord de reprezentare unui alt organism de gestiune colectivă care: a) agregă alte repertorii și nu acordă licențe multiteritoriale exclusiv pentru propriul repertoriu; b) nu se limitează la agregarea de drepturi privind aceleași opere în scopul acordării de licențe comune pentru dreptul de reproducere și dreptul de comunicare publică. (2) Organismul de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea are următoarele obligații: a) să accepte cererea, dacă acordă deja licențe multiteritoriale pentru aceeași categorie de drepturi online asupra unor opere muzicale aflate în repertoriul unuia sau mai multor organisme de gestiune colectivă; b) să răspundă în scris, în cel mai scurt timp posibil, organismului de gestiune colectivă solicitant; c) să gestioneze repertoriul organismului de gestiune colectivă solicitant în aceleași condiții pe care le aplică în cazul gestionării propriului repertoriu; d) să includă repertoriul organismului de gestiune colectivă solicitant în toate ofertele pe care le adresează furnizorilor. (3) Comisionul de gestiune reținut organismului de gestiune colectivă solicitant nu poate depăși costurile rezonabile suportate de organismul de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea. (4) Organismul de gestiune colectivă solicitant pune la dispoziția organismului de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea repertoriul și informațiile necesare pentru acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile online. (5) În cazul în care informațiile prevăzute la alin. (4) sunt insuficiente sau furnizate într-o formă care nu permite organismului de gestiune colectivă căruia i se adresează solicitarea să se conformeze cerințelor prezentului articol, acesta din urmă are dreptul să factureze costurile contractate în limite rezonabile pentru îndeplinirea acestor cerințe sau să excludă operele pentru care informațiile sunt insuficiente sau nu pot fi utilizate.
Articolul 178 (1) Autorii sau titularii de drepturi care au autorizat un organism de gestiune colectivă să le gestioneze drepturile online asupra operelor muzicale pot retrage mandatul acordat, în cazul în care acesta nu acordă licențe multiteritoriale sau nu solicită altui organism de gestiune colectivă încheierea unui acord de reprezentare în acest sens. (2) În cazul prevăzut la alin. (1), autorii sau titularii de drepturi au posibilitatea de a acorda ei înșiși sau prin intermediul unei alte sau altor părți licențele multiteritoriale, retrăgându-și drepturile din organismul de gestiune colectivă inițial, în măsura necesară și având posibilitatea să lase aceleași drepturi pentru acordarea de licențe monoteritoriale.
Articolul 179
(1) Dispozițiile prevăzute la art. 173-178 nu se aplică în cazul licențelor multiteritoriale acordate de organismele de gestiune colectivă pentru: a) opere muzicale necesare unei societăți de radiodifuziune pentru a comunica sau a pune la dispoziția publicului programele sale de radio sau de televiziune simultan sau ulterior acestei transmisii; b) orice material online produs de societatea de radiodifuziune sau pentru aceasta, care are un caracter auxiliar față de transmisia inițială, în scopul completării, previzualizării sau revizualizării programului, inclusiv avanpremierele. (2) Prevederile alin. (1) nu se aplică dacă conduc la denaturarea concurenței cu alte servicii care oferă consumatorilor acces online la opere muzicale sau individuale și nu trebuie să conducă la practici restrictive, cum ar fi împărțirea pieței sau a clienților.
Capitolul II Oficiul Român pentru Drepturile de Autor
Articolul 180 (1) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor funcționează ca organ de specialitate în subordinea Guvernului, fiind autoritate unică de reglementare, evidență prin registre naționale, supraveghere, autorizare, arbitraj și constatare tehnico-științifică în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe. (2) Finanțarea cheltuielilor curente și de capital ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se face integral și distinct de la bugetul de stat, prin intermediul bugetului Ministerului Culturii și Identității Naționale, ministrul coordonator fiind ordonator principal de credite. (3) Organizarea, funcționarea, structura personalului și dotările necesare îndeplinirii atribuțiilor Oficiului Român pentru Drepturile de Autor se stabilesc prin hotărâre a Guvernului. (4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este coordonat de ministrul culturii și identității naționale și este condus de un director general, ajutat de un director general adjunct, numiți prin decizie a prim-ministrului, la propunerea ministrului coordonator.
Articolul 181 (1) Principalele atribuții ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sunt următoarele: a) reglementează activitatea din domeniu prin decizii ale directorului general, potrivit legii; b) elaborează proiecte de acte normative în domeniul său de activitate; c) ține evidența repertoriilor transmise de organismele de gestiune colectivă; d) organizează și administrează contra cost înregistrarea în registrele naționale și în alte evidențe naționale specifice, prevăzute de lege; e) eliberează contra cost marcaje holografice utilizabile în condițiile legii în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, la valoarea prețului de achiziție la care se adaugă un comision de administrare de 30%; f) avizează constituirea și supraveghează funcționarea organismelor de gestiune colectivă; g) avizează, ca organ de specialitate al administrației publice centrale, potrivit legii, înscrierea în registrul aflat la grefa judecătoriei a asociațiilor și fundațiilor constituite în domeniul drepturilor de autor și al drepturilor conexe, inclusiv în ceea ce privește asociațiile pentru combaterea pirateriei; h) controlează, pe cheltuială proprie, din oficiu sau în urma unei sesizări scrise, respectarea legislației din domeniu, funcționarea și activitatea organismelor de gestiune colectivă, inclusiv prin permiterea accesului la sistemul informatic al acestora, și stabilește măsurile de intrare în legalitate sau aplică sancțiuni, după caz; i) colaborează cu autoritățile similare din statele membre ale Uniunii Europene în scopul monitorizării aplicării prevederilor Uniunii Europene referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe; j) efectuează contra cost, pe cheltuiala inculpaților, în cazul în care s-a dovedit vinovăția, constatări tehnico-științifice cu privire la caracterul original al produselor purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe, la solicitarea organelor de cercetare penală; k) efectuează expertize contra cost, pe cheltuiala părților interesate sau la cererea organelor judiciare;
l) desfășoară activități de informare privind legislația din domeniu, pe cheltuiala proprie, precum și activități de instruire, pe cheltuiala celor interesați; m) desfășoară activități de reprezentare în relațiile cu organizațiile de specialitate similare și cu organizațiile internaționale din domeniu, la care statul român este parte; m^1) ține evidența entităților autorizate să desfășoare activitățile prevăzute la art. 35^1 alin. (1) lit. b) și furnizează atât Comisiei Europene, cât și punctului de acces la informații instituit de Biroul Internațional al Organizației Mondiale pentru Proprietate Intelectuală denumirea și datele de contact ale entităților autorizate, precum și orice alte date colectate în urma comunicării voluntare a acestora, de către entitățile autorizate; (la 14-01-2019, Alineatul (1) din Articolul 181 , Capitolul II , Titlul III a fost completat de Punctul 8, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 ) n) îndeplinește orice alte atribuții prevăzute de lege. (2) Prin hotărâre a Guvernului se stabilesc tarifele operațiunilor ce pot fi efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor contra cost. Contravaloarea operațiunilor prevăzute la alin. (1) lit. j) se va include în cheltuielile de judecată. (3) Pentru îndeplinirea atribuțiilor stabilite prin lege Oficiul Român pentru Drepturile de Autor are acces la informațiile necesare în mod operativ și gratuit de la Centrul Național al Cinematografiei, Oficiul Național al Registrului Comerțului, Autoritatea Națională a Vămilor*), Agenția Națională de Administrare Fiscală și de la Poliția de Frontieră Română, Direcția pentru Evidența Persoanelor și Administrarea Bazelor de Date și Direcția Generală de Pașapoarte din cadrul Ministerului Afacerilor Interne, precum și de la instituțiile financiar- bancare, în condițiile legii. *) A se vedea Hotărârea Guvernului nr. 520/2013 privind organizarea și funcționarea Agenției Naționale de Administrare Fiscală, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 473 din 30 iulie 2013, cu modificările și completările ulterioare.
Articolul 182 Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor potrivit prevederilor art. 181, persoana controlată este obligată să prezinte orice documente și informații solicitate de organele de control și să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate.
Articolul 183 (1) Activitatea de control a Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, prevăzută la art. 181 alin. (1) lit. h), se desfășoară numai cu notificarea prealabilă a organismului de gestiune colectivă controlat, comunicându-se totodată și obiectivele controlului. Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate efectua controale generale o dată pe an, notificate cu 10 zile înainte de efectuarea controlului, precum și controale punctuale privind probleme care fac obiectul unor reclamații, ori de câte ori este nevoie, notificate cu trei zile înainte. (2) Cu ocazia controalelor efectuate de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, administratorul general este obligat să prezinte orice documente și informații solicitate de organele de control și să predea copii după acestea, dacă sunt solicitate. Organele de control pot lua note explicative în legătură cu situațiile constatate, atât administratorului general, cât și altor persoane angajate. (3) Concluziile organelor de control ale Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, împreună cu observațiile administratorului general, se consemnează într-un procesverbal. (4) Pe baza concluziilor controlului, în cazul constatării unor nereguli, Oficiul Român pentru Drepturile de Autor poate decide comunicarea procesului-verbal către adunarea generală a organismului de gestiune colectivă în cauză care îl va dezbate în prima ședință ordinară.
Articolul 184 (1) În cazul în care Oficiul Român pentru Drepturile de Autor constată, în urma unui control programat sau a unei sesizări, că organismul de gestiune colectivă nu respectă obligațiile impuse prin prezenta lege, cu excepția celor a căror încălcare se pedepsește contravențional
sau penal, dispune măsurile necesare intrării în legalitate și acordă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor un termen de 3 luni pentru îndeplinirea acestora. (2) Măsurile dispuse conform alin. (1) trebuie să fie clare, precise și cu indicarea temeiului legal pe care se bazează. (3) La expirarea termenului prevăzut la alin. (1), Oficiul Român pentru Drepturile de Autor verifică îndeplinirea măsurilor dispuse, iar în cazul în care constată că acestea nu au fost îndeplinite decide suspendarea activității organismului de gestiune colectivă, prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor. (4) Împotriva deciziei prevăzute la alin. (3) se poate face plângere prealabilă, conform Legii contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare. (5) Măsura suspendării se revocă prin decizie a directorului general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor, după îndeplinirea măsurilor dispuse conform alin. (1). (6) Dispozițiile alin. (1)-(5) se aplică în mod corespunzător și în cazul entităților de gestiune independente, pentru prevederile legale care vizează aceste entități.
Capitolul III Măsuri de protecție, proceduri și sancțiuni
Secţiunea I Măsuri tehnice de protecție și informații privind regimul drepturilor
Articolul 185 (1) Autorul unei opere, artistul interpret sau executant, producătorul de fonograme ori de înregistrări audiovizuale, organismul de radiodifuziune sau de televiziune și fabricantul de bază de date pot să instituie măsuri tehnice de protecție a drepturilor recunoscute prin prezenta lege. (2) Prin măsuri tehnice, în sensul prezentei legi, se înțelege utilizarea oricărei tehnologii, a unui dispozitiv sau a unei componente care, în cadrul funcționarii sale normale, este destinată să împiedice sau să limiteze actele care nu sunt autorizate de titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege. (3) Măsurile tehnice sunt considerate eficiente atunci când utilizarea unei opere sau a oricărui alt obiect al protecției este controlată de către titularul de drepturi prin aplicarea unui cod de acces sau a unui procedeu de protecție, precum criptarea, codarea, bruierea sau orice transformare a operei ori a altui obiect al protecției sau printr-un mecanism de control al copierii, dacă măsurile îndeplinesc obiectivul de asigurare a protecției. (4) Titularii de drepturi care au instituit măsuri tehnice de protecție au obligația de a pune la dispoziția beneficiarilor excepțiilor prevăzute la art. 35 alin. (1) lit. a), c) și e), art. 35 alin. (2) lit. d) și e), art. 35^1 și 39 mijloacele necesare pentru accesul legal la opera sau la oricare alt obiect al protecției. Totodată, aceștia au dreptul să limiteze numărul copiilor realizate în condițiile de mai sus. (la 14-01-2019, Alineatul (4) din Articolul 185 , Sectiunea I , Capitolul III , Titlul III a fost modificat de Punctul 9, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 ) (5) Dispozițiile alin. (4) nu se aplică în cazul operelor protejate, puse la dispoziția publicului, conform clauzelor contractuale convenite între părți, astfel încât oricine din public să poată avea acces la acestea în orice loc și în orice moment, alese, în mod individual.
Articolul 186 (1) Titularii drepturilor recunoscute prin prezenta lege pot să furnizeze, în format electronic, asociat unei opere sau oricărui alt obiect al protecției sau în contextul comunicării publice a acestora, informații privind regimul drepturilor. (2) Prin informații privind regimul drepturilor, în sensul prezentei legi, se înțelege orice informație furnizată de titularii de drepturi care permite identificarea operei sau a oricărui alt obiect al protecției prin prezenta lege, a autorului sau a altui titular de drepturi, precum și condițiile și modalitățile de utilizare a operei sau a oricărui alt obiect al protecției, precum și orice număr sau cod reprezentând aceste informații.
Secţiunea a II-a Proceduri și sancțiuni
Articolul 187 (1) Încălcarea drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege atrage răspunderea civilă, contravențională sau penală, după caz, potrivit legii. Dispozițiile procedurale sunt cele prevăzute în prezenta lege, care se completează cu cele de drept comun. (2) În cadrul unei acțiuni referitoare la încălcarea drepturilor protejate de prezenta lege și ca răspuns la o cerere justificată a solicitantului, instanța are dreptul să solicite furnizarea informațiilor privind originea și rețelele de distribuție a mărfurilor sau a serviciilor care aduc atingere unui drept prevăzut de prezenta lege, fie de la făptuitor, fie de la orice altă persoană care: a) a deținut în scop comercial mărfuri-pirat; b) a utilizat în scop comercial servicii prin care încalcă drepturile protejate de prezenta lege; c) a furnizat, în scop comercial, produse sau servicii utilizate în activități prin care se încalcă drepturile prevăzute de prezenta lege; d) a fost indicată, de oricare dintre persoanele prevăzute la lit. a), b) sau c), ca fiind implicată în producerea, realizarea, fabricarea, distribuirea sau închirierea mărfurilor-pirat ori a dispozitivelor-pirat de control al accesului sau în furnizarea produselor ori serviciilor prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege. (3) Informațiile prevăzute la alin. (2) cuprind, după caz: a) numele și adresa producătorilor, fabricanților, distribuitorilor, furnizorilor și ale celorlalți deținători anteriori ai mărfurilor, dispozitivelor sau ai serviciilor, inclusiv ale transportatorilor, precum și ale angrosiștilor destinatari și ale vânzătorilor cu amănuntul; b) informații privind cantitățile produse, fabricate, livrate sau transportate, primate ori comandate, precum și prețul obținut pentru mărfurile, dispozitivele sau serviciile respective. (4) Prevederile alin. (2) și (3) se aplică fără a aduce atingere altor dispoziții legale, care: a) acordă titularului dreptul de a primi informații mai extinse; b) prevăd utilizarea în cauzele civile sau penale a informațiilor comunicate în conformitate cu prezentul articol; c) prevăd răspunderea pentru abuzul de drept la informare; d) dau posibilitatea să se refuze furnizarea de informații care ar constrânge persoana menționată în alin. (1) să admită propria sa participare sau pe cea a rudelor sale apropiate la o activitate prin care se încalcă drepturile protejate de prezenta lege; e) prevăd protecția confidențialității surselor de informare sau prelucrarea datelor cu caracter personal.
Articolul 188 (1) Titularii drepturilor recunoscute și protejate prin prezenta lege pot solicita instanțelor de judecată sau altor organisme competente, după caz, recunoașterea drepturilor lor și constatarea încălcării acestora și pot pretinde acordarea de despăgubiri pentru repararea prejudiciului cauzat. Aceleași solicitări pot fi formulate în numele și pentru titularii de drepturi de către organismele de gestiune, de către asociațiile de combatere a pirateriei sau de către persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege, conform mandatului acordat în acest sens. Când o acțiune a fost pornită de titular, persoanele autorizate să utilizeze drepturi protejate prin prezenta lege pot să intervină în proces, solicitând repararea prejudiciului ce lea fost cauzat. (2) La stabilirea despăgubirilor instanța de judecată ia în considerare: a) fie criterii, cum ar fi consecințele economice negative, în special câștigul nerealizat, beneficiile realizate pe nedrept de făptuitor și, atunci când este cazul, alte elemente în afara factorilor economici, cum ar fi daunele morale cauzate titularului dreptului; b) fie acordarea de despăgubiri reprezentând triplul sumelor care ar fi fost legal datorate pentru tipul de utilizare ce a făcut obiectul faptei ilicite, în cazul în care nu se pot aplica criteriile prevăzute la lit. a). (3) Dacă titularul dreptului de autor sau una dintre persoanele prevăzute la alin. (1) face dovada credibilă că dreptul de autor face obiectul unei acțiuni ilicite, actuale sau iminente și
că această acțiune riscă să îi cauzeze un prejudiciu greu de reparat, poate să ceară instanței judecătorești luarea unor măsuri provizorii. Instanța judecătorească poate să dispună în special: a) interzicerea încălcării sau încetarea ei provizorie; b) luarea măsurilor necesare pentru a asigura conservarea probelor; c) luarea măsurilor necesare pentru a asigura repararea pagubei; în acest scop, instanța poate dispune luarea de măsuri asigurătorii asupra bunurilor mobile și immobile ale persoanei presupuse a fi încălcat drepturile recunoscute de prezenta lege, inclusive blocarea conturilor sale bancare și a altor bunuri. În acest scop, autoritățile competente pot să dispună comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informațiile pertinente; d) ridicarea sau predarea către autoritățile competente a mărfurilor cu privire la care există suspiciuni privind încălcarea unui drept prevăzut de prezenta lege, pentru a împiedica introducerea acestora în circuitul comercial. (4) Dispozițiile procedurale aplicabile sunt cuprinse în prevederile Codului de procedură civilă referitoare la măsurile provizorii în materia drepturilor de proprietate intelectuală. (5) Aceleași măsuri pot fi cerute, în aceleași condiții, împotriva unui intermediar ale cărui servicii sunt utilizate de către un terț pentru a încălca un drept protejat prin prezenta lege. (6) Măsurile prevăzute la alin. (3) și (5) pot să includă descrierea detaliată, cu sau fără prelevare de eșantioane, sau sechestrarea reală a mărfurilor în litigiu și, în cazurile corespunzătoare, a materialelor și instrumentelor utilizate pentru a produce și/sau a distribui aceste mărfuri, precum și documentele care se referă la ele. Aceste măsuri vor fi avute în vedere și în aplicarea dispozițiilor art. 169-171 din Codul de procedură penală. (7) Instanța poate să autorizeze ridicarea de obiecte și înscrisuri care constituie dovezi ale încălcării drepturilor de autor sau a drepturilor conexe, în original ori în copie, chiar și atunci când acestea se află în posesia părții adverse. În cazul încălcărilor comise la scară comercială, autoritățile competente pot să dispună, de asemenea, comunicarea de documente bancare, financiare sau comerciale ori accesul corespunzător la informațiile pertinente. (8) Pentru adoptarea măsurilor prevăzute la alin. (3) și (7), sub rezerva asigurării protecției informațiilor confidențiale, instanțele judecătorești vor pretinde reclamantului să furnizeze orice element de probă, accesibil în mod rezonabil, pentru a dovedi cu suficientă certitudine că s-a adus atingere dreptului său ori că o astfel de atingere este iminentă. Se consideră ca reprezentând element de probă suficient numărul de copii ale unei opere sau ale oricărui alt obiect protejat, la aprecierea instanței de judecată. În acest caz, instanțele judecătorești pot să ceară reclamantului să depună o cauțiune suficientă pentru a asigura compensarea oricărui prejudiciu care ar putea fi suferit de pârât. (9) Măsurile de asigurare a dovezilor sau de constatare a unei stări de fapt dispuse de instanță vor fi duse la îndeplinire prin executor judecătoresc. Titularii drepturilor ce se presupune că au fost încălcate ori cu privire la care există pericolul de a fi încălcate sau reprezentanții acestor titulari au dreptul de a participa la punerea în executare a măsurilor de asigurare a dovezilor ori de constatare a unei stări de fapt. (10) Titularii drepturilor încălcate pot cere instanței de judecată să dispună aplicarea oricăreia dintre următoarele măsuri: a) remiterea, pentru acoperirea prejudiciilor suferite, a încasărilor realizate prin actul ilicit; b) distrugerea echipamentelor și a mijloacelor aflate în proprietatea făptuitorului, a căror destinație unică sau principală a fost aceea de producere a actului ilicit; c) scoaterea din circuitul comercial, prin confiscare și distrugere, a copiilor efectuate ilegal; d) răspândirea informațiilor cu privire la hotărârea instanței de judecată, inclusive afișarea hotărârii, precum și publicarea sa integrală sau parțială în mijloacele de comunicare în masă, pe cheltuiala celui care a săvârșit fapta; în aceleași condiții instanțele pot dispune măsuri suplimentare de publicitate adaptate circumstanțelor particulare ale cazului, inclusiv o publicitate de mare amploare.
(11) Instanța de judecată dispune aplicarea măsurilor prevăzute la alin. (10) pe cheltuiala făptuitorului, cu excepția cazului în care există motive temeinice pentru ca acesta să nu suporte cheltuielile. (12) Măsurile prevăzute la alin. (10) lit. b) și c) pot fi dispuse și de procuror cu ocazia clasării sau renunțării la urmărirea penală. Dispozițiile alin. (10) lit. c) nu se aplică pentru construcțiile realizate cu încălcarea drepturilor privind opera de arhitectură, protejate prin prezenta lege, dacă distrugerea clădirii nu este impusă de circumstanțele cazului respectiv. (13) În dispunerea măsurilor prevăzute la alin. (10), instanța de judecată va respecta principiul proporționalității cu gravitatea încălcării drepturilor protejate de prezenta lege și va lua în considerare interesele terților susceptibili de a fi afectați de aceste măsuri. (14) Autoritățile judiciare sunt obligate să comunice părților soluțiile adoptate în cauzele de încălcare a drepturilor reglementate de prezenta lege. (15) Guvernul României, prin Oficiul Român pentru Drepturile de Autor, sprijină elaborarea, de către asociațiile și organizațiile profesionale, a codurilor de conduită la nivel comunitar, destinate să contribuie la asigurarea respectării drepturilor prevăzute de prezenta lege, în special în ceea ce privește utilizarea codurilor ce permit identificarea fabricantului, aplicate pe discuri optice. De asemenea, Guvernul României sprijină transmiterea către Comisia Europeană a proiectelor codurilor de conduită la nivel național sau comunitar și a evaluărilor referitoare la aplicarea acestora.
Articolul 189 (1) Titularul dreptului de autor sau al drepturilor conexe poate fi reprezentat, în toate procedurile, negocierile și actele juridice, pe toată durata și în orice stadiu al procesului civil sau penal ori în afara unui astfel de proces, prin mandatar cu procură specială. (2) Pentru punerea în mișcare a acțiunii penale, precum și pentru retragerea plângerii prealabile și împăcarea părților, mandatul se consideră special, dacă este dat pentru reprezentarea titularului de drepturi de autor sau de drepturi conexe, în orice situație de încălcare a drepturilor sale.
Articolul 190 Constituie contravenții și se sancționează cu amendă de la 3.000 lei la 30.000 lei următoarele fapte: a) încălcarea prevederilor art. 24 alin. (5); b) încălcarea prevederilor art. 89 și 90; c) încălcarea prevederilor art. 114 alin. (3); d) încălcarea prevederilor art. 149 alin. (4) sau (8); e) încălcarea prevederilor art. 162 lit. b), e), g), i), k), l), p) și q), ale art. 170 alin. (2^1) și ale art. 172 alin. (1); (la 13-01-2020, Litera e) din Articolul 190 , Sectiunea a II-a , Capitolul III , Titlul III a fost modificată de Punctul 2, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 8 din 9 ianuarie 2020, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 14 din 10 ianuarie 2020 ) f) fixarea, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune; g) comunicarea publică, fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege, a operelor ori a produselor purtătoare de drepturi conexe. h) încălcarea prevederilor art. 35^2 alin. (2) și, de către utilizatori, a prevederilor art. 162 lit. f). (la 14-01-2019, Articolul 190 din Sectiunea a II-a , Capitolul III , Titlul III a fost completat de Punctul 10, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 )
Articolul 191 (1) Constituie contravenție, dacă nu reprezintă infracțiune, și se sancționează cu amendă de la 10.000 lei la 50.000 lei și cu confiscarea mărfurilor-pirat sau a dispozitivelor-pirat de control al accesului fapta persoanelor juridice ori a persoanelor fizice autorizate de a permite accesul în spațiile, la echipamentele, la mijloacele de transport, la bunurile sau la serviciile
proprii, în vederea săvârșirii de către o altă persoană a unei contravenții prevăzute de prezenta lege. (2) Pentru repetarea săvârșirii faptei prevăzute la alin. (1), care a avut ca rezultat săvârșirea infracțiunilor prevăzute la art. 193 în termen de un an, organul constatator poate aplica și sancțiunea complementară de suspendare a activității sau a uneia dintre activitățile persoanei juridice pe o durată de până la 6 luni.
Articolul 192 (1) Sancțiunile contravenționale prevăzute la art. 190 se aplică și persoanelor juridice. În cazul în care contravenientul, persoana juridică, desfășoară activități care implică, conform obiectului său de activitate, comunicarea publică de opere sau de produse purtătoare de drepturi de autor sau drepturi conexe, limitele amenzilor contravenționale se măresc de două ori. (2) Contravențiile prevăzute la art. 190 și 191 se constată și se aplică de persoanele împuternicite de directorul general al Oficiului Român pentru Drepturile de Autor sau de ofițerii ori de agenții de poliție din cadrul poliției locale sau al Ministerului Afacerilor Interne cu competențe în domeniu. (3) Contravenientul poate achita, în termen de 48 de ore de la data primirii procesului-verbal de constatare a contravenției, jumătate din minimul amenzii prevăzute în prezenta lege.
Articolul 193 (1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă următoarele fapte: a) realizarea, în scopul distribuirii, de mărfuri-pirat; b) plasarea mărfurilor-pirat sub un regim vamal definitiv de import sau de export, sub un regim vamal suspensiv ori în zone libere; c) orice altă modalitate de introducere a mărfurilor-pirat pe piața internă. (2) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (1) se sancționează și oferirea, distribuirea, deținerea ori depozitarea sau transportul de mărfuri-pirat, în scopul distribuirii. (3) În cazul în care faptele prevăzute la alin. (1) și (2) sunt săvârșite în scop comercial, acestea se pedepsesc cu închisoare de la 2 la 7 ani. (4) Cu pedeapsa prevăzută la alin. (3) se pedepsește și închirierea sau oferirea spre închiriere de mărfuri-pirat. (5) Promovarea de mărfuri-pirat prin utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare, prin expunerea ori prezentarea către public a listelor sau a cataloagelor de produse ori prin orice alte asemenea mijloace constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (6) În sensul prezentei legi, prin mărfuri-pirat se înțelege toate copiile, indiferent de suport, inclusiv copertele, realizate fără consimțământul titularului de drepturi sau al persoanei legal autorizate de acesta și care sunt executate, direct ori indirect, total sau parțial, de pe un produs purtător de drepturi de autor ori de drepturi conexe sau de pe ambalajele ori copertele acestora. (7) În sensul prezentei legi, prin scop comercial se înțelege urmărirea obținerii, direct sau indirect, a unui avantaj economic ori material. (8) Scopul comercial se prezumă dacă marfa-pirat este identificată la sediul, la punctele de lucru, în anexele acestora sau în mijloacele de transport utilizate de operatorii economici care au în obiectul de activitate reproducerea, distribuirea, închirierea, depozitarea ori transportul de produse purtătoare de drepturi de autor sau de drepturi conexe.
Articolul 194 Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă punerea la dispoziția publicului, inclusiv prin internet ori prin alte rețele de calculatoare, fără drept, a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe ori de drepturi suigeneris ale fabricanților de baze de date sau a copiilor acestora, indiferent de suport, astfel încât publicul să le poată accesa în orice loc sau în orice moment ales în mod individual.
Articolul 195 Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani ori cu amendă reproducerea neautorizată pe sisteme de calcul a programelor pentru calculator în oricare dintre următoarele modalități: instalare, stocare, rulare sau executare, afișare ori transmitere în rețea internă.
Articolul 196 (1) Constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă următoarele fapte comise fără autorizarea sau consimțământul titularului drepturilor recunoscute de prezenta lege: a) reproducerea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; b) distribuirea, închirierea sau importul pe piața internă al operelor ori al produselor purtătoare de drepturi conexe, altele decât mărfurile-pirat; c) radiodifuzarea operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; d) retransmiterea prin cablu a operelor sau a produselor purtătoare de drepturi conexe; e) realizarea de opere derivate; f) fixarea, în scop comercial, a interpretărilor sau a execuțiilor artistice ori a programelor de radiodifuziune sau de televiziune. (2) Prin produse purtătoare de drepturi conexe se înțelege interpretările sau execuțiile artistice fixate, fonogramele, videogramele și propriile emisiuni ori servicii de programe ale organismelor de radiodifuziune și de televiziune.
Articolul 197 (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care își însușește, fără drept, în întregime sau în parte, opera unui alt autor și o prezintă ca o creație intelectuală proprie. (2) Împăcarea înlătură răspunderea penală.
Articolul 198 (1) Producerea, importul, distribuirea, deținerea, instalarea, întreținerea sau înlocuirea, în orice mod, a dispozitivelor de control al accesului, fie originale, fie pirat, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiționat, constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă. (2) Fapta persoanei care se racordează fără drept sau care racordează fără drept o altă persoană la servicii de programe cu acces condiționat constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă. (3) Utilizarea anunțurilor publice ori a mijloacelor electronice de comunicare în scopul promovării dispozitivelor-pirat de control al accesului la serviciile de programe cu acces condiționat, precum și expunerea sau prezentarea către public în orice mod, fără drept, a informațiilor necesare confecționării de dispozitive de orice fel, apte să asigure accesul neautorizat la serviciile de programe precizate, cu acces condiționat, ori destinate accesului neautorizat în orice mod la astfel de servicii, constituie infracțiuni și se pedepsesc cu închisoare de la o lună la un an sau cu amendă. (4) Vânzarea sau închirierea dispozitivelor-pirat de control al accesului se pedepsește cu închisoare de la un an la 5 ani. (5) În sensul prezentei legi, prin dispozitive-pirat de control al accesului se înțelege orice dispozitiv a cărui confecționare nu a fost autorizată de către titularul drepturilor recunoscute prin prezenta lege în raport cu un anumit serviciu de programme de televiziune cu acces condiționat, realizat pentru facilitarea accesului la acel serviciu.
Articolul 199 (1) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 6 luni la 3 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, produce, importă, distribuie sau închiriază, oferă, prin orice mod, spre vânzare sau închiriere, ori deține, în vederea comercializării, dispozitive ori componente care permit neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care prestează
servicii care conduc la neutralizarea măsurilor tehnice de protecție sau care neutralizează aceste măsuri tehnice de protecție, inclusiv în mediul digital. (2) Constituie infracțiune și se pedepsește cu închisoare de la 3 luni la 2 ani sau cu amendă fapta persoanei care, fără drept, înlătură, în scop comercial, de pe opere sau de pe alte produse protejate ori modifică pe acestea orice informație sub formă electronică privind regimul drepturilor de autor sau al drepturilor conexe aplicabil.
Articolul 200 (1) Nu se pedepsește persoana care, mai înainte de a fi începută urmărirea penală, denunță autorităților competente participarea sa la o asociație sau înțelegere în vederea comiterii uneia dintre infracțiunile prevăzute la art. 193, permițând astfel identificarea și tragerea la răspundere penală a celorlalți participanți. (2) Persoana care a comis una dintre infracțiunile prevăzute la art. 193 și care, în timpul urmăririi penale, denunță și facilitează identificarea și tragerea la răspundere penală a altor persoane care au săvârșit infracțiuni legate de mărfuri-pirat sau de dispozitive-pirat de control al accesului, beneficiază de reducerea la jumătate a limitelor pedepsei prevăzute de lege. (3) În cazul în care persoanele care au săvârșit infracțiuni prevăzute de prezenta lege au reparat, până la terminarea cercetării judecătorești în fața primei instanțe, prejudiciul cauzat titularului de drepturi, limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate.
Titlul IV Aplicarea legii. Dispoziții tranzitorii și finale
Articolul 201 Beneficiază de protecția prevăzută de prezenta lege următoarele: a) operele ai căror autori sunt cetățeni români, chiar dacă nu au fost aduse încă la cunoștința publică; b) operele ai căror autori sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România, chiar dacă nu au fost aduse la cunoștința publică; c) operele de arhitectură construite pe teritoriul României; d) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care au loc pe teritoriul României; e) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care sunt fixate în înregistrări protejate de prezenta lege; f) interpretările sau execuțiile artiștilor interpreți ori executanți care nu au fost fixate în înregistrări, dar sunt transmise prin emisiuni de radiodifuziune sau de televiziune protejate de prezenta lege; g) înregistrările sonore sau audiovizuale ai căror producători sunt persoane fizice sau juridice cu domiciliul ori cu sediul în România; h) înregistrările sonore sau audiovizuale a căror primă fixare pe un suport material a avut loc pentru prima dată în România; i) programele de radiodifuziune și de televiziune emise de organisme de radiodifuziune și de televiziune cu sediul în România; j) programele de radiodifuziune și de televiziune transmise de organisme transmițătoare cu sediul în România.
Articolul 202 Persoanele fizice sau juridice străine, titulare ale drepturilor de autor sau ale drepturilor conexe, beneficiază de protecția prevăzută prin convențiile, tratatele și acordurile internaționale la care România este parte, iar în lipsa acestora beneficiază de un tratament egal cu cel al cetățenilor români, cu condiția ca aceștia să beneficieze, la rândul lor, de tratament similar în statele respective.
Articolul 203
În completarea prevederilor prezentei legi se pot adopta reglementări speciale pentru stabilirea unor măsuri, inclusiv privind aplicarea și utilizarea codurilor de identificare a sursei, în vederea combaterii importului, producerii, reproducerii, distribuirii sau închirierii de mărfuri- pirat ori dispozitive-pirat de control al accesului, utilizate pentru serviciile de programe cu acces condiționat, precum și pentru utilizarea de marcaje speciale pentru atestarea plății remunerației compensatorii pentru copia privată.
Articolul 204 (1) În vederea înregistrării, ca mijloc de probă, a operelor realizate în România, se înființează Registrul Național de Opere, administrat de Oficiul Român pentru Drepturile de Autor. Înregistrarea este facultativă și se face contra cost, potrivit normelor metodologice și tarifelor stabilite prin hotărâre a Guvernului. (2) Existența și conținutul unei opere se pot dovedi prin orice mijloace de probă, inclusiv prin includerea acesteia în repertoriul unui organism de gestiune colectivă. (3) Autorii și alți titulari de drepturi sau deținătorii de drepturi exclusive ale autorilor, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale operelor, mențiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform uzanțelor, constând într-un simbol reprezentat prin litera C, în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul primei publicări. (4) Producătorii de înregistrări sonore, artiștii interpreți sau executanți și alți deținători de drepturi exclusive ale producătorilor sau ale artiștilor interpreți ori executanți, la care se face referire în prezenta lege, au dreptul să înscrie, pe originalele sau pe copiile autorizate ale înregistrărilor sonore sau audiovizuale ori pe învelișul care le conține, mențiunea de rezervare a exploatării acestora, semnalată conform uzanțelor și constând într-un simbol reprezentat prin litera P, în mijlocul unui cerc, însoțit de numele lor, de locul și anul primei publicări. (5) Până la proba contrară, se prezumă că drepturile exclusive, semnalate conform uzanțelor, prin simbolurile menționate la alin. (3) și (4) sau prin mențiunile prevăzute la art. 105 și 109, există și aparțin persoanelor care le-au utilizat. (6) Dispozițiile alin. (3)-(5) nu condiționează existența drepturilor recunoscute și garantate prin prezenta lege. (7) Autorii de opere și titularii de drepturi, odată cu includerea operei lor în repertoriul organismului de gestiune colectivă, își pot înregistra și numele literar sau artistic, exclusiv în vederea aducerii acestuia la cunoștința publică.
Articolul 205 (1) Actele juridice încheiate sub regimul legislației anterioare își produc toate efectele conform aceleia, cu excepția clauzelor care prevăd cesiunea drepturilor de utilizare a totalității operelor pe care autorul le poate crea în viitor. (2) Beneficiază de protecția prezentei legi și operele, inclusiv programele pentru calculator, interpretările sau execuțiile, înregistrările sonore sau audiovizuale, precum și programele organismelor de radiodifuziune și de televiziune realizate anterior intrării în vigoare a prezentei legi, în condițiile prevăzute la alin. (1). (3) Durata drepturilor patrimoniale asupra operelor create înainte de intrarea în vigoare a prezentei legi și pentru care nu au expirat termenele de protecție calculate conform procedurilor legislației anterioare se prelungește până la termenul de protecție prevăzut în prezenta lege. Prelungirea produce efecte numai de la intrarea în vigoare a prezentei legi.
Articolul 206 (1) Utilajele, schițele, machetele, manuscrisele și orice alte bunuri care servesc direct la realizarea unei opere ce dă naștere unui drept de autor nu pot face obiectul unei urmăriri silite. (2) Sumele datorate autorilor, ca urmare a utilizării operelor lor, beneficiază de aceeași protecție ca și salariile și nu pot fi urmărite decât în aceleași condiții. Aceste sume sunt supuse impozitării conform legislației fiscale în materie.
Articolul 207 Litigiile privind dreptul de autor și drepturile conexe sunt de competența organelor jurisdicționale, potrivit prezentei legi și dreptului comun.
Articolul 208 (1) Comisia Europeană va fi informată cu privire la intenția de adoptare a unor dispoziții naționale de reglementare a unor noi drepturi conexe, precizându-se motivele esențiale care justifică reglementarea acestor drepturi, precum și durata de protecție corespunzătoare. (2) Vor fi comunicate Comisiei Europene orice dispoziții naționale adoptate în domeniul reglementat de prezenta lege. (3) Va fi transmisă Comisiei Europene lista organismelor de radiodifuziune cărora le sunt aplicabile dispozițiile art. 137 alin. (2). (4) Oficiul Român pentru Drepturile de Autor este responsabil de efectuarea comunicărilor prevăzute la alin. (1)-(3) către Comisia Europeană.
Articolul 209 Prezenta lege transpune prevederile următoarelor acte normative comunitare: a) Directiva Consiliului 91/250/CEE din 14 mai 1991 privind protecția juridică a programelor pentru calculator, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 122 din 17 mai 1991; b) Directiva Consiliului 92/100/CEE din 19 noiembrie 1992 privind dreptul de închiriere și de împrumut și anumite drepturi conexe dreptului de autor în domeniul proprietății intelectuale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 346 din 24 noiembrie 1992; c) Directiva Consiliului 93/83/CEE din 27 septembrie 1993 privind armonizarea anumitor dispoziții referitoare la dreptul de autor și drepturile conexe aplicabile difuzării de programme prin satelit și retransmisiei prin cablu, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 248 din 6 octombrie 1993; d) Directiva Consiliului 93/98/CEE din 29 octombrie 1993 privind armonizarea duratei de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 290 din 24 noiembrie 1993; e) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 96/9/CE din 11 martie 1996 privind protecția juridică a bazelor de date, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 077 din 27 martie 1996; f) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/29/CE din 22 mai 2001 privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 006 din 10 ianuarie 2002; g) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2001/84/CE din 27 septembrie 2001 privind dreptul de suită în beneficiul autorului unei opere de artă originale, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 272 din 13 octombrie 2001; h) Directiva Parlamentului European și a Consiliului 2004/48/CE din 29 aprilie 2004 privind asigurarea respectării drepturilor de proprietate intelectuală, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităților Europene nr. L 157 din 30 aprilie 2004; i) Directiva 2011/77/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 27 septembrie 2011 de modificare a Directivei 2006/116/CE privind durata de protecție a dreptului de autor și a anumitor drepturi conexe, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 265 din 11 octombrie 2011; j) Directiva 2012/28/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 25 octombrie 2012 privind anumite utilizări permise ale operelor orfane, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 299 din 27 octombrie 2012; k) Directiva 2014/26/UE a Parlamentului European și a Consiliului din 26 februarie 2014 privind gestiunea colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe și acordarea de licențe multiteritoriale pentru drepturile asupra operelor muzicale pentru utilizare online pe piața internă, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, seria L, nr. 84 din 20 martie 2014.
l) Directiva (UE) nr. 2017/1.564 a Parlamentului European și a Consiliului din 13 septembrie 2017 privind anumite utilizări permise ale anumitor opere și ale altor obiecte ale protecției prin drept de autor și drepturi conexe în beneficiul persoanelor nevăzătoare, cu deficiențe de vedere sau cu dificultăți de citire a materialelor imprimate și de modificare a Directivei 2001/29/CE privind armonizarea anumitor aspecte ale dreptului de autor și drepturilor conexe în societatea informațională, publicată în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene (JOUE), seria L, nr. 242 din data de 20 septembrie 2017. (la 14-01-2019, Articolul 209 din Titlul IV a fost completat de Punctul 11, ARTICOLUL UNIC din LEGEA nr. 15 din 8 ianuarie 2019, publicată în MONITORUL OFICIAL nr. 33 din 11 ianuarie 2019 )
Articolul 210 Organismele de gestiune colectivă care funcționează la data intrării în vigoare a prezentei legi sunt obligate să se conformeze dispozițiilor art. 151, în termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi*). *) A se vedea art. 212 alin. (1), fost art. 154 alin. (1) anterior republicării.
Articolul 211 Dispozițiile prezentei legi se completează cu dispozițiile dreptului comun.
Articolul 212 (1) Prezenta lege intră în vigoare la 90 de zile de la data publicării ei în Monitorul Oficial al României**). **) Legea nr. 8/1996 a fost publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 60 din 26 martie 1996. (2) Pe aceeași dată se abrogă Decretul nr. 321 din 21 iunie 1956 privind dreptul de autor, cu modificările ulterioare, precum și orice alte dispoziții contrare. (3) În termen de 6 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi***), partea din metodologiile prevăzute la art. 163 și 164, care privește suma minimă pentru radiodifuzorii locali, se va renegocia pe baza modificărilor aduse de prezenta lege, pentru a respecta proporționalitatea cu potențialii receptori ai emisiunilor. ***)Alin. (3) al art. 212, fost alin. (3) al art. 154 anterior republicării, a fost modificat prin Legea nr. 261/2015, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 826 din 5 noiembrie 2015.
NOTĂ: Reproducem mai jos:– prevederile art. II din Ordonanța de urgență a Guvernului nr. 123/2005 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 329/2006, care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 8/1996 și care se aplică, în continuare, ca dispoziții proprii actului modificator:
Articolul II (1) La data intrării în vigoare a prezentei ordonanțe de urgență se abrogă următoarele
prevederi legale:
a) art. 96 alin. (1) lit. c) din Legea audiovizualului nr. 504/2002, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 534 din 22 iulie 2002, cu modificările și completările ulterioare;
b) art. 5 și 6 din Hotărârea Guvernului nr. 7/2004 privind protecția juridică a serviciilor bazate pe acces condiționat sau constând în accesul condiționat, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 46 din 20 ianuarie 2004;
c) art. 6 alin. (1) din Ordonanța Guvernului nr. 45/2000 privind unele măsuri pentru combaterea producerii și comercializării neautorizate a fonogramelor, publicată în Monitorul
----
Oficial al României, Partea I, nr. 41 din 31 ianuarie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 624/2001;
d) art. 3 alin. (2) din Ordonanța Guvernului nr. 124/2000 pentru completarea cadrului juridic privind dreptul de autor și drepturile conexe, prin adoptarea de măsuri pentru combaterea pirateriei în domeniile audio și video, precum și a programelor pentru calculator, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 427 din 2 septembrie 2000, aprobată cu modificări și completări prin Legea nr. 213/2002;
e) art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 143/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea fonogramelor publicate în scop comercial sau a reproducerilor acestora și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite artiștilor interpreți sau executanți și producătorilor de fonograme, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 10 martie 2003;
f) art. 4 din Hotărârea Guvernului nr. 144/2003 pentru aprobarea metodologiilor privind utilizarea repertoriului de opere audiovizuale al organismelor de gestiune colectivă și a tabelelor cuprinzând drepturile patrimoniale cuvenite autorilor de opere audiovizuale, cu excepția autorilor muzicii, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 151 din 10 martie 2003. (2) La data prevăzută la alin. (1) atribuțiile Oficiului Român pentru Drepturile de Autor privind constatarea contravențiilor și aplicarea sancțiunilor contravenționale, stabilite prin acte normative anterioare prezentei ordonanțe de urgență, își încetează aplicabilitatea.
– prevederile art. II din Legea nr. 74/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, care nu sunt care nu sunt încorporate în forma republicată a Legii nr. 8/1996 și care se aplică, în continuare, ca dispoziții proprii actului modificator:
Articolul II (1) Organismele de gestiune colectivă a drepturilor de autor și a drepturilor conexe au obligația modificării statutelor, în acord cu prevederile cuprinse la art. I, în termen de 12 luni de la intrarea în vigoare a prezentei legi. (2) Metodologiile prevăzute la art. 131*) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, rămân în vigoare până la expirarea duratei pentru care au fost încheiate. (3) Dispozițiile din metodologiile elaborate conform art. 131*) și 131^1**) din Legea nr. 8/1996 privind dreptul de autor și drepturile conexe, cu modificările și completările ulterioare, care conțin prevederi referitoare la sume/remunerații fixe sau minime aplicabile în cazul radiodifuzării, contrare dispozițiilor art. 131^1 alin. (2), astfel cum acestea au fost modificate prin prezenta lege, nu se mai aplică începând cu data împlinirii unui termen de 90 de zile de la publicarea prezentei legi în Monitorul Oficial al României, Partea I. *) A devenit art. 163 în forma republicată, prin renumerotare. **) A devenit art. 164 în forma republicată, prin renumerotare.
- TABLE OF CONTENTS
- TITLE I—COPYRIGHT
- PART I—General Provisions
- CHAPTER I—Introductory Provisions
- CHAPTER II—Ownership of Copyright
- CHAPTER III—Subject Matter of Copyright
- CHAPTER IV—Content of Copyright
- CHAPTER V—Duration of Copyright Protection
- CHAPTER VI—Limitations on the Exercise of Copyright
- CHAPTER VII—Transfer of the Author’s Economic Rights
- PART II—Special Provisions
- PART I—General Provisions
- TITLE II—Neighboring and Sui-Generis Rights
- CHAPTER I—Common Provisions
- CHAPTER II—The Rights of Performers
- CHAPTER III—The Rights of Producers of Sound Recordings
- CHAPTER III/1—Rights of the Producers of Audiovisual Recordings
- CHAPTER IV—Provisions Common to Authors, Performers and Producers of Sound and Audiovisual Recordings
- CHAPTER V—Television and Radio Broadcasting Organizations
- CHAPTER VI—Sui Generis Rights of the Makers of Databases
- TITLE III—Management and Protection of Copyright and Neighboring Rights
- CHAPTER I—Management of the Economic Aspects of Copyright and of Neighboring Rights
- CHAPTER II—Romanian Copyright Office
- CHAPTER III—Measures of Protection, Proceedings and Sanctions
- TITLE IV—Application of the Law. Transitional and Final Provisions
Law on Copyright and Neighboring Rights ∗
(No. 8 of March 14, 1996)
TABLE OF CONTENTS
Articles
Title I Copyright
Part I General Provisions
Chapter I Introductory Provisions.................................................. 1-2
Chapter II Ownership of Copyright................................................. 3-6
Chapter III Subject Matter of Copyright........................................... 7-9
Chapter IV Content of Copyright...................................................... 10-23
Chapter V Duration of Copyright Protection.................................... 24-32
Chapter VI Limitations on the Exercise of Copyright....................... 33-38
Chapter VII Transfer of the Author’s Economic Rights
Section I Common Provisions....................................................... 39-47
Section II Publishing Contract....................................................... 48-57
Section III Theatrical or Musical Performance Contract................. 58-62
Section IV Rental Contract.............................................................. 63
Part II Special Provisions
Chapter VIII Cinematographic Works and Other Audiovisual Works. 64-71
Chapter IX Computer Programs...................................................... 72-81
Chapter X Works of Three-Dimensional Art, Architecture, and Photography 82-87
Chapter XI Protection of the Portrait, of the Addressee of Correspondence and of the Secrecy of Information Sources………………………………..…….. 88-91
Title II Neighboring Rights and Sui-Generis Rights
Chapter I Common Provisions....................................................... 92-94
Chapter II The Rights of Performers............................................... 95-102
Chapter III The Rights of Producers of Sound Recordings............. 103-106
Chapter III1 Rights of the producers of audiovisual recordings……... 1061-1064
Chapter IV Provisions Common to Authors, Performers and Producers of Sound and Audiovisual Recordings.. 1065-1121
Chapter V Television and Radio Broadcasting Organizations
Section I The Rights of Television and Radio Broadcasting Organizations 113-116
Section II Communication to the Public by Satellite...................... 117-119
Section III Retransmission by Cable............................................... 120-122
Chapter VI Sui generis rights of the makers of databases………….. 1221-1224
∗ The text includes the subsequent amendments and competions provided for in Law no. 285/2004 on the modification and completion of Law no.8/1996 (the Official Gazette of Romania no.587/30.06.2004), GEO no.123/2005 on the modification and completion of Law no. 8/1996 (the Official Gazette of Romania no.843/19.09.2005) and Law no. 329/2006 (the Official Gazette of Romania no. 657/31.07.2006).
Title III Management and Protection of Copyright and Neighboring Rights
Chapter I Management of the Economic Aspects of Copyright and of Neighboring Rights
Section I General Provisions........................................................ 123-1234
Section II Collective Copyright and Neighboring Rights Administration Organizations......................................... 124-1291
Section III Functions of Collective Administration Organizations.... 130-136
Chapter II Romanian Copyright Office............................................ 137-1384
Chapter III Protection Measures, Procedures and Sanctions………. 139-145
Section I Technological measures of protection and rights-management information…………………………………………………………………………….. 1385-1386
Section II Procedures and sanctions ………………………………… 1387-145
Title IV Application of the Law. Transitional and Final Provisions ……146-154
TITLE I
COPYRIGHT
PART I
General Provisions
CHAPTER I
Introductory Provisions
Art. 1.—(1) The copyright in a literary, artistic or scientific work and in any similar work of intellectual creation shall be recognized and guaranteed as provided in this Law. That right vests in the author and embodies attributes of moral and economic character.
(2) A work of intellectual creation shall be acknowledged and protected, independently of its disclosure to the public, simply by virtue of its creation, even though in an unfinished form.
Art. 2. — Recognition of the rights provided for in this Law shall not prejudice or exclude protection granted under other statutory provisions.
CHAPTER II
Ownership of Copyright
Art. 3.—(1) The natural person or persons who created the work shall be the author thereof.
(2) In cases expressly provided for by law, legal entities and natural persons other than the author may benefit from the protection granted to the author.
(3) Ownership of copyright may be transferred as provided by law.
Art. 4.—(1) Unless proved otherwise, the person under whose name the work was first disclosed to the public shall be presumed to be the author thereof.
(2) Where the work was disclosed to the public anonymously or under a pseudonym that does not identify the author, the copyright shall be exercised by the person whether natural person or legal entity who discloses it to the public with the author’s consent, as long as the latter does not disclose his identity.
Art. 5.—(1) A work of joint authorship shall be a work created by several co-authors in collaboration.
(2) The copyright in a work of joint authorship shall belong to the co-authors thereof, one of whom may be the main author as provided in this Law.
(3) Unless otherwise agreed, co-authors may only exploit the work by common consent. Refusal of consent by any one of the co-authors must be fully justified.
(4) Where each co-author’s contribution is distinct, that contribution may be exploited separately, provided that it does not prejudice the exploitation of the joint work or the rights of the other co-authors.
(5) In the case of the utilization of a work of joint authorship, the remuneration shall accrue to the co-authors in the proportions they shall have agreed upon. Failing such agreement, the remuneration shall be divided in proportion to the share contributed by each author, or equally if such shares cannot be determined.
Art 6.—(1) A collective work shall be a work in which the personal contributions of the co-authors form a whole, without it being possible, in view of the nature of the work, to ascribe a distinct right to any one of the co-authors in the whole work so created.
(2) Unless otherwise agreed, the copyright in a collective work shall belong to the person, whether natural person or legal entity, on whose initiative and responsibility and under whose name the work was created.
CHAPTER III
Subject Matter of Copyright
Art. 7.— The subject matter of copyright shall be original works of intellectual creation in the literary, artistic, or scientific field, regardless of their manner of creation, specific form or mode of expression and independently of their merit and purpose, such as:
(a) literary and journalistic writings, lectures, sermons, pleadings, addresses and any other written or oral works, and also computer programs;
(b) scientific works, written or oral, such as presentations, studies, university textbooks, school textbooks and scientific projects and documentation;
(c) musical compositions with or without words;
(d) dramatic and dramatico-musical works, choreographic and mimed works;
(e) cinematographic works and any other audiovisual works;
(f) photographic works and any other works expressed by a process analogous to photography;
(g) works of three-dimensional art such as: works of sculpture, painting, drawing, engraving, lithography, monumental art, stage design, tapestry, ceramics, glass and metal shaping, and also works of art applied to products intended for practical use;
(h) works of architecture, including sketches, scale models and the graphic work that constitutes an architectural project;
(i) three-dimensional works, maps and drawings in the field of topography, geography and science in general.
Art. 8.— Without prejudice to the rights of the authors of the original work, copyright shall likewise subsist in derived works created on the basis of one or more pre-existing works, namely:
(a) translations, adaptations, annotations, documentary works, arrangements of music and any other transformation of a literary, artistic or scientific work that themselves entail creative intellectual work;
(b) collections of literary, artistic or scientific works, such as encyclopaedias, anthologies and collections and compilations of protected or unprotected material or data, including databases, which, by reason of the selection or arrangement of their subject matter constitute intellectual creations.
Art. 9.— The following shall not benefit from the legal protection accorded to copyright:
a) the ideas, theories, concepts, scientific discoveries, proceedings, functioning methods or mathematical concepts as such and inventions, contained in a work, whatever the manner of the adoption, writing, explanation or expression thereof;
(b) official texts of a political, legislative, administrative or judicial nature, and official translations thereof;
(c) official symbols of the State, public authorities and organizations, such as armorial bearings, seals, flags, emblems, shields, badges and medals;
(d) means of payment;
(e) news and press information;
(f) simple facts and data.
CHAPTER IV
Content of Copyright
Art. 10.— The author of a work shall have the following moral rights:
(a) to decide whether, how and when the work will be disclosed to the public;
(b) to demand recognition of his authorship of the work;
(c) to decide under what name the work will be disclosed to the public;
(d) to demand respect for the integrity of the work and to oppose any modification or any distortion of the work if it is prejudicial to his honor or reputation;
(e) to withdraw the work, subject to indemnification of any owners of exploitation rights who might be prejudiced by the exercise of the said withdrawal right.
Art. 11.—(1) The moral rights may not be renounced or disposed of.
(2) After the author’s death, the exercise of the rights provided for in Article 10 (a), (b) and (d) shall be transferred by inheritance, in keeping with civil legislation, for an unlimited period of time. If there are no heirs, the exercise of the said rights shall revert to the collective management organization that has managed the author’s rights or, as the case may be, to the organization having the largest membership, in the field of creation concerned.
Art. 12.— The author of a work shall have the exclusive economic right to decide whether, how, and when his work is to be used or exploited, including the right to authorize the use of the work by others.
Art. 13.— The use of a work gives rise to distinct and exclusive economic rights of the author to authorize or to prohibit:
(a) reproduction of the work;
(b) distribution of the work;
(c) import for trading on the domestic market, of copies of the work made with the author’s consent;
(d) rental of the work;
(e) lending of the work;
(f) communication to the public, directly or indirectly, of the work, by any means, including by making the work available to the public, in such a way that members of the public may access them from a place and at a time individually chosen by them;
g) broadcasting of the work;
h) cable retransmission of the work;
(i) making of derivative works.
Art. 14.— For the purposes of this Law, reproduction means the making, in whole or in part, of one or more copies of a work, directly or indirectly, temporarily or permanently, by any means and under any form, including the making of any sound or audiovisual recording of a work, as well as its permanent or temporary storage by electronic means.
Art. 141.— (1) For the purposes of the present law, distribution means the sale or any other manner of transmittal, for a consideration or free of charge, of the original or of copies of a work, as well as their offering to the public.
(2) Distribution right is subject to exhaustion upon first sale or with the first transfer of ownership of the original or of the copies of a work, on domestic market, by the rightholder or with his consent.
Art. 142.— For the purposes of the present law, import means the introduction on the domestic market, for trading, of the original or of the legally made copies of a work fixed on any kind of physical medium.
Art. 143.— For the purposes of the present law, rental means making available for use, for a limited period and for a direct or indirect economic or commercial advantage, of a work.
Art. 144.— (1) For the purposes of the present law, lending means making available for use, for a limited period and without a direct or indirect economic or commercial advantage, of a work through the agency of an institution allowing access of the public for this purpose.
(2) Lending through the agency of libraries does not require author’s authorization and entitles him to an equitable remuneration. This right cannot be waived.
(3) Equitable remuneration provided for under paragraph (2) shall not be owed, if the lending is made through the libraries of educational establishments as well through public libraries with free access.
(4) Lending of particular works incorporated in sound or audiovisual recordings shall only take place after six months after the first distribution of the work.
(5) The lending right shall not be exhausted with the first sale or first assignment of ownership over the original or copies of a work on the market, made or agreed by the right holder or with his consent.
Art. 145.— The provisions of this law on rental and lending shall not be applied to:
a) constructions resulting from architectural projects;
b) originals or copies of design works or artworks applied to products intended for practical use;
c) originals or copies of works, realized with a communication to the public purpose or to which use exist a contract;
d) reference works designated for immediate consultation or for lending between institutions;
e) works created by the author inside the individual labour contract, if those are used by the author’s employer, during common activity
Art. 15.— (1) Communication to the public means any communication of a work, directly or by any technical means, made in a place opened for public or in any other place where a number of persons exceeding the normal circle of the members of a family and of its acquaintances assemble, including stage performance, recitation or any other public form of performance or direct presentation of the work, public display of works of plastic art, of applied art, of photographic art and of architecture, public projection of cinematographic and of other audiovisual works, including of works of digital art, presentation in a public place, by means of sound or audiovisual recordings, as well as presentation in a public place, by any means, of a broadcast work. Any communication of a work by wire or wireless means, including by making the works available to the public, via Internet or other computer networks, so that any member of the public to have access, from anywhere or at any moment individually chosen, shall also be considered as communication to the public.
(2) The right to authorize or prohibit communication to the public or making available to the public of the works is not subject to exhaustion by any act of communication to the public or of making available to the public.
Art. 151.— For the purposes of the present law, broadcasting means:
a) broadcasting of a work by a radio or television broadcasting organization, by any means servicing for the wireless transmission of the signals, sounds or images, or of digital representation thereof, including the public communication by satellite, for the purpose of reception by the public;
b) transmission of a work or its representation thereof, by wire, cable, optic fiber or any other similar procedures, with the exception of the computer networks, for the purpose of reception by the public.
Art. 152.— For the purposes of the present law, cable retransmission means simultaneous, unaltered and total retransmission by an operator, by the means provided for under the Art. 151 letter b) or by a system of broadcasting by ultrasounds, for the reception by the public, of an initial transmission, by wire or wireless, including by satellite, of services of radio or television broadcasting programs, for the purpose of reception by the public.
Art. 16.— For the purposes of the present law, making of derivative works means translation, publication in collections, adaptation as well as any other transformation of a preexistent work, if it is an intellectual creation.
Art. 17.— Repealed.
Art. 18.— Repealed.
Art. 19.— Repealed.
Art. 20.— Repealed.
Art. 21.—(1) The author of an original work of graphic or plastic art or of a photographic work benefits from a resale right representing the right to collect a share from the net selling price obtained at any resale of the work, after the first alienation by the author, as well as the right to be informed of the work’s whereabouts.
2) The right provided for under the paragraph (1) applies to all acts of resale of an original work of graphic or plastic art or of a photographic work that involves, as sellers, buyers or agents, art exhibitions, art galleries as well as any trader of works of art.
(3) For the purposes of the present law, the copies or the original works of art or photographic works that have been made in a limited number by their author himself or with his consent, are considered to be original works of art.
(4) The amount owed on the grounds of paragraph (1) is computed according to the following shares, without exceeding EUR 12,500 or the equivalent in Lei:
a) from EUR 300 to EUR 3,000 – 5%
b) from EUR 3,000.01 to EUR 50,000 – 4%
c) from EUR 50,000.01 to EUR 200,000 – 3%
d) from EUR 200,000.01 to EUR 350,000 – 1%
e) from EUR 350,000.01 to EUR 500,000 – 0.5%
f) over EUR 500,000 – 0.25%.
(5) The seller shall convey the information referred to in paragraph (1) to the author, within two months as of the date of sale and he shall be responsible for withholding from the net selling price, without adding other fees and for paying to the author of the amount owed according to the provisions of paragraph (4)
(6) The beneficiaries of the resale right or the representatives thereof may request, within 3 years as of the date of resale, to the persons provided for under paragraph (2) the necessary information in order to insure the payment of all owed amounts according to the provisions of paragraph (4).
(7) The resale right cannot be waived or alienated.
Art. 22.— The owner or possessor of a work is obliged to allow the author access to it and place it at his disposal where necessary for the exercise of his copyright, provided that the owner or possessor’s legitimate interests are not thereby prejudiced. The owner or possessor may in such a case claim a sufficient guarantee from the author for the security of the work, and also the insurance thereof for an amount representing the market value of the original, as well an adequate remuneration.
Art. 23.—(1) The owner of the original of a work shall not have the right to destroy it before having offered it to the author at the cost price of the material.
(2) Where the return of the original is not possible, the owner shall allow the author to make a copy of the work in an appropriate manner.
(3) In the case of an architectural structure, the author shall have the right only to take photographs of the work and to request the return of reproductions of the projects.
CHAPTER V
Duration of Copyright Protection
Art. 24.—(1) The copyright in a literary, artistic or scientific work shall come into being at the time of the work’s creation, regardless of the specific form or manner of expression thereof.
(2) If the work is created over a period of time in installments, episodes, volumes or any other form of sequence, the term of protection shall be calculated according to paragraph (1) for each such element.
Art. 25.—(1) The economic rights provided for in Articles 13 and 21 shall last for the author’s lifetime, and after his death shall be transferred by inheritance, according to civil legislation, for a period of 70 years, regardless of the date on which the work was legally disclosed to the public. If there are no heirs, the exercise of these rights shall devolve upon the collective administration organization mandated by the author during his lifetime or, failing a mandate, to the collective administration organization with the largest membership in the area of creation concerned.
(2) The person who, after the copyright protection has expired, legally discloses for the first time a previously unpublished work to the public shall enjoy protection equivalent to that of the author’s economic rights. The duration of the protection of those rights shall be 25 years, starting at the time of the first legal disclosure to the public.
Art. 26.—(1) The term of the economic rights in works legally disclosed to the public under a pseudonym or without a mention of the author’s name shall be 70 years from the date on which they were disclosed to the public.
(2) Where the author’s identity is revealed to the public before the term mentioned in paragraph (1) expires, or the pseudonym used by the author leaves no doubt about his identity, the provisions of Article 25 (1) shall apply.
Art. 27.—(1) The term of the economic rights in works of joint authorship shall be 70 years from the death of the last surviving co-author.
(2) Where the contributions of the co-authors are distinct, the term of the economic rights in each such contribution shall be 70 years from the death of the author thereof.
Art. 28.— The term of the economic rights in collective works shall be 70 years from the date of disclosure of the works. Where disclosure does not occur for 70 years following the creation of the works, the term of the economic rights shall expire 70 years after the said creation.
Art. 29.— Repealed.
Art. 30.— The economic rights in computer programs shall last for the lifetime of the author thereof and after his death shall be transferred by inheritance, according to civil legislation, for a period of 70 years.
Art. 31.— Non-essential modifications, additions, cuttings or adaptations made with a view to selection or arrangement, and also corrections to the content of a work or collection, that are necessary for the continuation of the collection in the manner intended by the author of the work shall not extend the term of protection of the said work or collection.
Art. 32.— The terms established in the present Chapter shall be calculated from the first of January of the year following the author’s death or the date on which the work was disclosed to the public, as the case may be.
CHAPTER VI
Limitations on the Exercise of Copyright
Art. 33.—(1) The following uses of a work already disclosed to the public shall be permitted without the author’s consent and without payment of remuneration, provided that such uses conform to proper practice, are not at variance with the normal exploitation of the work and are not prejudicial to the author or to the owners of the exploitation rights:
(a) the reproduction of a work in connection with judicial or administrative proceedings, to the extent justified by the purpose thereof;
(b) the use of brief quotations from a work for the purpose of an analysis, commentary or criticism, or for illustration, to the extent justified by use thereof;
(c) the use of isolated articles or brief excerpts from works in publications, television or radio broadcasts or sound or audiovisual recordings exclusively intended for teaching purposes and also the reproduction for teaching purposes, within the framework of public education or social welfare institutions, of isolated articles or brief extracts from works, to the extent justified by the intended purpose;
(d) the reproduction of brief excerpts from works for information or research within the framework of libraries, museums, film archives, sound archives, archives of non-profit cultural or scientific public institutions; the complete reproduction of a copy of a work shall be allowed for the replacement of the sole copy in such an archive or library’s permanent collection in the event of the destruction, serious deterioration or loss thereof;
e) specific acts of reproduction made by publicly accessible libraries, educational establishments or museums, or by archives, which are not for direct or indirect economic or commercial advantage;
f) the reproduction, to the exclusion of any means involving direct contact with the work, distribution or communication to the public of the image of an architectural work, work of plastic art, photographic work or work of applied art permanently located in a public place, except where the image of the work is the main subject of such reproduction, distribution or communication, and if it is used for commercial purposes;
g) the representation and execution of a work as part of the activities of educational establishments, exclusively for specific purposes and provided that both the representation or execution and the public’s access are free of charge;
h) use of works during religious celebrations or official celebrations organized by a public authority;
i) use for the purpose of advertising, of the images of the works presented within exhibitions with public access or sale, of fairs, public auctions of works of art, to the extent necessary to promote the event, excluding any other commercial use.
(2) Subject to conditions provided for in paragraph (1), the reproduction, distribution, broadcasting or communication to the public, with neither direct nor indirect commercial or economic advantage, are allowed:
a) of brief excerpts from press articles and radio or televised reportages, for informatory purposes on current events, except those for which such a use is expressly reserved;
b) of brief excerpts of lectures, addresses, pleadings and other similar works that have been orally expressed in public, provided that these uses to have the sole purpose of informing on the present;
c) of brief excerpts of the works, within information on current events, to the extent justified by the informatory purpose;
- d)
- e)
(3) Temporary acts of reproduction that are transient or incidental forming an integral and essential part of a technical process and the sole purpose of which is to enable transfer, in a network between third parties, by an intermediary or the lawful use of another protected object and that should have no separate economic value on their own, are excepted from the reproduction right.
(4) In all cases provided for in paragraph (1) letters b), c), e), f), i) and paragraph (2) the source, including the author's name, has to be indicated, unless this turns out to be impossible; in case of works of plastic art, photographic or architecture works the place in which the original is to be found has to be indicated
Art. 34.—(1) It shall not be a violation of copyright, for the purposes of this law, the reproduction of a work, without the author’s consent for personal use or for use by a normal family circle, provided that the work has already been disclosed to the public, while the reproduction does not contravene to the normal use of the work or prejudice the author or the owner of the utilization rights.
(2) For the media on which sound or audio-visual recordings can be made or on which reproductions of the works graphically expressed can be made, as well as for apparata dedicated for copying, in the situation provided for in paragraph (1), a compensatory remuneration established by negotiation, according to the provisions of this law, shall be paid.
Art. 35.— The alteration of a work shall be permissible without the author’s consent and without payment of remuneration in the following cases:
(a) if the alteration is made privately and is neither intended for nor made available to the public;
(b) if the result of the alteration is a parody or caricature, provided that the said result does not cause confusion with the original work and the author thereof;
(c) if the alteration is made necessary by the purpose of the use permitted by the author;
(d) if the alteration is a short review of the works by didactic purpose, mentioning the author.
Art. 36.— Repealed.
Art. 37.—(1) For the purpose of testing the operation of their products at the time of manufacture or sale, trading companies engaged in the production or sale of sound or audiovisual recordings, equipment for the reproduction or communication to the public thereof and also equipment for receiving radio and television broadcasts may reproduce and present extracts from works, provided that such acts are performed only to the extent required for testing.
(2) In order to supervise the utilization of their own repertoire by third parties, the collective management societies can monitor, by any means, the activity of the users, with no authorization from them and no payment, being allowed to request, for this purpose and public interest information held, according to the law, by the competent public institutions.
Art. 38.— (1) The assignment of the broadcasting right of a work to a radio or television broadcasting organization shall entitle it to record the work for the needs of its own broadcasts with a view to a single authorized broadcast to the public. A new authorization from the authors shall be required in case of any new broadcast of the work so recorded, against remuneration that cannot be waived. If no such authorization is requested within 6 months as from the first broadcast, the recording must be destroyed.
(2) In the case of ephemeral recording of particular works made by means of their own facilities by the radio or television broadcasting organizations for their own broadcasts, the preservation of these recordings in official archives may, on the grounds of their exceptional documentary character, be permitted.
CHAPTER VII
Transfer of the Author’s Economic Rights
SECTION I
Common Provisions
Art. 39.—(1) The author or the owner of the copyright may transfer only his economic rights by contract to other persons.
(2) That transfer of the author’s economic rights may be limited to certain rights, to a certain territory, and to a certain period of time.
(3) The economic rights of the author or the owner of the copyright may be passed on by exclusive or non-exclusive transfer.
(4) In the case of exclusive transfer, not even the owner of the copyright shall be allowed to use the work in the manner, on the territory and for the term agreed with the transferee, or to transfer the rights concerned to another person. The exclusive character of the transfer shall be expressly stated in the contract.
(5) In the case of a non-exclusive transfer, the owner of the copyright may use the work himself, and may also transfer the non-exclusive right to other persons.
(6) The non-exclusive transferee may not transfer his rights to another person without the express consent of the transferor.
(7) The transfer of one of the economic rights of the owner of the copyright shall have no effect on his other rights, unless otherwise agreed.
(8) The consent mentioned in paragraph (6) shall not be required where the transferee is a legal entity and is transformed by one of the processes provided for by law.
Art. 40.— In the case of transfer of the right of reproduction of a work, it shall be presumed that the right of distribution of copies of that work has also been assigned, with the exception of the right of importation, unless otherwise provided by contract.
Art. 41.—(1) The contract for the transfer of the economic rights shall specify the economic rights transferred and to mention for each of them the forms of exploitation, the duration and scope of the transferr as well as the remuneration payable to the copyright owner. The absence of any of these elements shall entitle the interested party to apply for cancellation of the contract.
(2) Any transfer of the economic rights in all of the author’s future works, whether designated or not, shall be null and void.
Art. 42.—The existence and content of the contract of transfer of the economic rights may be proved only by the written form thereof, except in the case of contracts relating to works used in the press.
Art. 43.—(1) The remuneration payable under a contract for the transfer of economic rights shall be established by agreement between the parties. The amount of the remuneration shall be calculated either in proportion to the sums collected from the exploitation of the work, or as a lump sum, or in any other way.
(2) Where the remuneration has not been fixed by contract, the author may request the competent jurisdictional bodies to do so, as provided by law. The remuneration shall be fixed according to the amounts usually paid for the same class of work, the purpose and duration of exploitation and other circumstances relevant to the case.
(3) Where there is an obvious disproportion between the remuneration of the author of the work and the profits of the person who has secured the transfer of the economic rights, the author may request the competent jurisdictional bodies to revise the contract or increase the remuneration accordingly.
(4) The author may not beforehand waive the exercise of his right under paragraph (3).
Art. 44.—(1) Unless otherwise provided by contract, the economic rights in a work created for the fulfillment of job duties specified in an individual employment contract, shall belong to the author of the work so created. In such case, the author may authorize the use of the work by third parties, only subject to employer’s consent and to his rewarding for the contribution to the costs of creation. The use of the work by employer, within the framework of the object of activity is not subject to authorization from the author employee.
(2) If such a clause does exist, it shall specify the period for which the author’s economic rights have been assigned. Failing the specification of the period, it shall be three years from the date on which the work is handed over.
(3) After the expiration of the periods from paragraph (2), unless otherwise provided, the employer is entitled to claim from the author the payment of a reasonable share from the incomes obtained as a result of the use of his work, in order to compensate for the costs borne by the employer for the creation of the work by the employee, within his job duties.
(4) On expiration of the period specified under paragraph (1) the economic rights shall revert to the author.
(5) The author of a work created under an individual employment contract shall retain the exclusive right to use the work as part of the whole of his creation.
Art. 45.—(1) Unless otherwise agreed, the owner of the copyright in a work appearing in a periodical publication shall retain the right to use it in any form, provided that the publication in which the work appears is not thereby prejudiced.
(2) Unless otherwise agreed, the owner of the copyright may dispose freely of the work if it has not been published within a month of its acceptance in the case of a daily paper, or within six months in the case of other publications.
Art. 46.—(1) In case of the contract of commissioning future works, unless otherwise provided, the economic rights belong to the author.
(2) The contract commissioning a future work shall specify both the time limit for delivery of the work and the time limit for acceptance of the work.
(3) The person commissioning the work shall have the right to terminate the contract if the work does not meet the conditions set. Where the contract is terminated, any sums collected by the author shall not be refundable. Where preparatory work has been done with a view to the creation of a work under a commission, the author shall be entitled to repayment of any expenses incurred.
Art. 47.—(1) The author may request the cancellation of a contract assigning his economic rights where the assignee fails to exploit them or exploits them to an insufficient extent, thereby seriously affecting the author’s legitimate interests.
(2) The author may not request the cancellation of the contract if the grounds for non-exploitation or insufficient exploitation are attributable to him, to a third party, to an accident or to force major.
(3) Cancellation of a contract of assignment under paragraph (1) may not be requested before two years have expired following the assignment of the economic rights in a work. That period shall be three months in the case of works assigned for daily publications, and a year in the case of periodical publications.
(4) The owner of the original of a work of three-dimensional or photographic art shall have the right to exhibit it in public, even if it has not been disclosed to the public, except where the author has expressly excluded that right in the instrument of disposal of the original.
(5) The author may not waive in advance the exercise of his right to request cancellation of the transfer contract mentioned under paragraph (1).
(6) Acquisition of ownership of the material in which the work is embodied shall not in itself confer the right to exploit the work.
SECTION II
Publishing Contract
Art. 48.—(1) The publishing contract is an instrument by which the owner of the copyright assigns to the publisher, in exchange for remuneration, the right to reproduce and distribute the work.
(2) An agreement by which the owner of the copyright in a work empowers a publisher to reproduce and possibly also to distribute the work at the former’s expense shall not constitute a publishing contract.
(3) In the situation referred to in paragraph (2) the provisions of ordinary legislation on corporate contracts shall apply.
Art. 49.— The owner of the copyright may also assign to the publisher the right to authorize the translation and adaptation of the work.
Art. 50.— The assignment to the publisher of the right to authorize other persons to adapt the work or use it in any other way shall should be the object of an express contractual provision.
Art. 51.—(1) The publishing contract shall include clauses specifying:
(a) the duration of the assignment;
(b) the exclusive or non-exclusive character and the territorial scope of the assignment;
(c) the minimum and maximum numbers of copies;
(d) the author’s remuneration, determined in accordance with this Law;
(e) the number of copies reserved for the author free of charge;
(f) the time limit for the publication and distribution of the copies of each edition or of each printing, as the case may be;
(g) the time limit for the delivery of the original of the work by the author;
(h) the procedure for the verification of the number of copies produced by the publisher.
(2) The absence of any of the clauses mentioned in subparagraphs (a), (b) and (d) shall entitle the interested party to request cancellation of the contract.
Art. 52.— (1) The publisher who has acquired the copyright in a work in book form shall have precedence over other similar bidders offering the same price for the publication of the work in electronic form. The publisher shall submit his bid in writing no later than 30 days after having received the author’s written offer.
(2) The right mentioned in paragraph (1) shall be valid for a period of three years following the publication date of the work.
Art. 53.— The publisher shall be obliged to allow the author to make improvements or other alterations to the work in a new edition, provided that the improvements or alterations do not substantially increase the publisher’s costs, or change the character of the work, unless otherwise provided in the contract.
Art. 54.— The publisher may assign the publishing contract only with the author’s consent.
Art. 55.— The publisher shall be obliged to return to the author the original of the work, the originals of artistic works and illustrations and any other material received for publication, unless otherwise agreed.
Art. 56.—(1) Unless otherwise agreed, the publishing contract shall end when the set term thereof expires or when the last agreed edition is exhausted.
(2) An edition or printing shall be considered exhausted if the number of unsold copies is smaller than five per cent of the total number of copies, and in any event if it falls below 100.
(3) Where the publisher fails to publish the work within the agreed period, the author may, in accordance with ordinary legislation, request cancellation of the contract and damages for non-fulfillment. In that case the author shall retain any remuneration received, or, as the case may be, may request payment of the full amount of the remuneration provided for in the contract.
(4) If the time limit for the publication of the work is not specified in the contract, the publisher shall be obliged to publish it within a period of not more than one year following the date of its acceptance.
(5) Where the publisher intends to destroy the copies remaining in stock after a period of two years from the publishing date, and if no other period is specified in the contract, the publisher shall be obliged to offer them first to the author.
Art. 57.—(1) Where the work is destroyed for reasons of force majeure, the author shall be entitled to remuneration, which shall be paid to him only if the work was published.
(2) Where a prepared edition is totally destroyed for reasons of force majeure before it is distributed, the publisher shall be entitled to prepare a new edition, and the author shall be entitled to remuneration for only one of those editions.
(3) Where a prepared edition is partly destroyed for reasons of force majeure before it is distributed, the publisher shall be entitled to reproduce only as many copies as were destroyed without paying remuneration to the author.
SECTION III
Theatrical Or Musical Performance Contract
Art. 58.— (1) Under a theatrical or musical performance contract the owner of the copyright assigns to a natural person or legal entity the right to perform or execute in public a present or future literary, dramatic, musical, dramatico-musical, choreographic or mimed work in exchange for remuneration, and the transferee is obliged to execute or to perform it under the agreed conditions.
(2) General theatrical or musical performance contracts can also be concluded through the agency of collective management organizations, subject to conditions provided for in the Art.130 paragraph (1) letter c).
Art. 59.—(1) The theatrical or musical performance contract shall be concluded in writing for a specified period of time or for a specified number of communications to the public.
(2) The contract shall stipulate the time limit by which the first performance or sole communication of the work shall take place, as the case may be, the exclusive or non-exclusive character of the transfer, the area or territory covered and the remuneration payable to the author.
(3) Any interruption of performances for two consecutive years, if no other term has been provided for in the contract, shall entitle the author to request cancellation of the contract and damages for non-fulfillment, as provided in ordinary legislation.
(4) The beneficiary of a theatrical or musical performance contract may not assign it to a third party who is an entertainment organizer without the written consent of the author, or that of his representative where applicable, except in conjunction with the total or partial transfer of his activity.
Art. 60.—(1) The assignee shall be obliged to permit the author to oversee the performance of the work and provide adequate support to ensure that the technical conditions for the performance are fulfilled. The assignee shall likewise send to the author the program, posters and other printed material and also reviews published on the performance, unless otherwise provided in the contract.
(2) The assignee shall be obliged to ensure the public performance of the work under adequate technical conditions and also the observance of the author’s rights.
Art. 61.—(1) The assignee shall be obliged periodically to communicate to the owner of the copyright the number of theatrical or musical performances and also the state of the takings. To that end, the theatrical or musical performance contract shall also specify the intervals between such communications, which shall not however be fewer than one a year.
(2) The assignee shall pay the author, by the time limits specified in the contract, the prescribed sums in the agreed amounts.
Art. 62.— If the assignee fails to perform the work within the period stipulated, the author may request cancellation of the contract and damages for non-fulfillment under the provisions of ordinary legislation. In that case the author shall retain any remuneration received or, as the case may be, may request payment of the full amount of the remuneration provided for in the contract.
SECTION IV
Rental Contract
Art. 63.—(1) Under a contract for the rental of a work, the author undertakes to allow the use, for a specified period of time, of at least one copy of his work, whether the original or a reproduction thereof, in the case especially of computer programs or works embodied in sound or audiovisual recordings. The assignee of the rental right undertakes to pay remuneration to the author for as long as he uses the copy of the work.
(2) The contract for the rental of a work shall be governed by the provisions of the ordinary legislation on rental contracts.
(3) The author shall retain the copyright in the work rented, with the exception of the right of distribution, unless otherwise agreed.
PART II
Special Provisions
CHAPTER VIII
Cinematographic Works and Other Audiovisual Works
Art. 64.— An audiovisual work is a cinematographic work, a work expressed by a procedure similar to cinematography, or any other work which makes use of moving images, accompanied or not by sounds.
Art. 65.—(1) The director or maker of an audiovisual work is the natural person which within the contract with the producer oversees the creation and production of the audiovisual work in the capacity of main author.
(2) The producer of an audiovisual work is the person, whether natural person or legal entity, who takes responsibility for the production of the work and in that capacity organizes the making of the work and provides the necessary technical and financial resources.
(3) The written form of a contract between the producer and the main author is compulsory for the performance of an audiovisual work.
Art. 66.— The authors of an audiovisual work, as provided in Article 5 of this Law, are the director or maker, the author of the adaptation, the author of the screenplay, the author of the dialogue, the author of the musical score specially composed for the audiovisual work and the author of the graphic material of animated works or animated sequences, where these represent a substantial part of the work. In the contract between the producer and the director or maker of the audiovisual work, the parties may agree to include other creators who have contributed substantially to the creation of the work as authors thereof.
Art. 67.—(1) Where one of the authors within the meaning of the foregoing Article refuses to complete his contribution to the audiovisual work, or is prevented from doing so, he may not object to its use for the completion of the said work. He shall have the right to be remunerated for the completed portion of his contribution.
(2) The audiovisual work shall be considered completed when the final version has been established by common consent between the main author and the producer.
(3) The destruction of the original medium embodying the final version of the audiovisual work and constituting the standard copy shall be prohibited.
(4) The authors of the audiovisual work other than the main author may not object to its disclosure to the public or to the exploitation in any way of the final version thereof.
Art. 68.—(1) The right of audiovisual adaptation is the exclusive right of the owner of the copyright in a pre-existing work to transform it into or include it in an audiovisual work.
(2) Assignment of the right provided for in paragraph (1) may take place only on the basis of a written contract, distinct from the publishing contract for the work, between the owner of the copyright and the producer of the audiovisual work.
(3) Under the adaptation contract, the owner of the copyright in a pre-existing work transfers to a producer the exclusive right of transformation of the said work and its inclusion in an audiovisual work.
(4) The authorization granted by the owner of the copyright in the pre-existing work shall expressly state the conditions governing the production, distribution and projection of the audiovisual work.
Art. 69.— The moral rights in a finished work shall be recognized only to the authors thereof as provided in Article 66 of this Law.
Art. 70.—(1) By the contracts concluded between the authors of the audiovisual work and the producer, unless otherwise provided, it shall be presumed that they assign to the producer, with the exception of the authors of the specially composed music, the exclusive rights with respect to the use of the work as a whole, provided for in Art. 13, as well as the right to authorize dubbing and subtitling, against an equitable remuneration.
(2) Unless otherwise provided, the authors of the audiovisual work as well as other authors of certain contributions to it shall retain all rights in the separate utilization of their own contributions, as well as the right to authorize and/or to prohibit utilizations other than that specific of the work, in whole or in part, like the use of excerpts from the cinematographic work for advertising, other than for the promotion of the work, subject to conditions of the present law.
Art. 71.—(1) Unless otherwise agreed, the remuneration for each mode of exploitation of the audiovisual work shall be proportional to the gross earnings deriving from that exploitation.
(2) The producer shall be obliged periodically to submit to the authors an account of the takings according to each mode of exploitation. The authors shall receive their due remuneration either through the producer or directly from the users, or again through the organizations for the collective administration of copyright on the basis of the general contracts that the latter have concluded with the users.
(3) Where the producer fails to complete the audiovisual work within a period of five years after the conclusion of the contract, or fails to distribute the said work within a year of its completion, the co-authors may request cancellation of the contract, unless otherwise agreed.
CHAPTER IX
Computer Programs
Art. 72.—(1) Under this Law, the protection of computer programs includes any expression of a program, application programs and operating systems expressed in any kind of language, whether in source code or object code, the preparatory design material and the manuals.
(2) The procedures, operating methods, mathematical concepts and principles underlying any element in a computer program, including those underlying its interfaces, are not protected.
Art. 73.— The author of a computer program shall enjoy by analogy the rights provided for in Part I of the present Title of this Law, and especially the exclusive right to do and authorize the following:
(a) temporary or permanent reproduction of a program in its entirety or in part, by any means and in any form, including where the reproduction is necessitated by the loading, display, transmission or storage of the program;
(b) translation, adaptation, arrangement and any other transformation of a computer program, including the reproduction of the result of those operations, without prejudice to the rights of the person who transforms the program;
(c) distribution and rental of the original or copies of a computer program in any form.
(2) The first sale of a computer program copy, on the domestic market, by the owner of the rights or the one made with his consent, shall exhaust the exclusive right for the authorization of the distribution of such copy on the domestic market.
Art. 74.—Unless otherwise agreed, the economic rights in computer programs created by one or more employees in the course of their duties or on instructions from their employer shall belong to the latter.
Art. 75.—(1) Unless otherwise agreed, a contract for the use of a computer program shall assume that:
(a) the user has been granted the non-exclusive right to use the program;
(b) the user may not transfer the right to use the program to another person.
(2) Transfer of the right to use a computer program shall not imply transfer also of the copyright in it.
Art. 76.— Unless otherwise agreed, the authorization of the copyright owner shall not be required for the acts provided for in Article 73(a) and (b) where they are necessary to permit the acquirer to use the computer program in a manner that corresponds to its purpose, including for the correction of errors.
Art. 77.—(1) The authorized user of a computer program may, without authorization from the author, make an archive or reserve copy where necessary for the use of the program.
(2) The authorized user of a computer program copy may, without authorization from the copyright owner, observe, study or test the operation of the program, to determine the principles and ideas underlying any of its elements at the time of loading the program in the memory or displaying, converting, transmitting or storing it, which operations the authorized user is entitled to carry out.
(3) The provisions of Article 10(e) of this Law do not apply to computer programs.
Art. 78.— The authorization of the copyright owner shall not be mandatory where the reproduction of the code or translation of its form is indispensable to procure information required for the interoperability of a computer program with other computer programs, provided that the following conditions have been fulfilled:
(a) the acts of translation and reproduction are carried out by the person holding the right to use a copy of the program, or by a person who is doing so in the name of that person, having been duly authorized for the purpose;
(b) the information necessary for interoperability is not readily and rapidly accessible to the persons referred to in paragraph (a) of this Article;
(c) the acts referred to in paragraph (a) of this Article are limited to the parts of the program required for the interoperability.
Art. 79.— Information obtained by virtue of Article 78:
(a) may not be used for purposes other than the achievement of interoperability of the independently-created computer program;
(b) may not be communicated to others, except where such communication proves necessary for the interoperability of the independently-created computer program;
(c) may not be used for the development, production or marketing of a computer program that is basically similar in expression or for any other act that might damage the author’s rights.
Art. 80.— The provisions of Articles 78 and 79 shall not apply if they are liable to prejudice either the owner of the copyright or the normal exploitation of the computer program.
Art. 81.— The provisions of Chapter VI of this Title shall not apply to computer programs.
CHAPTER X
Works of Three-Dimensional Art, Architecture, and Photography
Art. 82.— A person, whether natural person or legal entity, who organizes art exhibitions shall be answerable for the integrity of the works exhibited, and shall therefore take the necessary measures for the elimination of any risk.
Art. 83.—(1) The contract for the reproduction of an artistic work shall contain information identifying the work, such as a summary description, a sketch, a drawing, a photograph and references to the author’s signature.
(2) Reproductions shall not be put on sale without the copyright owner’s approval of the copy that shall have been submitted to him for examination.
(3) The author’s name or pseudonym or some other sign identifying the work shall appear on all copies thereof.
(4) The originals and other elements that have served the maker of the reproductions shall be returned to their possessor, whatever his title, unless otherwise agreed.
(5) Instruments specially created for the reproduction of the work must be destroyed or rendered unusable if the owner of the copyright in the work does not acquire them, unless otherwise agreed.
Art. 84.—(1) Architectural and town-planning studies and projects displayed close to the site of the architectural work, and also the corresponding construction work carried out, must bear a written notice in a visible place giving the name of the author, unless otherwise agreed by contract.
(2) The construction of an architectural work based totally or partly on another project may take place only with the agreement of the owner of the copyright in that project.
Art. 85.—(1) Still photographs from cinematographic films shall be considered photographic works.
(2) Photographs of letters, deeds, documents of any kind, technical drawings and other similar material do not qualify for legal protection by copyright.
Art. 86.—(1) The right of the author of a photographic work to exploit his own work shall not prejudice the rights of the author of the artistic work reproduced in the photographic work.
(2) The economic rights in a photographic work created under an individual employment contract or commission contract shall be presumed to belong to the employer or commissioning party for a period of three years, unless otherwise provided in the contract.
(3) Disposal of the negative of a photographic work shall have the effect of transfer of the economic rights of the owner of the copyright in the said work, unless otherwise provided in the contract.
Art. 87.— (1) A photograph of a person, when made to order, may be published or reproduced by the person photographed or his successors without the author’s consent, unless otherwise agreed.
(2) If the name of the author appears on the original photograph, it must also be shown on the reproduction.
CHAPTER XI
Protection of the Portrait, of the Addressee of
Correspondence and of the Secrecy of Information Sources
Art. 88.— (1) The distribution of a work containing a portrait shall require the authorization of the person represented in that portrait. Its author, owner or possessor shall not have the right to reproduce or exploit it without the consent of the person represented, or that of his successors, for a period of 20 years after the death of the said person.
(2) Unless otherwise agreed, authorization shall not be required if the person represented in the portrait is a professional model or has received remuneration for the sitting.
(3) Authorization provided for in para. (1) shall not be necessary for the distribution of a work containing the portrait :
- (a)
- (b)
Art. 89.— The distribution of correspondence addressed to a person shall require the authorization of the addressee and, after the addressee’s death, for a period of 20 years, that of his successors, unless he has expressed a different wish.
Art. 90.— The person represented in a portrait and the addressee of correspondence may exercise the right provided for in Article 10(d) of this Law in relation to the distribution of the work containing the portrait or correspondence, as the case may be.
Art. 91.— (1) At the author’s request, the publisher or producer shall be obliged to preserve the secrecy of the information sources used in the works and to abstain from publishing documents referring thereto.
(2) The lifting of the secrecy shall be permitted with the consent of the person who has requested it or on the basis of a final and irrevocable judgment.
TITLE II
Neighboring and Sui-Generis Rights
CHAPTER I
Common Provisions
Art. 92.— (1) Neighbouring rights shall not prejudice the rights of authors. No provision of this Title shall be interpreted in such a way as to limit the exercise of copyright.
(2) Economic rights recognized in the present title may be assigned, either in whole or in part, subject to conditions provided for in Art.39-43 that apply by analogy. These rights may be the subject of exclusive or non-exclusive assignment.
Art. 93.— Repealed.
Art. 94.— Recognition and protection as owners of neighboring rights shall be accorded to performers in respect of their own performances, to reproducers of sound recordings in respect of their own recordings and to radio and television broadcasting organizations in respect of their own broadcasts.
CHAPTER II
The Rights of Performers
Art. 95.— For the purposes of this Law, performers are actors, singers, musicians, dancers and other persons who present, sing, dance, recite, declaim, act, interpret, direct, conduct or in any other way execute a literary or artistic work, a performance of any kind, including performances of folklore, variety or circus performances or puppet shows.
Art. 96 - The performer shall have the following moral rights :
a) the right to demand recognition of the authorship of his own performance ;
b) the right to demand that his name or pseudonym be mentioned or communicated at each performance and on each use or a recording thereof ;
c) the right to demand respect for the quality of his rendering and to oppose any distortion, falsification or other substantial modification of his performance or any infringement of his rights that might seriously prejudice his honor or reputation ;
Art. 97.— (1) The rights provided for in Article 96 may not be the subject of renunciation or alienation.
(2) After the performer’s death, the exercise of the rights provided for in Article 96 shall be transferred by inheritance, in accordance with civil legislation, for an unlimited period of time. If there are no heirs, the exercise of the said rights shall revert to the collective management organization that has managed the performer’s rights or, as the case may be, to the organization having the largest membership, in the field concerned.”
Art. 98.— (1) The performer shall have the exclusive economic right to authorise or prohibit the following:
- a)
- b)
- c)
- d)
- e)
- f)
- g)
g1) under the situations provided for in letter g) he is entitled to an equitable remuneration only;
- h)
- i)
(2) For the purposes of the present law, fixation means incorporating of sounds, images or sounds and images or of digital representations thereof, in any kind of physical medium, enabling their perception, reproduction or communication to the public by the help of a device.
(3) The equitable remuneration provided under paragraph (1) letter g) shall be established and collected in accordance with the procedure provided under Art. 131, 1311, 1312 and 133.
(4) The definitions provided under Art. 14, 141, 142, 143, 144, Art. 15 paragraph (1), Art. 151 and 152 apply by analogy to the rights provided for under paragraph (1) too.
Art. 99.— (1) For the purposes of the present law, the performance of a work is collective when the individual performances form a whole, without being possible, given the nature of performance, for a distinct right to be attributed to any of the participating artists on the ensemble of the performance.
(2) With a view to exercising the exclusive rights on the authorization provided for in Art. 98, performers collectively participating in the same performance, such as members of a musical group, choir, orchestra or ballet, or theatre company shall authorize, in writing, a representative from among themselves, subject to approval of the majority of the members.
(3) The director, conductor and soloists shall be excepted from the provisions of the paragraph (2).
Art. 100.— In the case of a performance given by the performer under an individual contract of employment, the economic right provided for in Article 98 may be transferred to the employer on condition that the transfer is expressly mentioned in the individual contract of employment.
Art. 101.— Unless otherwise provided, the performer who has taken part in the making of an audiovisual work, of an audiovisual recording or of a sound recording, shall be presumed to have assigned to the producer thereof, for an equitable remuneration, the exclusive right to use his performance thus fixed, by reproduction, distribution, import, rental and lending.
.
Art. 102.—(1) Duration of the patrimonial rights of performers shall be of 50 years as from the date of performance. However, if the fixation of the performance throughout such duration makes the object of a lawful publishing or lawful communication to the public, the duration of the rights shall be of 50 years as from the date when whichever of them has taken place for the first time.
(2) Duration provided for under paragraph (1) shall be calculated as from the 1st of January of the year following the fact generating rights.
CHAPTER III
The Rights of Producers of Sound Recordings
Art. 103.—(1) A sound recording or phonogram, for the purposes of the present law, shall be taken to mean any fixation, exclusively of the sounds originating from the interpretation or the performance of a work or from other sounds, or digital representations of such sounds, other than under the form of a fixation incorporated in a cinematographic work or in any other audiovisual work.
(2) The producer of a sound recording shall be the natural or legal person that has the initiative and undertakes the responsibility for the organisation and financing of the first fixation of the sounds, whether or not it constitutes a work in terms of the present law.
Art. 104.— In the case of the reproduction and distribution of sound recordings, the producer shall be entitled to specify on their physical medium including on covers, boxes and other physical packaging material, in addition to the mentions on the author and performer, the titles of the works, the year of the first publication, the trademark as well as the name and denomination of the producer.
Art. 105.— (1) Subject to conditions provided for in Art. 92 paragraph (1), the producer of sound recordings shall have the exclusive economic right to authorize and prohibit:
- a)
- b)
- c)
- d)
- e)
- f)
- g)
- h)
(2) The definitions from Art. 14, 141, 142, 143, 144, 15 paragraph (1), 151 and 152 apply by analogy to the rights provided for in paragraph (1) too.
(3) The producer of sound recordings shall have the exclusive economic right to prevent the importation of copies of his own sound recordings made without his authorisation.
(4) The provisions of paragraph (1) letter e) shall not apply when the importation is made by a natural person, without commercial purposes, inside the legally allowed personal luggage.
Art. 106.—(1) Duration of the patrimonial rights of producers of sound recordings shall be of 50 years as from the date of the first fixation. However, if the recording throughout such duration makes the object of a lawful publishing or lawful communication to the public, the duration of the rights shall be of 50 years as from the date when whichever of them has taken place for the first time.
(2) Duration provided for under paragraph (1) shall be calculated as from the 1st of January of the year following the fact generating rights.
CHAPTER III1
Rights of the producers of audiovisual recordings
Art. 1061.— (1) The duration of the economic rights of the producers of audiovisual recordings shall be 50 years from the date of the first fixation. However, if the recording during such duration makes the object of a lawful publishing or lawful public communication, the duration of the rights shall be 50 years from the date when whichever of them has taken place for the first time”
(2) The duration provided for under Paragraph (1) shall be calculated from the first of January of the year following the fact generating the rights.
Art. 1062.— In the case of the reproduction and distribution of his own audiovisual recordings, the producer shall be entitled to specify on their physical medium including on covers, boxes and other physical packaging material, in addition to the mentions on the author and performer, the titles of the works, the year of the first publication, the trademark as well as the name and denomination of the producer.
Art. 1063.—(1) The producer of audiovisual recordings shall have the exclusive economic right to authorize and prohibit:
- a)
- b)
- c)
- d)
- e)
- f)
- g)
- h)
(2) The definitions from Art. 14, 141, 142, 143, 144, 15 paragraph (1), 151 and 152 apply by analogy to the rights provided for in paragraph (1) too.
Art. 1064.— (1) The duration of the economic rights of the producers of audiovisual recordings shall be 50 years as of the first of January of the calendar year following that in which the first fixation took place.
(2) Where the audiovisual recording is disclosed to the public during this period, the duration of the economic rights shall expire after 50 years as of the date on which it was disclosed to the public.
CHAPTER IV
Provisions Common to Authors, Performers and Producers of Sound and Audiovisual Recordings
Art. 1065.—(1) For direct or indirect use of the phonograms published for commercial purpose or of the reproductions thereof by broadcasting or any way of communication to the public, the performers and producers of phonograms are entitled to single equitable remuneration.
(2) The quantum of this remuneration shall be established by methodologies, according to the procedure provided in Art.131, 1311 and 1312.
(3) The collection of single remuneration is made subject to conditions provided for in Art. 133.
(4) The beneficiary collective management organizations establish, by protocol filed with the Romanian Copyright Office, the proportion of remuneration repartition between the two categories of beneficiaries. If the beneficiaries fail to file the protocol with the Romanian Copyright Office within 30 days as of the date of the coming into force of the methodologies, the remuneration shall be equally distributed between the two categories of beneficiaries.
Art. 1066.— Distribution right is subject to exhaustion upon first sale or first transfer of ownership of the original or of the copies of a sound or audiovisual recording, on domestic market, by the rightholder or with his consent.
Art. 107.—(1) The authors of works susceptible for being reproduced through sound or audiovisual recordings, on any kind of physical medium, as well as the ones of the works susceptible for being reproduced on paper, directly or indirectly, under the conditions provided for under Art. 34 paragraph (1) shall be entitled, together with the publishers, producers and with the performers, as the case may be, to compensatory remuneration for the private copy, in accordance with Article 34 paragraph (2). The beneficiaries cannot waive the right to compensatory remuneration for the private copy.
(2) Compensatory remuneration for private copy shall be paid by the manufacturers and importers of physical media or devices provided for in Art. 34 paragraph (2), regardless of whether the procedure is an analogical or digital one.
(3) Importers and manufacturers of physical media and devices, provided for in Art. 34 paragraph (2), are bound to register themselves with the Romanian Copyright Office, with the National Registry of Private Copy and may only carry out the said activities of import and production, subject to prior obtaining of the Registration Certificate from the Romanian Copyright Office. The certificate is issued by the Romanian Copyright Office based on evidences regarding the object of activity legally stated and of the Sole Registration Certificate with the Trade Registry, within five days from their submittal.
(4) The list of physical media and devices for which compensatory remuneration for private copy is owed, as well as the quantum of such remuneration is negotiated every 2 years, within a committee consisting of:
a) one representative of each main collective management organizations, which activate for a category of rights each, on the one hand;
b) one representative for each of the main associative structures mandated by manufacturers and importers of physical media and devices, appointed from them, and one representative each of the first 3 manufacturers and importers of physical media and devices, established on the basis of the turnover and market-share in the respective field, provided that they are stated with Romanian Copyright Office on the own responsibility, on the other hand.
(5) In view of initiating the negotiation in accordance with the procedures provided under Article 131 paragraph (2)-(4), the collective management organizations and associations of manufacturers and importers of physical media and devices shall file with the Romanian Copyright Office an application containing the list of the physical media and devices, application that will be published in the Official Gazette of Romania, Part I. according to the Romanian Copyright Office general manager’s decision, as well as the quanta of the remunerations that are to be negotiated. The list will be prepared separately for the devices and physical media from the sound and audiovisual fields and for the devices and physical media from the graphical field and they shall be negotiated in two committees.
(6) The remunerations are in percentages and calculated at the value in custom for importers, respectively to the invoiced value without VAT, with the occasion of putting into circulation of products by the producers, and it shall be paid in the following month of import or date of invoicing.
(7) The remunerations negotiated by the parties are in percentages and owed for the devices and physical media provided under Art. 34 paragraph (2), as well for A4 paper sheets for photocopier and digital supports.
(8) The compensatory remuneration for private copy is a procentual quota from the value provided for in paragraph (6), as follows:
a) A4 paper sheets for photocopier: 0.1%;
b) other physical media: 3%;
c) devices: 0.5%.
(9) The negotiations for the establishment of the the list of physical media and devices for which such remuneration is owed, are convened by the Romanian Copyright Office within 15 days from the publishing date of the negation request in the Official Gazette of Romania, Part I and are carried out according to the proceedings provided for in Art. 1312.
Art. 1071.—(1) Compensatory remuneration for private copy is collected by a management organization sole collector for the works reproduced after sound and audiovisual recording and by another sole collector management organization for the works reproduced from paper, in accordance with the conditions provided for under Art. 133 paragraph (6)-(8). The two collective management organizations, having duties of sole collector, are designated through the majority vote of the beneficiary collective management organizations, at the first summoning, or majority vote of those present, at the second summoning. The collective management organizations designated by voting will file with the Romanian Copyright Office the minutes of the proceedings in accordance with which they have been designated. Within 5 workdays as from the filing, the Romanian Copyright Office shall appoint the sole collector by the general manager’s decision which shall be published in the Official Gazette of Romania, Part I.
Art. 1072.—(1) Compensatory remuneration for private copy collected by the sole collector management organizations is distributed to the beneficiaries as follows:
a) in the case of physical media and devices for sound recorded copies, by analogical proceeding, 40 per cent from the remuneration shall be payable, in negotiable shares, to the authors and publishers of the recorded works, 30 per cent shall be payable to performers and the remaining 30 per cent shall be payable to the producers of sound recordings;
b) in the case of physical media and devices for audiovisual recorded copies, by analogical proceeding, the remuneration shall be divided in equal shares between the following categories: authors, performers and producers;
c) Repealed;
d) in the case of copies recorded by analogical proceeding, on any type of physical medium, the remuneration shall be divided in equal shares between the beneficiaries corresponding to each of the three categories provided for in letters a), b) and c) and, within each category, according to those established at the aforementioned letters.
11) In the case of paper recorded copies, by analogical proceeding, the remuneration shall be devided in equal shares between authors and publishers. The due sums for publishers are distributed only through publishers associations, based on a protocol established between them which include the criteria for distribution as well the shares owed to each association. At distribution protocol negotions shall take part only publishers associations fulfilling the conditions established Romanian Copyright Office general manager’s decision.
(2) Repealed.
Art. 108.— Compensatory remuneration for private copy shall not be paid where unrecorded video, audio or digital physical media manufactured within the country or imported are traded wholesale to the producers of audiovisual and sound recordings or to television and radio broadcasting organizations for their own broadcasts.
Art. 109.— Repealed.
Art. 110.— The provisions of Article 107 shall not apply to the import of physical media and devices that serve for the making of copies, made with no commercial purposes, in the inside the legally allowed personal luggage.
Art. 1111.—(1) In the case in which an author or performer has transferred or assigned his rental or lending right, regarding a phonogram or a videogram, to a producer of phonograms or audiovisual recordings, he shall retain the right to an equitable remuneration.
(2) The right to obtain an equitable remuneration for rental cannot be waived by the authors or performers, as beneficiaries.
(3) The authors and performers shall receive their due remunerations either directly from the producers, according to the contracts concluded with them, or from the users, only through the collective management organizations, according to the contracts between the beneficiaries of the remuneration and producers.
Art. 112.— Provisions regarding the limits of exercising the rights provided for in Art. 33-38 shall be applied accordingly also for the owners of rights related to copyright.
Art. 1121.— In the case in which the owner of rights benefit, by effect of the law, by a compulsory remuneration, they cannot object to the utilizations that generate it.
CHAPTER V
Television and Radio Broadcasting Organizations
SECTION I
The Rights of Television and Radio Broadcasting Organizations
Art. 113.—Radio and television broadcasting organizations shall have the exclusive economic right to authorize or to prohibit the following, subject to the authorized person’s obligation to mention the name of the organizations:
(a) the fixing of their own broadcasts and services of radio or television programs;
(b) reproduction, in whole or in part, direct or indirect, temporary or permanent, by any means and under any form, of their own broadcasts and services of radio or television programs fixed on any kind of physical medium, regardless whether transmitted by wire or wireless, including by cable or satellite;
(c) the distribution of their own broadcasts and services of radio or television programs fixed on any kind of physical medium;
(d) the import for trading on domestic market of their own broadcasts and services of radio or television programs fixed on any kind of physical medium;
(e) the retransmission or reemission of their own broadcasts and services of radio or television programs by wireless means, by wire, by cable, by satellite or by any other similar proceeding, as well as by any other mode of communication to the public, including retransmission through Internet;
(f) the communication to the public of their own broadcasts and services of radio or television programs in places accessible to the public, against payment of an admission charge;
(g) the rental of their own broadcasts and services of radio or television programs, fixed on any kind of physical medium;
(h) the lending of their own broadcasts and services of radio or television programs, fixed on any kind of physical medium;
(i) the making available to the public of their own broadcasts and services of radio or television programs, fixed on any kind of physical medium, regardless whether emitted by wire or wireless, including by cable or satellite, so that members of the public may access them from a place and at a time individually chosen by them.
Art. 1131.—(1) For the purposes of the present law, reemission, means the simultaneous emission, by a broadcasting organization, of a program of another broadcasting organization.
(2) The definitions from Art. 14, 141, 142, 143, 144, 15 paragraph (1), 151 and 152 and Art. 98 paragraph (2) apply by analogy to the rights provided for in Art. 113 too.
Art. 1132.—(1) Radio and television broadcasting organization have the exclusive right to prevent others from importing copies of their own programs of radio or television broadcasting, made without their authorization and fixed on any kind of physical medium.
(2) The provisions of Art. 113 letter d) do not apply when the import is made by a natural person, without commercial purpose, in the legally allowed personal luggage.
Art. 114.— The duration of the rights provided in the present chapter shall be 50 years, starting from the first of January of the year following that in which the first broadcast of the television or radio broadcasting organization’s service of programs took place.
Art. 115.— The distribution right of a radio or television program, fixed on any kind of physical medium, is exhausted with the first sale or the first rightful transfer of property over the original or copies thereof, on domestic market, by the owner of the rights or with his consent.
Art. 116.— The provisions of Articles 33, 34 and 37 shall apply, by analogy, to radio and television broadcasting organizations.
SECTION II
Communication to the Public by Satellite
Art. 117.—(1) Television and radio broadcasting organizations whose activity consists in the communication to the public of programs by satellite shall be bound to conduct their activity in a manner that respects the copyright and the neighboring rights protected by this Law.
(2) For the purposes of this Law, communication to the public by satellite means the production under the direction and responsibility of a television or radio broadcasting organization located on the territory of Romania, of program-carrying signals intended to be received by the public in an uninterrupted chain of communication leading up to the satellite and back down to Earth.
(3) For the purposes of this law, satellite shall mean any satellite operating on the reserved frequency bands, according to the legislation on telecommunications, for the broadcasting of the signal for the purpose of reception by the public or for the private individual communication. In the latter case it is however necessary that the individual reception be made under conditions similar to the ones from the former case
Art. 118.—(1) Where the program-carrying signals are sent in encoded form, their incorporation in the chain of communication shall be considered communication to the public if the device for decoding the broadcast is made available to the public by the organization concerned or with its consent.
(2) Responsibility for communication to the public, where the carrying signals are transmitted by an organization located outside Romania or in a country which is not member of the European Union and which does not provide the protection level provided for by the present law, shall be ensured as follows:
(a) if the signals are transmitted to the satellite through an uplink station, responsibility shall lie with the person who, located on the territory of Romania or of a country member of the European Union, uses the station;
(b) if no use is made of an uplink station, but the communication to the public has been authorized by an organization with main headquarters in Romania or on the territory of a member state of the European Union, the responsibility shall lie with the organization that authorized it.
Art. 119.—(1) Owners of copyright or neighboring rights may transfer their rights in communication to the public by satellite to a television or radio broadcasting organization only by means of a contract concluded individually or through a collective administration organisation.
(2) The standard contract concluded between a collective administration organization and a television or radio broadcasting organization for the communication to the public by satellite transmission of a type of work belonging to a given field shall also be binding on owners of rights who are not represented by the collective administration organization, if the communication to the public by satellite takes place at the same time as the terrestrial dissemination carried out by the same distributor. The unrepresented owner of rights may at any time put an end to the extended effects of the standard contract by means of an individual or collective contract.
(3) The provisions of paragraph (2) shall not apply to audiovisual works.
SECTION III
Retransmission by Cable
Art. 120.— Repealed
Art. 121.—(1) Owners of copyright or neighboring rights may exercise their rights to authorize or prohibit cable retransmission only through the agency of a collective management organization.
(2) The quantum of the remuneration on copyright and neighboring rights, for cable retransmission, shall be established by methodologies negotiated between the collective management organizations of copyright and neighboring rights and the associative structures of the cable distributors, according to the procedures provided for under Art. 131, 1311 and 1312, excluding from calculation the programs for which cable retransmission is legally binding.
(3) Should the parties fail to establish the methodologies by negotiation, before the initiation of the arbitration proceeding provided for by Art. 1312 paragraph (3) they may agree to resort to an optional mediation procedure. Such mediation is carried out by one or more mediators selected by the parties so that their independence and impartiality cannot be questioned. Mediators have the duty of helping the negotiations and may notify a proposal to the parties.
(4) Within 3 months as from the submittal of the proposal by the mediators, the parties shall notify the mediators and the Romanian Copyright Office the rejection or acceptance of the proposal by signing the protocol on methodologies. Notification of the proposal, as well as its acceptance or rejection shall be made according to the rules applicable to the notification of legal acts. Acceptance by all the parties is presumed if neither party has notified the rejection of the proposal within this term
(5) If certain owners of rights have not entrusted the management of their rights to a collective management organization, the entity managing rights in the same category shall be regarded de jure as managing their rights also. If multiple collective management organizations, are in the field concerned, the owner of rights may choose among them. Such owners of rights may claim those rights within a period of three years following the date of the notification
Art. 1211.—(1) The provisions of Art. 121 paragraph (1) do not apply to the rights exercised by broadcasting organizations in respect of their own broadcasts and services of programs, irrespective of whether the rights concerned are their own or have been assigned to them by other copyright owners or holders of neighboring rights. In this case the exercising of right of retransmission by cable, by a radio or television broadcasting organization is made by contracts concluded with the distributors by cable, except the cases in which the retransmission by cable is mandatory by law.
(2) Repealed.
Art. 122.— Repealed.
CHAPTER VI
Sui generis rights of the makers of databases
Art. 1221.—(1) The provisions of the present chapter concern the legal protection of databases, in any form thereof.
(2) For the purposes of the present law, database means a collection of works, data or of other independent elements, protected or not by copyright or neighboring right, arranged systematically or methodically and individually accessible by electronic means or in any other way.
(3) The protection provided for in the present chapter does not apply to computer programs used for the making or operation of databases accessible by electronic means
(4) For the purposes of the present law, the maker of a database is the natural or legal person that has made a qualitatively and quantitatively substantial investment for the obtaining, verification or presentation of the contents of a database.
Art. 1222.—(1) The maker of a database has the exclusive economic right to authorize and prohibit the extraction and/or re-utilization of the entire or of a substantial part of the database, evaluated qualitatively or quantitatively.
(2) For the purposes of the present law:
(a) extraction shall mean the permanent or temporary transfer of all or a substantial part, evaluated qualitatively or quantitatively, of the contents of a database to another medium by any means or in any form;
(b) re-utilization shall mean any form of making available to the public all or a substantial part of the contents of a quantitative or qualitative apprised database by the distribution of copies, by renting, or other forms, including by making available to the public of the contents of the database so that anyone may access it in a place and time individually chosen by them. The first sale, on domestic market, of a copy of a database by the rightholder of sui generis right or with his consent shall exhaust the right to control resale of that copy.
(3) Public sale of a database is not an act of extraction or re-utilization.
(4) The right provided for in paragraph (1) shall apply irrespective of eligibility of the contents of that database for protection by copyright or by other rights. Protection of databases under the right provided for in paragraph (1) shall be without prejudice to rights existing in respect of their contents.
(5) The repeated and systematic extraction or re-utilization of insubstantial parts of the contents of the database implying acts which conflict with a normal use of that database or which unreasonably prejudice the legitimate interests of the maker of the database shall not be permitted.
Art. 1223.—(1) The maker of a database which is made available to the public through whatever manner may not prevent a lawful user of the database from extracting or re-utilizing insubstantial parts of its contents, for any purposes of the use whatsoever. Where the lawful user is authorized to extract or re-utilize only part of the database, the provisions of the present paragraph shall apply to that part.
(2) A lawful user of a database which is made available to the public in whatever manner may not perform acts which conflict with normal use of this database or unreasonably prejudice the legitimate interests of the maker of the database.
(3) A lawful user of a database which is made available to the public in any manner may not cause prejudice to the holder of a copyright or neighboring right in respect of the works or performances contained in this database.
(4) A lawful user of a database which is made available to the public through whatever manner may, without the authorization of its maker, extract or re-utilize a substantial part of its contents:
(a) in the case of extraction for private purposes of the contents of a non-electronic database;
(b) in the case of extraction for the purposes of illustration for teaching or scientific research, as long as the source is indicated and to the extent justified by the non-commercial purpose to be achieved;
(c) in the case of extraction or re-utilization for the purposes of public order and national safety or an administrative or jurisdictional procedure.
(5) Legitimate user of a database or of a part of a database can carry out, without the consent of its author, any act of reproduction, distribution, communication to the public or transformation, necessary for the normal utilization and for the access to the database or to a part from it.
Art. 1224.—(1) The rights of the maker of database shall run from the date of completion of the making of the database. The term of protection is fifteen years from the first of January of the year following the date of completion of the database.
(2) In the case of a database which is made available to the public in whatever manner before expiry of the period provided for in paragraph (1), the term of protection shall be computed from the first of January of the year following the date when the database was first made available to the public.
(3) Any substantial change, evaluated qualitatively or quantitatively, to the contents of a database, including any substantial change resulting from the accumulation of successive additions, deletions or alterations, which would result in the database being considered to be a substantial new investment, evaluated qualitatively or quantitatively, shall qualify the database resulting from that investment for its own term of protection.
TITLE III
Management And Protection of Copyright and Neighboring Rights
CHAPTER I
Management of the Economic Aspects of
Copyright and of Neighboring Rights
SECTION I
General Provisions
Art. 123.— (1) Owners of copyright and neighboring rights may exercise their rights recognized by the present law individually or through collective management organizations, according to the present law.
(2) Collective management of copyright can be provided only for works that have already been disclosed to the public and collective management of neighboring rights can only be provided for performances that have already been fixed or broadcast, as well as for phonograms and videograms previously disclosed to the public.
(3) Owners of copyright and neighboring rights cannot assign the economic rights acknowledged through the present law to collective management organizations.
Art. 1231.—(1) Collective management is compulsory for the exercising of the following rights:
- a)
b) right to equitable remuneration for public lending provided for in Art. 144 paragraph (2);
c) resale right;
d) right to broadcast musical works;
e) right to communication to the public of musical works, except the public projection of cinematographic works;
f) right to equitable remuneration recognized to performers and producers of phonograms for communication to the public and broadcasting of phonograms of commerce or of the reproductions thereof;
g) right to retransmission by cable.
(2) For the categories of rights provided for in paragraph (1) the collective management organizations also represent the owners of rights who have not mandated them.
Art. 1232.— (1) The following rights may be managed collectively:
a) right to reproduction of musical works on phonograms or videograms;
b) right to communication to the public of the works, except the musical works and artistic performances in the audiovisual field;
c) lending right, except the case provided for in Art. 1231 paragraph (1) letter b);
d) right to broadcasting of the works and artistic performances in the audiovisual field;
e) right to equitable remuneration resulting from the assignment of the rental right provided for in Art. 1111 paragraph (1);
f) right to equitable remuneration acknowledged to the performers and producers of phonograms for the communication to the public and broadcasting of the phonograms published for commercial purpose or of the reproductions thereof.
(2) For the categories of rights provided for in paragraph (1) collective management organizations represent only the owners of rights who have mandated them and draw up methodologies within the limit of the managed repertoire, if the conditions provided for under Art. 130 paragraph (1) letter a) are fulfilled, or negotiate the license agreements directly with the users. Collective management organizations shall make available to the users, upon their request, the consulting at the headquarters of the organizations of the managed repertoire of works, from the ones used by the applicant, in the form provided for in Art. 126 paragraph (2), as well as the list of Romanian and foreign owners of copyright and neighboring rights represented by them. This collective management activity is under the supervision and control of the Romanian Copyright Office, as guarantor of the law enforcement.
(3) Collective management organizations authorize, upon request, the use of works of intellectual creation, only based on the documents certifying the existence of the mandate from the owners of copyright or neighboring rights, except the cases of mandatory collective management.
Art. 1233.— The rights recognized in the present chapter, except those provided in Art.1231 and Art.1232, may be managed through collective management organizations, only to the extent of the special mandate granted by the owners of rights.
Art. 1234.— The existence of collective management organizations shall not prevent the owners of copyright and neighboring rights from having recourse to specialized agents, who may be either natural or legal persons, to represent them in individual negotiations concerning the rights recognized by this law.
SECTION II
Collective Copyright and Neighboring Rights Administration Organizations
Art. 124. For the purposes of this Law, collective copyright and neighboring rights administration organizations, called collective administration organizations elsewhere in the Law, are legal entities constituted by free association and having as the main object of their activity the collection and distribution of the royalties whose administration has been entrusted to them by the owners thereof.
Art. 125.—(1) The collective management organizations provided for in this chapter shall be established according to law, subject to endorsement from Romanian Copyright Office and shall operate according to regulations on non-profit associations and to provisions of the present law.
(2) These organizations are created directly by the owners of copyright or neighboring rights, natural or legal persons, and act within the limits of the mandate entrusted to them and on the basis of statutes adopted according to the procedure provided for by the law.
(3) Collective administration organizations may be created separately for the administration of different categories of rights corresponding to different fields of creation, and also for the administration of rights belonging to different categories of owners.
Art. 1251.— Collective management organizations are obliged to communicate to the public, through mass media the following data:
a) categories of owners of rights that they represent;
b) economic rights that they manage;
c) categories of users and other categories of natural and legal persons that have payment obligations of compensatory remuneration for private copy towards owners of rights;
d) normative acts on the grounds of which they operate and collect the remunerations due to owners of rights;
e) modalities of collection and persons responsible for this activity, on local and central level;
f) working hours.
Art. 126.—(1) The endorsement provided for in Article 125 paragraph (1) shall be given to collective management organizations with headquarters in Romania, which:
(a) are going to be constituted or operate under legal provisions applicable on the entry into force of the present law;
(b) file with the Romanian Copyright Office a repertoire of works, performances, phonograms and videograms of their own members, managed by them, as well as the contracts concluded for the management of similar rights with foreign organizations;
(c) have adopted statutes that fulfill the conditions provided for in the present law;
(d) have the economic means of collective management and have the human and material means necessary for the management of the repertoire throughout the entire territory of the country;
(e) allow, as expressly provided in their own statute, the access to any owner of copyright or neighboring rights in the field for which they are set up and that want to entrust them a mandate.
(2) The repertoire mentioned in paragraph (1) letter b) shall be lodged under data base system and filled in written and electronic formats, established by general director’s decision and contains, at least, the author’s name, the name of the owner of the rights, the title of the work, the identification elements of the performers, of the phonograms or videograms.
(3) The endorsement of setting up and operation for a collective management organization is granted by decision of the Romanian Copyright Office and shall be published in the Official Gazette of Romania, Part I, at the expense of the collective management organization.
Art. 127.—(1) The statute of the collective management organization shall include provisions on the following:
(a) its name, its field and object of activity, and the rights that it manages on the basis of the repertoire constituted for this purpose;
(b) the terms on which the management of rights shall be carried out for the owners thereof, on the basis of the equal-treatment principle;
(c) the rights and obligations of its members in relations with the collective management organization;
(d) the modality of appointment and the duties of the general manager responsible for the operation of the collective management organization, as well as the duties of the representation and management bodies;
(e) its initial patrimony and planned economic resources;
(f) the rules governing the distribution of the rights collected, proportional to real use of the repertoire of the owner of rights, the distribution of the rights collected for which it can not be established the real use, as well as the rules on the regime of the non-distributed non-claimed amounts;
(g) the rules on modality of establishing the methodologies that are to be negotiated with the users and the rules on representation in negotiations;
(h) the means available to members of verifying its economic and financial management;
(i) the means of determining the commission payable to the collective management organization to cover the necessary operating expenses;
(j) any other provisions that are mandatory according to the legislation in force.
(2) The general manager or any other person having the capacity of paid employee of the organization cannot be a member of the board of directors of the collective management organization. The members of the collective management organization that receive indemnity for participating in activities within the elected management bodies have not the capacity of paid members.
(3) Any proposal for the amendment of the statute is subject to endorsement from the Romanian Copyright Office, at least two months before the general meeting of the collective management organization in which the amendment is going to be endorsed. The Romanian Copyright Office shall issue this endorsement within 10 days as of the request, and the endorsement shall be filed with the judicial court with a view to registering the amendment. If the endorsement is a negative one, it has to be motivated.
(4) Any amendment of the statute made and registered with the judicial court without the endorsement from the Romanian Copyright Office is null de jure.
Art.128.— Repealed.
Art. 129.—(1) The mandate of collective management of the economic copyrights or neighboring rights shall be given directly by written contract, by the owners of rights.
(2) Each owner of rights that has entrusted a mandate to the collective management organization is entitled to own vote within the general meeting. Performers who have participated to a collective performance of a work are entitled to one vote within the general meeting, by the representative appointed according to the procedure provided for in Art. 99 paragraph (2).
(3) The mandate of collective management of economic copyrights or neighboring rights may also be entrusted indirectly by the owners, by written contracts, concluded between the collective management organizations from Romania and foreign organizations that manage similar rights, based on the repertoires of their members. The indirect mandate does not entitle the owners of the rights to a right to vote.
(4) Any owner of copyrights or neighboring rights may entrust by mandate the management of his rights on his own repertoire to a collective management organization. The concerned organization is obliged to accept the management of these rights based on the collective management, within the limit of its object of activity.
(5) Collective management organizations may not have as object of activity the use of protected repertoire, for which they have received a collective management mandate.
Art. 1291.— In the case of the mandatory collective management, if an owner is not associated to any organization, the competence lies with the organization from the field having the greatest membership. The claiming, by the non-represented owners of rights, of the amounts due to them can be made within 3 years as from the date of notification. After this term, the non-distributed or non-claimed amounts are used according to the decision of the general assembly, except the administrative expenses.
SECTION III
Functions of Collective Administration Organizations
Art. 130.— (1) Collective management organizations shall have the following obligations:
(a) to grant to users non-exclusive authorizations, upon their request, made before the use of the protected repertoire, in exchange for a remuneration, by non-exclusive license, in writing;
(b) to compile methodologies for their field of activity that include the economic rights payable that have to be negotiated with users for the payment of these rights in the case of works having a manner of exploitation that precludes individual authorization by the owners of the rights;
(c) to conclude, in the name of the owner of rights that have mandated them or based on convetions established with similar foreign organisations, general contracts with the organizers of shows, television and radio broadcasting organizations and distributors or services of programs by cable with a view to the authorization of the use of their protected repertoire;
(d) to protect the interests of their members in relation to the management of their rights due as a result of the utilization of their own repertoire, outside the territory of Romania, by the conclusion of representation contracts with similar foreign organizations;
(e) to collect the sums owed by users and to distribute them among the owners of rights according to the provisions of their statutes;
(f) to ensure the access of their own members to the information on any aspect of activity of collecting the amounts owed by users and their repartition;
(g) to provide specialized assistance to owners of rights and to represent them within the legal procedures, within the limit of their object of activity;
(h) to request the users or their intermediars to communicate in 10 days any information and submit any necessary documents, in written and electronic form, so that to determine the quantum of the remunerations that they collect, with a view to distribution; the information and documents submitted shall be accompanied by an address mentioning the name of the lawful representative, signature and stamp;
(i) to ensure the transparency of the collective management activity in relation to public authorities having control duties and, through their mediation, to users;
(j) to engage in any other activity in accordance with the special mandate received from the owners of copyright or neighboring rights within the limits of their object of activity.
(2) The representation contracts concluded by the similar organizations from abroad, provided for in paragraph (1) letter d) shall be concluded in writing, mentioning the mode of carrying out of the exchange of information on the parties’ repertoire, of the rights managed, of the duration and of the payment modalities.
Art. 131.—(1) With a view to initiating the negotiation procedures, collective management organizations have to file an application with the Romanian Copyright Office, accompanied by the methodologies that are proposed for negotiation, according to the provisions of Art. 130 paragraph (1) letter a).
(2) The methodologies are negotiated within a commission established by the decision of the general director of the Romanian Copyright Office, issued within maximum five days from the reception of the application for the initiation of the negotiation procedures. The decision of the general director of the Romanian Copyright Office shall be published in the Official Gazette of Romania, Part I, at the expense of the collective management organizations. The negotiation commission is constituted from:
a) one representative for each of the main collective management organizations operating for each category of rights;
b) one representative for each of the main associative structures of users or, failing these structures, one representative for each of the first three major users in the particular field, established based on the turnover, as well as of public organizations or radio and television broadcasting, as the case may be.
(3) With a view to appointing within the commission mentioned in paragraph (2), collective management organizations shall file with the Romanian Copyright Office, together with the methodologies the list of the associative structures of users or that of the major users that are to be convened for negotiations, as well as the identification elements thereof.
(4) The decision for the appointment of the negotiation commission shall be submitted to the parties by registered letter, together with the proposal of methodologies filed by the collective management organizations.
Art. 1311.—(1) The methodologies shall be negotiated by the collective management organizations with the representatives provided for in Article 131 paragraph (2) letter b), taking into account the following main criteria:
a) the category of owners of rights, members or non-members and the filed for which the negotiation is made;
b) the category of users represented at negotions by associative structures or the other users appointed to negotiate;
c) the repertoire, confirmed by the Romanian Copyright Office, managed by the collective management organization, for its own members, as well as for members of other similar foreign organizations, on the basis of the representation contracts;
d) the proportion of utilization of the repertoire managed by a collective management organization;
e) the proportion of utilizations for which the user has complied with the payment obligations by direct contracts with owners of rights;
f) the incomes obtained by users from the activity that uses the repertoire that is the object of negotiation;
g) if no incomes exist, there will be used the European practice in the field;
h) the European practice regarding the results of negotions between users and collective management organizations.
(2) The collective management organizations may request, from the same category of users lump or percentage remunerations reported to the incomes obtained by users from activites that uses the repertoire such as: roadcasting, cable retransmission or communication to the public, taking into account the European practice regarding the results of negotions between users and collective management organizations. For broadcasting activity, the percentage remunerations will be diferentially established, by reference to the incomes obtained by users from the activity that uses the collective managed repertoire, and, failing these incomes, to the expenses occasioned by the use.
(3) The lump or percentage tariffs provided for in paragraph (2) may be requested only if and to the extent in which the protected copyright or neighboring rights are in the terms of protection provided by law.
(4) In case that collective management is mandatory according to the provisions of art. 1231, the methodologies are negotiated taking into consideration the criteria provided for in paragraphs (1) letter c) and e), the repertoires being considered extended.
Art. 1312.—(1) The negotiation of methodologies takes place according to the schedule established between the parties during 45 calendar days at the most from the date of the establishment of the commission.
(2) The parties’ agreement regarding the negotiated methodologies is registered in a protocol that is filed with the Romanian Copyright Office. The protocol is published in the Official Gazette of Romania, Part I, at the expense of the collective management organizations, by decision of the general director of Romanian Copyright Office issued within five days as of the date of the filing. The methodologies thus published, are opposable to all the users from the field for which it has been negotiated.
(3) The initiation of the arbitration procedure developed by arbitrators can be requested from the Romanian Copyright Office, under the following situations:
a) entities forming a party which is going to participate in the negotiation, could not agree upon a common point of view to be presented to the other party;
b) the two parties under negotiation could not agree upon a unique form of the methodology within the term provided for under paragraph (1);
c) collective management organizations could not agree upon the conclusion of a protocol for the distribution of the remunerations and for the establishment of the fee due to the sole collector.
(4) The Romanian Copyright Office shall convene, within 5 days as from the requesting of the arbitration, the parties for drawing lots for the appointment of 5 standing arbitrators that shall form the arbitration panel and of the 3 reserve arbitrators. The latter ones shall replace, in the order of the drawing of the lots, the unavailable standing arbitrators. The appointment of the arbitrators by drawing lots is made also in the case of the absence of the convened parties.
(5) The Romanian Copyright Office convenes, at its headquarters, the appointed arbitrators and the parties, for the establishing of the mediation panel. The mediation panel shall establish the fee, within the limit of the professional usages for the activities of arbitration, the first date and the place of mediation and informs the parties.
(6) The two parties in mediation, collective management organizations and, respectively, the users, contribute equally to the payment of the fee established by the arbitrators. The amounts are deposited with the pay office of the Romanian Copyright Office, before the first date of mediation. The failure to pay in due time brings about the declining of the parties that has not paid the fee fro the right to propose proofs and to formulate conclusions during the mediation.
(7) Arbitrators, within 30 days as from the first date of arbitration, must file with the Romanian Copyright Office the award comprising the final form of the methodologies subject to arbitration, for the communication to the parties. By way of exception, the arbitrators may request, motivated, to the Romanian Copyright Office the extension of this term with maximum 15 days. The arbitrators may cash their fees from the pay desk of the Romanian Copyright Office only after the filing of the arbitration award.
(8) The decision by arbitration on the final form of the methodologies is communicated to the parties by the Romanian Copyright Office and shall be published in the Official Gazette of Romania, Part I, at the expense of the Office, by decision of the general director, issued within five days from the date of the filing. The methodologies thus published are opposable to all the users from the field for which it has been negotiated and discounts to the payment of the remunerations owed, other that those provided for in the published methodologies, cannot be granted.
(9) Within 30 days as of the publishing in the Official Gazette of Romania, Part I, of the decision by arbitration, the parties may appeal against it with the law court of the Bucharest Court of Appeal that shall pronounce itself on the case, in civil panel. The decision by arbitration is executory de jure until the pronouncing of the solution on the maintaining or the amendment of the methodologies. The solution of the Court of Appeal is final and binding, is submitted to the Romanian Copyright Office and is published in the Official Gazette of Romania, Part I, on the expense of the Romanian Copyright Office, by decision of the general director, issued within 5 days as of the date of the submission.
(10) The methodologies negotiated or established, in accordance with the provisions of the paragraph (1)-(9) are not opposable to the users that on the date of the negotiation proceeding launching have been under the course of direct negotiation of a license contract or have already completed such negotiations with the collective management organizations.
Art. 1313.—(1) Collective management organizations or, as the case may be, the associative structure of users, major users or public radio or television broadcasting organizations may lodge a new application for the initiation of the procedures for the negotiation of the tariffs and methodologies only after three years as of the date of their publication in a final form in the Official Gazette of Romania, Part I. The former methodologies remain valid until the publication of the new methodologies.
(2) In the case of the negotiations provided for under Art. 107 paragraph (4), any of the parties may lodge a new application for the initiation of the procedures for the negotiation of the methodologies only after two years as of the date of their publication in a final form in the Official Gazette of Romania, Part I.
(3) The former methodologies remain valid until the publication of the new methodologies.
Art. 1314.— The remunerations established in lump sum can be annually modified, starting from the first month of the year following the one in which the methodologies were published, by the collective management organizations, base on the inflation index, established at national level. These modifications are filed with the Romanian Copyright Office, following for them to be published in the Official Gazette of Romania, Part I on the expense of the collective management organizations, by decision of the general director of the Romanian Copyright Office issued within five days as of the date of the filing. The modifications become effective starting from the month following the publication.
Art. 132.— Repealed.
Art. 133.—(1) Collection of the amounts owed by the users or by other payers is made by the collective management organization of which repertoire is used.
(2) Should multiple collective management organizations exist for a sole field of owners of rights and the managed rights are from the cathegory of those provided for in art. 1232, the beneficiary organizations establish, through a protocol filed with the Romanian Copyright Office, in view of publishing in the Official Gazette of Romania, Part I, on their expense, the following:
a) the criteria for the distribution of the remuneration among organizations;
b) the collective management organization that is going to be appointed, from them, by decision of the general director of the Romanian Copyright Office, as sole collector in the field of the owners of rights under discussion;
c) the modality of registering and justifying the expenses on real coverage of the collecting costs of the collecting management organization.
(3) In the case provided for in paragraph (2), should the beneficiary collective management organizations fail to file with the Romanian Copyright Office the mentioned protocol, within 30 days as of the entering into force of the methodologies, the Romanian Copyright Office shall appoint, among them, the collector in the field of owners of the rights under discussion, based on representativeness, by decision of the general director.
(4) For the situation provided for in paragraph (3) the sole collector appointed by the Romanian Copyright Office cannot distribute the collected amounts neither between beneficiary organizations, nor to its own members, unless following the filing with the Romanian Copyright Office of a protocol concluded between the beneficiary organizations establishing the criteria for the distribution of the collected amounts. The collection expenses, in this case, are distinctively registered and have to be justified by documents on real coverage of the collection costs of the management organization, which is the sole collector in the field of the owners of the rights under discussion.
(5) Upon expiry of the 30 days term provided for under paragraph (3) either collective management organization can apply to the Romanian Copyright Office for the initiation of the arbitration procedure carried out by arbitrators for the establishment of the criteria for the distribution of the remuneration between the categories of beneficiaries. Arbitration procedure as well as subsequent stages are those provided for in Art. 1312 paragraphs (3)-(9).
(6) The amounts collected by the collective management organization, as sole collector, according to the provisions of Art. 1071 paragraph (1), of Art. 121 paragraph (2) and paragraphs (1) and (3) of this Article, shall be registered in different analytical accounts.
(7) The collective management organization that is sole collector has the obligation to issue the authorization by the non-exclusive license, in written form signed by all the beneficiary collective management organizations, and to ensure the transparency of the collection activities, as well as of the afferent costs in relations with the beneficiary collective management organizations. These have the obligation to support the collection activity.
(8) Provisions of Art. 134 paragraph (2) letter f) shall apply accordingly also to collective management organizations which are sole collectors.
(9) The collective management organizations can agree upon, by a protocol that shall be published in the Official Gazette of Romania, Part I, by decision of the general director of the Romanian Copyright Office, the appointment of a joint collector for one field of payers, on the remunerations due to the categories of owners of rights represented by them. The collective management organizations can also establish, with the endorsement of the Romanian Copyright Office, joint collecting organizations for multiple fields, which to operate according to the legal provisions regarding the federations of non-profit legal persons of private law as well as according to the express provisions on organization and operation of collective management organizations from the present law.
Art. 134.—(1) The exercise of the collective administration entrusted to the organization under the management contract may not in any way restrict the economic rights of the owners.
(2) Collective management shall be exercised according to the following rules:
a) decisions regarding the methods and rules for the collection of the remuneration and other amounts from the users and those regarding the distribution thereof among the owners of rights, and also decisions on other important issues of collective management, must be made by the members, within general assembly, according to the statute;
b) the fee owed by the owners of rights, which are members of a collective management organization, for the covering of the operation expenses thereof, provided for in Art. 127 paragraph (1) letter i), cumulated with the fee owed to the collective management organization which is the sole collector, according to the provisions of Art 133 paragraph (2) letter c) and paragraph (4) cannot exceed 15% from the annually collected amounts;
c) failing an express decision of the general meeting, the amounts collected by a collective management organization cannot be used for joint purposes, other than the covering of the real costs of the collection and distribution to the members of the due amounts; the general meeting may decide for a maximum of 15% from the collected amounts to be allowed to be used for joint purposes and only within the limit of the object of activity;
d) the amounts collected by a collective management organization are distributed individually to owners of rights, proportionally to the use of the repertoire of each of the owners, within maximum 6 months as of the date of the collection; the owners of rights may request the payment of the amounts nominally collected and whose distribution does not require a special documentation within 30 days as of the collection date;
e) the fee owed by the owners of rights is withheld from them, from the amounts due to each of them, after the calculation of the individual distribution;
f) the amounts resulting from the investment of the non-claimed and non-distributed remunerations existing in bank deposits or obtained from other operations made within the limit of the object of activity, as well as those obtained as prejudices or damages as a result of an infringement of copyright or neighboring rights, are due and shall be distributed to the owners of rights and cannot become incomes of the collective management organization;
g) the negotiated remunerations for neighboring rights may not exceed one third from the negotiated remunerations for copyright having the same category of users.
(3) Remunerations collected by the collective management organizations are not and cannot be assimilated to their incomes.
(4) In the exercising of the mandate, under the provisions of the present law, the copyright and neighboring rights or the use thereof cannot be assigned or transferred to collective management organizations.
Art. 1341.—(1) Collective management organizations have the obligation to publish, in electronic format, on their own web page, the following updated information:
a) the statute;
b) the list of the members of the central and local management bodies, composition of the internal commissions and the list of the local managers;
c) the annual statement regarding the balance of the non-distributed amounts, the amounts collected by categories of users or payers, the withheld amounts, the cost of management and the amounts distributed by categories of owners;
- d)
- e)
- f)
(2) Any member is entitled to request, personally or by authorized representative, detailed information and documents on the amounts distributed to him in the last 12 months, their source, mode of computation of the rights and applied withholdings as well as the verification of the concordance of these data with the provisions of the distribution regulation.
(3) In a period of time of 30 days before the general meeting, any member is entitled to consult, at the collective management organization headquarters:
a) the annual report;
b) the accounting balance-sheet;
c) the report of the management bodies and of the auditing commission;
d) the text and the preamble of the decisions that are to be subject to approvals of the general meeting;
e) the employees’ individual salaries;
f) the situation of the amounts from the banking accounts, of the investments and of the interests obtained at the ending of the last financial year;
g) the situation regarding the categories of users, the number of payers from each category and the global amount collected from each category;
h) the situation of the litigations with the users.
(4) The access to the information provided for in paragraph (3) is made, under the regime of confidentiality, based on written application and with the limitation of access to the personal data of the employees of the collective management organization.
(5) Members considering that their right to access to the requested information has been infringed may inform, within three days, the special permanent commission regarding the access to information, appointed by the general meeting, composed from five members that are not employees and are not part of the management bodies. The commission is obliged to answer, within seven days, both to the one lodging the complaint, and to the general manager. The commission shall draw up an annually report on its activity that shall be submitted to the general meeting and to the Romanian Copyright Office.
Art. 135.—(1) The collective management organizations have the obligation of filing with the Romanian Copyright Office, in the first quarter of each year, after the general meeting:
- a)
- b)
- c)
- d)
- e)
(2) The documents provided for in paragraph (1) letter a) and d) shall be filed with the Romanian Copyright Office, in the format established by the decision of the general director of the Office.
Art.136.— Repealed.
CHAPTER II
Romanian Copyright Office
Art. 137.—(1) Romanian Copyright Office operates as specialized body under the subordination of the Government, being the sole regulatory authority, registration by national registries, supervision, authorization, arbitration and technical-scientific establishment in the field of the copyright and neighboring rights.
(2) Financing of the current and capital expenses of the Romanian Copyright Office is made fully and distinctly from the state budget, through the agency of the budget of the Ministry of Culture and Religious Affairs, the coordinating minister being the main credits ordering institution.
(3) The organization, operation, personnel structure and endowments necessary for the fulfillment of the duties of the Romanian Copyright Office are established by Government Decision.
(4) Romanian Copyright Office is coordinated by the minister of culture and religious affairs and is managed by a general director, assisted by a deputy general director, appointed by decision of the prime-minister, upon the proposal of the coordinating minister.
(5) The personnel of the Romanian Copyright Office benefits of incentives from the amounts collected for the state budget, from the operations performed against payment by the Romanian Copyright Office, at a percentage up to 15%.
(6) The constituting level for each and every of the operations provided for under Art. 138 paragraph (1) letters d), e) k) and l) and the conditions for the distribution and utilization of the incentives fund are established by norms approved by Government Decision.
Art. 138.— (1) The main duties of the Romanian Copyright Office are as follows:
a) to regulate the activity in this field, by decisions of the general director, according to law;
b) to draw up drafts of enactments in its field of activity;
c) to keep record of all the repertoires submitted by the collective management organizations;
d) to organize and manage, against payment, the registration with the National Registries and with the other specific national records provided by law;
e) to issue against payment holographic sticks usable according to the provisions of the law in the field of the copyright and neighboring rights, at the value of the purchase price to which 30% administration fee is added;
f) endorses the establishment and supervises the operation of the collective management organizations;
g) endorses, as specialized body of the central public administration, according to law, the registration with the Registry existing at the court clerk’s office of the court of law, of the associations and foundations established in the copyright and neighboring rights field, including as regards the associations fighting against pirated goods;
h) controls the operation of the collective management organizations and establishes the measures of abiding by the law or applies sanctions, as the case may be;
i) ensures the secretarial work of the arbitration procedures carried out according to law;
j) performs technical and scientific ascertains with reference to the original character of the products bearing copyright or neighboring rights, at the request of the criminal investigation bodies and on the expenses of defendants, if their guilty was proved;
k) performs, upon request and against payment, investigations, on the expense of the interested parties;
l) develops informing activities on legislation in this field, on its own expense, as well as training activities, on the expense of the interested parties;
m) develops representation activities in relations with the similar specialized organizations and international organizations in this field, to which the Romanian state is a party;
n) fulfills any other duties provided by law.
(2) The tariffs of the operations that may be performed by the Romanian Copyright Office, against payment, are established by Government decision. The equivalent value of the operations provided for in paragraph 1 letter j will be enclosed in the law expenses.
(3) In order to fulfill its duties established by law, Romanian Copyright Office has operatively and free of charge access to the information necessary from the National Center of Cinematography, National Office of the Trade Registry, National Customs Authority, National Agency for Fiscal Administration and from the General Inspectorate of the Border Police, National Inspectorate for the Evidence of the Population and the General Direction of Passports within the Ministry of Administration and Interior, as well as from the financial-banking institutions, according to law.”
Art. 1381.— On occasion of the controls made by the Romanian Copyright Office according to the provisions of Art. 138, the controlled person is obliged to present any documents and information requested by the control bodies and to hand over copies thereof, if requested.
Art. 1382.— (1) The control activity of the Romanian Copyright Office, provided for in Art. 138 paragraph (1) letter h) is carried out only subject to prior notification of the controlled collective management organization, specifying as well the objectives of the control. The Romanian Copyright Office may carry out general controls once a year, notified with 10 days before the carrying out of the control, as well as punctual controls on issues that are the object of complaints, any time necessary, subject to three days prior notification.
(2) On occasion of the controls made by the Romanian Copyright Office the general manager is obliged to present any documents and information requested by the control bodies and to hand over copies thereof, if requested. Control bodies may take explanatory notes in relation to situations established, both to the general manager and to other persons employed.
(3) The conclusions of the control bodies of the Romanian Copyright Office, together with the observations of the general manager, are registered in a report.
(4) Based on the conclusions of the control, in case of finding out some irregularities, the Romanian Copyright Office can decide the submittal of the minutes to the general meeting of the relevant collective management organization which is going to debate it during the first ordinary meeting.
Art. 1383.— If the collective management organization no longer complies with the conditions provided for in Art. 124 and Art. 126 or infringes the duties provided for in Art. 130, 133, 134, 1341, 135 or Art. 1382 paragraph (2), Romanian Copyright Office may grant to the collective management organization, by decision of the general director a term for the abidance by the law. The decision may be challenged with the administrative contentious courts of law. Should it fail to observe the final decision, the Romanian Copyright Office withdraws temporarily the endorsement provided for in Art. 125. The temporary withdrawal of the endorsement results in the suspension of the collective management organization activity until the general meeting replaces the general manager.
Art. 1384.—(1) Attached to the Romanian Copyright Office, operates a body of arbitrators consisting of 20 members, appointed at each 3 years by the order of the coordinating minister of the Romanian Copyright Office. The appointment of the 20 members is based on draw by the Romanian Copyright Office general manager, in the presence of the candidates proposed by the collective management organizations, by the associative structures of users and by the public radio and television broadcasting organizations. The proposed candidates must have legal training and with a minimum of 10 years of activity in the field of civil law.
Proposals shall be filed with the Romanian Copyright Office together with a presentation of the proposed candidate and with his written acceptance, including information on the modalities of convening.
(2) Arbitrators shall not have the capacity of employees of the Romanian Copyright Office and they are entitled to a fee for their participation in the arbitration of the collection methodologies of the rights managed by the collective management organizations, subject to conditions provided for by the present law.
CHAPTER III
Measures of protection, proceedings and sanctions
SECTION I
Technological measures of protection and rights-management information
Art. 1385.—(1) The author of a work, performer, producer of phonograms or of audiovisual recordings, radio or television broadcasting organization or the maker of database may institute technological measures of protection of the rights recognized by the present law.
(2) For the purposes of this law, technical measures means the use of any technology, of a device or component that, in the normal course of its normal operation, is destined to prevent or restrict the acts, which are not authorized by the owner of the rights acknowledged by the present law.
(3) Technological measures shall be deemed effective where the use of a protected work or other subject-matter of protection is controlled by the owner of rights through application of an access control or protection process, such as encryption, coding, scrambling or other transformation of the work or other subject-matter or a copy control mechanism, which achieves the protection objective.
(4) Owners of rights that have instituted technical measures of protection must make available to the beneficiaries of the exceptions provided for in Article 33 paragraph (1) letters a), c) and e), Art. 33 paragraph (2) letters d) and e) and Art. 38 necessary means for the legal access to the work or any other object of protection. They have also the right to limit the number of copies made under the aforementioned conditions.
(5) Provisions of paragraph (4) are not applied to the protected works made available to the public, according to the contractual clauses agreed between the parties, so that the members of the public to be permitted to have access to them in any place and at any time chosen, individually.
Art. 1386.—(1) The owners of the rights recognized by the present law may provide, in electronic format, associated to a work or any subject-matter of protection, or in the context of their communication to the public, rights-management information.
(2) For the purposes of the present law, rights-management information, means any information provided by the owners of rights which identifies the work or other subject-matter of protection by the present law, of the author or of other owner of rights, as well as the conditions and terms of use of the work or of any other subject-matter of protection, as well as any number or code representing such information.
SECTION II
Procedures and sanctions
Art. 1387.—(1) Violation of rights acknowledged and guaranteed by the present law shall bring about the civil, contravention or criminal liability, as the case may be, according to law. The procedural provisions shall be those specified in this law, completed with those of the common law.
(2) Within an action referring to the infringement of the rights protected by the present law and as a response to a justified application of the applicant, the Court is entitled to demand the supplying of information about the origin and distribution networks of the goods or services prejudicing a right provided for by the present law either from the offender and/or from any other person that:
a) was holding for commercial purposes pirated goods;
b) was using for commercial purposes, services through which the rights protected by the present law were infringed;
c) was submitting, for commercial purposes, goods or services used in activities through which the rights protected by the present law were infringed;
d) was indicated, by any of the persons provided for under letters a), b) or c), as being involved in the production, execution, manufacturing, distribution or rental of the pirate goods or of the pirate access control devices or in the supplying of the products or services through which the rights protected by the present law were infringed.
(3) Information provided in paragraph (2) include, as the case may be:
a) name and address of the producers, manufacturers, distributors, suppliers and of the other previous holders of the goods, devices or of the services, transporters included, as well as the consignee wholesalers and of the retail sellers;
b) information regarding the quantities produced, manufactured, delivered or transported, received or ordered, as well as the price obtained for the respective goods, devices and services.
(4) Provisions of paragraphs (2) and (3) shall apply with no adverse effects to other legal provisions, which:
a) grant to the owner the right to receive more extensive information;
b) provide for the use, in the civil or criminal cases, of the information communicated according to this Article;
c) provide for the liability for the abuse of right to information;
d) give the possibility to reject the supplying of information that could constrain the person mentioned under paragraph (1) to admit its own participation or the one of its close relatives in an activity through which the rights protected by the present law are infringed;
e) provide for the confidentiality protection for informing sources or for processing of the data with personal character.
Art.139.—(1) The owners of rights acknowledged and guaranteed by the present law may request to the courts or other competent bodies, as the case may be, the acknowledgment of their rights and of the establishment of the infringing thereof, and may claim damages for the redressing of the prejudice caused. The same requests can be lodged on behalf and for the owners of rights by the management organizations, by the associations fighting against piracy or by the persons authorized to use the rights protected by the present law, according to the mandate given for this purpose. When the owner has started an action, the persons authorized to use the rights protected by the present law can intervene in the lawsuit, claiming the remedy of the prejudice caused to them.
(2) In establishing the damages, the court takes into account:
a) either criteria such as the negative economic consequences, particularly the non-earned benefit, the benefits earned unlawfully by the offender and, as the case may be, other elements besides the economic factors, such as the moral damages caused to the owner of the right;
b) or granting of damages representing the triple of the amounts that would have been lawfully owed for the type of utilization that made the object of the illicit deed, in the case when the criteria mentioned under letter a) cannot be applied.
(3) Should suspicions exist in connection with the infringement of some rights acknowledged and protected by the present law, the entitled persons may apply to law court or other competent bodies for:
a) ordering immediately the measures to be taken for preventing the imminent occurrence of damage through the violation of a right, by forbidding, provisionally, the continuation of the presumed violations brought to this right or to condition their continuation by some guarantees aimed at ensuring the indemnification of the applicant; the provisional forbidding measures will be imposed, as the case may be, through the compulsory payment of civil fines according to the common law;
b) ordering immediately the taking of measures for ensuring the remedy of the damage; for this purpose the court can order the ensuring measures to be taken on the movable and immovable assets of the person presumed to have infringed the rights acknowledge by the present law, including the blocking of his/her bank accounts and other assets. For this purpose, the competent authorities can order the communication of the banking, financial or commercial documents or adequate access to the pertinent information;
c) ordering the taking or handing over to the competent authorities of the goods in connection with which suspicions exist on the violation of a right provided for by the present law to prevent their introduction in the commercial circuit.
(4) Measures provided for under paragraph (3) and (6) can also be ordered by interlocutory order. In this case, the law courts can request for the plaintiff to deposit a sufficient security to ensure the compensation of any prejudice that might be suffered by the defendant.
(5) The same measures can be requested, under the same conditions, against an intermediary whose services are used by a third party for the infringement of a right protected by the present law.
(6) Owners of rights or their representatives provided under paragraph (1) may request to the law court, even before introducing the action on the merits of the case, to take some measures for the ensuring of the evidences or finding out the state of fact, where a risk for the infringement of the rights provided by the present law exists and if a risk for the destruction of the elements of evidence exists.
(7) Measures provided for under paragraph (3), (5) and 6) can include the detailed description with or without the sampling of the specimen, or the real seizure of the goods under dispute and, as the case may be, of the materials and instruments used to produce and/or distribute such goods, as well as the documents thereof. Such measures shall be taken into account in the enforcement of the provisions of Art. 96-99 Criminal Procedure Code.
(8) For the ordering of the provisional measures and of the ensuring measures provided for under paragraph (3) and for taking the measures for the ensuring of the evidences or establishing a state of fact provided under paragraph (6), as well as for exercising of the remedies on the measures taken, the provisions of the common law are applicable. The pronouncing may be delayed with 24 hours at the most.
(9)Law courts are qualified to adopt the measures provided for in paragraphs (3) and (6) without summoing the opposite party, in the cases in which this shall be necessary, especially when any delay may cause an irreparable prejudice or when there is the provable risk for destruction of the elements of evidence. The opposite party shall be immediately informed, at the latest after the enforcement of the measures.
(10) The court may authorize the taking of objects and documents that constitute evidences of the infringing of copyright or neighboring rights, in original or in copy, even at the time when they are in the possession of the opposite party. In case of infringements committed at commercial scale, the competent authorities can also order the communication of the banking, financial or commercial documents or adequate access to the pertinent information.
(11) For the adoption of the measures provided for under paragraphs (3), (6) and (10), subject to the ensurance of protection of the confidential information, the Courts shall request for the plaintiff to provide any element of evidence, reasonably accessible, in order to prove, with sufficient certainty, that his right was infringed, or that such an infringement is imminent. A reasonable specimen from a substantial number of copies of a work or of any other protected object shall also be considered as representing a sufficient element of evidence. In this case, the law Courts can request for the plaintiff to deposit a sufficient security to ensure the compensation of any prejudice that might be suffered by the defendant.
(12) The measures for the ensuring of the evidences or establishing of a state of fact ordered by the court shall be fulfilled by an officer of the court. Owners of the rights presumably infringed or regarding on which the risk to be infringed exists or the representatives of these owners are entitled to participate in the enforcement of the measures ensuring the evidences or establishing a state of fact.
(13) The court may order the removal of the measures provided for under paragraphs (3) and (6) upon defendant’s request if the plaintiff has failed to introduce an action that leads to a settlement on the merits of the case within 20 business days or 31 calendar days, if this term is longer, terms calculated as of the date of the measures fulfillment.
(14) The owners of the infringed rights may apply to the court for the ordering the enforcement of any of the following measures:
a) remittance, in order to cover the prejudices suffered, of the proceeds from the unlawful deed;
b) destruction of the equipments and means belonging to the offender that were solely or mainly intended for the perpetration of the unlawful deed;
c) removal from commercial circuit by seizure and destruction, of the illegally made copies;
d) dissemination of information referring to the court’s decision, including the posting of the decision as well as the integral or partial publication of it in the mass media at the expense of the offender; under the same conditions the courts may order additional publicity measures adapted to the particular circumstances of the case, including an extensive publicity.
(15) The court orders the enforcement of the measures provided for under paragraph (14) at the expense of the offender, except the case when well-grounded reasons exist for he/she not to bear the expenses.
(16) Measures provided for under paragraph (14) letters b) and c) may be ordered also by the prosecutor with the occasion of the settling of the case under the criminal proceeding stage. Provisions of paragraph (14) letter c) shall not apply to the constructions made with the infringement of the rights on the architecture work, protected by the present law, if the destruction of the building is dictated by the circumstances of that case.
(17) In ordering the measures provided for under paragraph (14) the court shall observe the principle of proportionality with the seriousness of the infringement of the rights protected by the present law and it shall take into account the interests of In ordering the measures provided for under paragraph (14) the court shall observe the principle of proportionality with the seriousness of the infringement of the rights protected by the present law and it shall take into account the interests of the third parties susceptible for being affected by such measures.
(18) Legal authorities must communicate to the parties the solutions adopted in the cases of infringement of the rights regulated by the present law.
(19) Government of Romania, through the agency of the Romanian Copyright Office supports the preparing, by the professional associations and organizations, of the ethics codes at the Community standard, intended to contribute to the ensuring of the observance of the rights provided by the present law, particularly with respect to the utilization of the codes that allow the identification of the manufacturer, affixed on optical disks. Also, the Government of Romania, through the agency of the Romanian Copyright Office, supports the delivery to the European Commission of the ethics codes drafts at the national or Community level and of the appraisals referring to the enforcement thereof.
Art. 1391. - (1) The owner of copyright or neighboring rights may be represented, in all the procedures, negotiations and legal acts, for the entire duration and in any stage of the civil or criminal lawsuit or outside such a lawsuit, by attorney with a special power of attorney.
(2) For the beginning of the criminal action, as well as for the withdrawal of the prior complaint and parties’ reconciliation, the power of attorney is considered special, if it is given for the representation of the owner of copyrights or neighboring rights, in any situation of infringement of his rights.
Art. 1392.— It shall be a contravention and punishable with a fine from RON 3,000 to RON 30,000 the following deeds:
a) infringement of the provisions of Art. 21;
b) infringement of the provisions of Art. 88 and 89;
c) infringement of the provisions of Art. 107 paragraphs (3) and (7);
d) non-observance by the users of the provisions of Art. 130 letter h);
e) fixation, without the authorization or consent of the owner of the rights acknowledged by the present law, of the performances or of the radio or television broadcasts.
Art. 1393.— Repealed
Art. 1394.—(1) It shall be a contravention, if it is not an offence, and punishable with a fine from RON 10,000 to RON 50,000 and the seizure of the pirated goods or of the pirated devices of control of the access the deed of the legal or natural persons authorized for permitting the access in the spaces, to the equipment, means of transport, goods or own services, with a view to committing, by another person of a contravention or offence provided for by the present law.
(2) With the same fine are punished the economical operators which infringe the obligation provided for in art. 145 paragraph (3).
(3) For the repetition of committing the deed provided for in paragraph (1) and (2), which had as a result the committing of the offences provided for in Art. 1396, within one year, the establishing body shall also apply the complementary sanction of closing the unit.
Art. 1395.—(1) Contravention sanctions provided for in Art. 1392 shall also apply to legal persons. Should the contravener, legal person, carrying out activities that involve, according to its object of activity, communication to the public of works or products involving copyright or neighboring rights, the limits of the contravention fines are increased twice.
(2) Contraventions provided for in Art. 1392 and 1394 are established and are applied by the police officers or agents from within the Ministry of Administration and Interior with competences in the field.
(3) Contravener may pay, within 48 hours from the date of the reception of the minutes establishing the contravention, half from the minimum fine provided for by the present law.
Art. 1396.—(1) It shall be an offence and punishable with imprisonment for 2 to 5 years or with a fine the following deeds:
a) making of pirate goods, for the purpose of the distribution, without aiming at, directly or indirectly, a material benefit, with any means and in any modality;
b) placing of the pirate goods under a final import or export customs regime, under a suspensive customs regime or in free zones;
c) any other modality of introducing the pirate goods on the domestic market.
(2) It shall be an offence and punishable with imprisonment from 1 to 5 years or with a fine the offering, the distribution, possession, or storage and transportation, for the purpose of distribution of pirate goods, as well the possession of them for the purpose of utilization through the communication to the public at the working locations of the legal persons.
(3) In the case in which the deeds provided for in paragraphs (1) and (2) are committed for commercial purpose, these are sanctioned with imprisonment from 3 to 12 years.
(4) The rental or offering for rental the pirate goods are sanctioned with the punishment provided for under paragraph (3).
(5) It shall be an offence and punishable with imprisonment from 6 months to 3 years or fine the promotion of the pirate goods through any means and in any modality, including the utilization of public announcements or electronic means of communication or through the exhibiting or presentation to the public of the lists or catalogues of products.
(6) In the case in which any of the deeds provided for in paragraphs (1)-(4) have caused very serious consequences, these are sanctioned with imprisonment from 5 to 15 years. In order to evaluate the seriousness of the consequences, the calculation of the material damage is made by taking into account the pirate goods identified under the conditions provided in paragraphs (1)-(4) and the price per unit of the original products, cumulated with the amounts illegally earned by the offender.
(7) Committing of the deeds mentioned under paragraphs (1)-(5) by an organized infraction group is sanctioned with the punishment provided for under (6).
(8) For the purposes of this Law, pirate goods shall mean: all the copies regardless the physical medium, including the sleeves, made without the consent of the owner of rights or of the duly authorized person by him and that are executed, directly or indirectly, in whole or in part, from a product involving copyright or neighboring rights or from the packages or their sleeves.
(9) For the purposes of the present law, commercial purpose means aiming at the obtaining, directly or indirectly, of an economic or material benefit.
(10) The commercial purpose shall be presumed if the pirate good is identified at the headquarters, working locations, in the annexes thereof or in the means of transport used by the economic entities that have in their object of activity the reproduction, distribution, rental, storing or transport of products involving copyright or neighboring rights.
Art. 1397.— The refusal to declare the source of the pirate goods or of the pirate devices of control of the access, used for services of programs with conditioned access, is punishable with imprisonment for 3 months to 2 years of with a fine.
Art. 1398.— It shall be an offence and punishable with imprisonment for 1 to 4 years or with a fine, the making available to the public, including through the Internet or other computer networks, without the consent of the owners of rights, of products involving copyrights, neighboring rights or sui generis rights of the makers of databases or copies thereof, regardless the physical medium, so that the public may access them from any place and at any time individually chosen by them.
Art. 1399.— It shall be an offence and punishable with imprisonment for 1 to 4 years or with a fine, the unauthorized reproduction on computer systems of computer programs in any of the following modalities: installation, storing, running or execution, display or transmission in the domestic network.
Art. 140.—(1) It shall be offences and punishable with imprisonment for one month to 2 years or with a fine, the following deeds committed without the authorization or consent of the owners of rights acknowledged by this law:
a) reproduction of works or products involving neighboring rights;
b) distribution, rental or import, on domestic market, of copies of works or products involving neighboring rights, others than the pirate goods;
a) communication to the public of the works or products involving neighboring rights;
a) broadcasting of works or products involving neighboring rights;
a) cable retransmission of the works or products involving neighboring rights;
f) making of derivative works;
g) fixation for commercial purpose of performances or radio or television broadcasts;
h) infringement of Art. 134.
(2) Products involving neighboring rights means fixed performances, phonograms, videograms or their own broadcasts or services of programs of radio and television broadcasting organizations.
Art. 141.— It shall be an offense and punishable with imprisonment for 3 months to 5 years or a fine of ROL 25,000,000 to ROL 500,000,000, for a person improperly to assume the authorship of a work or to disclose a work to the public under a name other than the one decided upon by the author.
Art. 1411.—(1) It shall be an offence and punishable with imprisonment for 2 years to 5 years or a fine, the production, import, distribution, possession, installing, maintaining or replacing illicitly the devices for the control of the access, either original or pirate ones, used for the services of programs with conditioned access.
(2) The deed of a person who unlawfully connects to or unlawfully connects another person to the programs with conditioned access shall be an offence and it is punishable with imprisonment for 6 months to 3 years or with a fine.
(3) Utilization of the public announcements or of electronic communication means for the purpose of promoting the pirate devices for the control of the access to the services of programs with conditioned access, as well as the exhibiting or presentation to the public in any mode, unlawfully, of the information needed for making devices of any sort, capable to ensure the unauthorized access to the said services of programs with conditioned access, or intended for the unauthorized access in any mode to such services, shall be offences and punishable with imprisonment for 1 month to 3 years.
(4) Sale or rental of the pirate devices for the control of the access is punishable with imprisonment for 3 years to 10 years.
(5) Committing of the deeds mentioned under paragraphs (1) and (2) for commercial purposes is sanctioned with the punishment provided for under paragraph (4).
(6) For the purposes of the present law, pirate devices for the control of the access, means any device of whose making has not been authorized by the owner of rights acknowledged by the present law in relation to a certain service of television programs with conditioned access, made to facilitate the access to that service.
Art. 142.— Repealed
Art. 143. (1) It shall be an offense and punishable with imprisonment for 6 months to 3 years or with a fine the deed of a person that, unlawfully, produces, imports, distributes or rents, offers, in any way, for sale or rent, or possesses for commercial purposes, devices or components that allow the neutralization of the technological measures of protection or performs services which lead to the neutralization of some technological measures for protection, including in the digital environment.
(2) It shall be an offence and punishable with imprisonment for 6 months to 3 years or with a fine, the deed of a person who, without having the consent of the owners of rights and knowingly of having to know that this way permits, facilitates, causes or hides an infringement of a right provided for by the present law:
a) removes, for commercial purposes, from the works or other protected products or modifies on them, any information under electronic form, on the applicable regime of copyright or of neighboring rights;
b) distributes, imports for distribution, radio broadcasts or communicates to the public or makes available to the public, so that anybody can access them in any place and at any time individually chosen by them, without having the right to do so, by means of digital technology, works or other protected products for which the information existing under electronic form on the regime of copyright or of neighboring rights have been removed or modified without authorization.
Art. 1431.—(1) The person shall not be punished, who, before to institute of the criminal proceedings, denounces to the competent authorities its participation in an association or agreement with a view to committing one of the offences provided for in Article 1396, thus allowing for the identification and criminal accountability of the other participants.
(2) The person that has committed one of the offenses provided for in Art. 1396 and who, during the criminal proceedings, denounces and facilitates for the identification and criminal accountability of other persons who have committed offences connected to pirated goods or to pirated devices of control of the access, benefit from the reduction by half of the limits of the punishment provided by law.
(3) By the provisions mentioned in paragraph (1) benefit as well the persons that have committed offenses provided for in Art. 1399, 140 si 141 if the finded prejudice is recovered.
Art. 144.— Repealed
Art. 145.— (1) Establishment of offences provided for in the present law shall be made by the specialized structures of the General Inspectorate of the Romanian Police and the General Inspectorate of the Border Police.
(2) Establishment of offences provided for in Art. 1396 paragraph (6), Art. 1398, Art.1399 and Art.143 is also made by the General Inspectorate for Communications and Information Technology, and those provided for in Art. 1396, Art. 1398 and Art. 1411 may also be made by the Romanian Gendarmery, subject to conditions provided for in Art. 214 Criminal Procedure Code.
(3) The competence to judge the offences provided for in Art. 1396-143 is incumbent to the tribunal.
TITLE IV
Application of the Law.
Transitional and Final Provisions
Art. 146.— The following benefit from the protection provided for by this law:
a) works whose authors are Romanian citizens, even if they have not yet been disclosed to the public;
b) works whose authors are natural or legal persons having the residence or headquarters in Romania, even if they have not yet been disclosed to the public;
c) works of architecture built on the territory of Romania;
d) performances of performers taking place on the territory of Romania;
e) performances of performers that are fixed in recordings protected by this law;
f) performances of performers that have not been fixed in recordings, but are transmitted by radio or television broadcasts protected by this law;
g) sound or audiovisual recordings the producers of which are natural or legal persons having residence or headquarters in Romania;
h) sound or audiovisual recordings the first fixation of which on a physical medium has taken place for the first time in Romania;
i) radio or television broadcasts transmitted by the radio or television broadcasting organizations with the headquarters in Romania;
j) radio or television broadcasts transmitted by transmitting organizations with headquarters in Romania.
Art. 147.— Foreign citizens or juridical persons, owners of copyright or neighboring rights shall enjoy the protection provided by international conventions, treaties and agreements to which Romania is party, failing which they shall enjoy treatment equal to that accorded to Romanian citizens, on condition that the latter, in turn, are granted similar (national) treatment in the concerned countries.
Art. 1471.— For the completion of the provisions of the present law, special regulations can be adopted for the establishing of certain measures, including the ones regarding the application and utilization of the codes for the identification of the source, with a view to fighting against the import, production, reproduction, distribution or rental of the pirate goods or pirate devices for the control of the access, used for services of programs with conditioned access, as well as for the use of the special sticks for the attestation of the payment of the compensatory remuneration for private copy.
Art. 148.—(1) For the registration as means of evidence, of the works made in Romania, the National Registry of Works is established, managed by the Romanian Copyright Office. The registration is optional and is made, against payment, according to the methodological norms and tariffs established by Government decision.
(2) The existence and content of a work may be proved by any means of evidence, including its presence in the repertoire of a collective management organization.
(3) The authors and other owners of rights or owners of authors’ exclusive rights referred to in this law shall have the right to register on the originals or authorized copies of the works a notice of reserved exploitation, signaled according to the usages, rights consisting of a symbol represented by the letter C, in the middle of a circle, accompanied by their name and the place and year of first publication.
(4) Producers of sound recordings, performers and other owners of the exclusive rights of producers or performers referred to in this law shall have the right to register on the originals or authorized copies of the sound or audiovisual recordings or on the box or sleeve containing them, a notice of reserved exploitation, signaled according to the usages, rights consisting of a symbol represented by the letter P, in the middle of a circle, accompanied by their name and the place and year of first publication.
(5) Until proven otherwise, it shall be presumed that the exclusive rights signaled, according to the usages, by the symbols mentioned in paragraph (3) and (4) or by the notices provided for in Art.104 and Art.1062, exist and belong to the persons who have used them.
(6) The provisions of paragraphs (3), (4) and (5) shall not determine the existence of the rights acknowledged and guaranteed by the present law.
(7) The authors of works and the owners of rights may, at the same time as their works are entered the repertoire of the collective management organization also may register the name under which they write, perform or create registered, for the sole purpose of making it known to the public.
Art. 149. – (1) Legal acts concluded under the former legislation shall produce all their effects according to that legislation, with the exception of clauses that provide for the transfer of the utilization rights in any future works that the author might yet create.
(2) Works created prior to the entering into force of this Law, including the computer programs, performances, sound or audiovisual recordings, as well as the programs of television and radio broadcasting organizations, shall also enjoy protection under it, subject to conditions provided for in paragraph (1).
(3) The duration of the economic rights in works created by authors deceased before the entry into force of this Law and for which the term of protection, calculated according to the procedures of the prior legislation, has not expired shall be extended up to the limit of the term provided for in this Law. Such extension shall come into effect only since the entry into force of the present law.
Art. 150.—(1) The equipment, sketches, mock-ups or models, manuscripts and any other objects that serve directly for the making of a work that gives rise to copyright may not be seized in attachment proceedings.
(2) The sums payable to authors for the use of their works shall benefit from the same protection as wages, and may be attached only on the same conditions. The sums shall be subject to taxation according to the applicable fiscal legislation in the field.
(3) Repealed.
Art. 151.— All litigation relating to copyright and neighboring rights shall be under the jurisdiction of the courts according to this Law and the provisions of ordinary legislation.
Art. 1511.— (1) The European Commission shall be informed regarding the intention for the adoption of certain national provisions for the regulation of certain new neighboring rights, specifying the essential reasons which justify the regulation of such rights, as well as the adequate protection term.
(2) Any national provisions adopted in the field regulated by the present law shall be communicated to the European Commission.
(3) The list of the radio broadcasting organizations to which the provisions of the Art. 119 paragraph (2) shall be submitted to the European Commission.
(4) The Romanian Copyright Office is responsible for the delivery of the communications provided under paragraphs (1)-(3) to the European Commission.
Art. 1512.— The present law transposes the provisions of the following Community enactments:
a) Council Directive 91/250/CEE from the 14th of May 1991 on legal protection of computer programs, published in the Official Journal of European Communities no. L 122 from the 17th of Mai 1991;
b) Council Directive 92/100/CEE from the 19th of November 1992 on the rental and lending right and other rights related to copyright in the field of the intellectual property, published in the Official Journal of EC no. L 346 from the 24th of November 1992;
c) Council Directive 93/83/CEE from the 27th of September 1993 on the harmonization of certain provisions regarding copyright and neighboring rights applicable to the broadcasting of programs via satellite and cable retransmission, published in the Official Journal of EC no. L 248 from the 6th of October 1993;
d) Council Directive 93/98/CEE from the 29th of October 1993 on the harmonization of the duration for the protection of copyright and certain neighboring rights, published in the Official Journal of EC no. L 290 from the 24th of November 1993;
e) European Parliament Directive and that of the Council 96/9/CE from the 11th of March 1996 on the legal protection of databases, published in the Official Journal of European Communities no. L 077 from the 27th of March 1996;
f) European Parliament Directive and that of the Council 2001/29/CE from the 22nd of May 2001 on the harmonization of certain issues of copyright and neighboring rights in the information society, published in the Official Journal of European Communities no. L 006 from the 10th of January 2002;
g) European Parliament Directive and that of the Council 2001/84/CE from the 27th of September 2001 on resale right for the benefit of the author of original works of art, published in the Official Journal of European Communities no. L 272 from the 13th of October 2001;
h) European Parliament Directive and that of the Council 2004/48/CE from the 29th of April 2004 on insuring the observance of intellectual property rights, published in the Official Journal of European Communities no. L 157 from the 30th of April 2004.
Art. 152.— Collective administration organizations active on the date of entry into force of this Law shall be compulsorily subject to the provisions of Article 125 within 6 months following the entry into force of this Law.
Art. 153.— The provisions of this Law shall be completed by the provisions of ordinary legislation.
Art. 154.—(1) This Law shall come into force within 90 days following the date of its publication in the Official Gazette of Romania.
(2) Statutory Decree No. 321 of June 21, 1956, on Copyright, as subsequently amended, and any other provisions to the contrary, shall be repealed on the same date.
(3) Until such time as the tables and procedures negotiated under the provisions of Article 131 of this Law have been approved, the tariffs laid down by the statutory instruments in force shall apply.
Loi sur le droit d’auteur et les droits voisins (no 8 du 14 mars 1996)*
TABLE DES MATIÈRES**
Articles
Titre premier :Le droit d’auteur Première partie :Dispositions générales
Chapitre premier :Dispositions liminaires ................................................................ 1-2
Chapitre II :Sujet du droit d’auteur........................................................................... 3-6
Chapitre III :Objet du droit d’auteur......................................................................... 7-9
Chapitre IV :Contenu du droit d’auteur................................................................ 10-23
Chapitre V :Durée de la protection par le droit d’auteur ...................................... 24-32
Chapitre VI :Limitations de l’exercice du droit d’auteur ..................................... 33-38
Chapitre VII :Cession des droits patrimoniaux de l’auteur
Section 1 :Dispositions communes................................................................ 39-47
Section 2 :Contrat d’édition........................................................................... 48-57
Section 3 :Contrat de représentation théâtrale ou d’exécution
Musicale ........................................................................................................ 58-62
Section 4 :Contrat de location .............................................................................63
Deuxième partie :Dispositions spéciales
Chapitre VIII :Œuvres cinématographiques et autres œuvres
audiovisuelles ....................................................................................................... 64-71
Chapitre IX :Programmes d’ordinateur ................................................................ 72-81
* Titre roumain : Legea nr. 8 din 14 martie 1996, Lege privind dreptul de autor ¸si drepturile conexe. Entrée en vigueur : 25 juin 1996. Source : Monitorul Oficial al României, partie I, no 60, du 26 mars 1996. Note : traduction fournie par les autorités roumaines.
** Ajoutée par le Bureau international de l’OMPI.
Chapitre X :Œuvres d’art plastique, d’architecture et photographiques............... 82-87
Chapitre XI :Protection du portrait, du destinataire de la correspondance
et du secret de la source d’information................................................................. 88-91
Titre II :Les droits voisins du droit d’auteur
Chapitre premier :Dispositions communes........................................................... 92-94
Chapitre II :Droits des artistes interprètes ou exécutants ................................... 95-102
Chapitre III :Droits des producteurs d’enregistrements sonores ...................... 103-106
Chapitre IV :Dispositions communes aux auteurs, aux artistes interprètes
ou exécutants et aux producteurs d’enregistrements sonores et
audiovisuels ...................................................................................................... 107-112
Chapitre V :Organismes de radiodiffusion et de télévision
Section 1 :Droits des organismes de radiodiffusion et de télévision......... 113-116
Section 2 :Communication publique par satellite...................................... 117-119
Section 3 :Retransmission par câble.......................................................... 120-122
Titre III :La gestion et la protection du droit d’auteur et des droits voisins
Chapitre premier :Gestion des aspects patrimoniaux du droit d’auteur et des droits voisins
Section 1 :Dispositions générales......................................................................123
Section 2 :Organisations de gestion collective du droit d’auteur et des
droits voisins.............................................................................................. 124-129
Section 3 :Fonctions des organisations de gestion collective.................... 130-136
Chapitre II :L’Office roumain pour le droit d’auteur ....................................... 137-138
Chapitre III :Procédures et sanctions................................................................ 139-145
Titre IV :Application de la loi. Dispositions transitoires et finales ......................... 146-154
TITRE PREMIER LE DROIT D’AUTEUR Première partie Dispositions générales
Chapitre premier Dispositions liminaires
Art. 1er. — 1) Le droit d’auteur sur une œuvre littéraire, artistique ou scientifique, ainsi que sur toutes autres œuvres de l’esprit est reconnu et garanti dans les conditions établies par la présente loi. Ce droit est attaché à la personne de l’auteur et comporte des attributs d’ordre moral et patrimonial.
2) Une œuvre de l’esprit est reconnue et protégée, indépendamment de sa divulgation publique, du seul fait de sa réalisation, même inachevée.
Art. 2. La reconnaissance des droits énoncés dans la présente loi est sans préjudice de la protection accordée par d’autres dispositions légales et n’exclut pas une telle protection.
Chapitre II Sujet du droit d’auteur
Art. 3. — 1) La qualité d’auteur appartient à la personne physique qui a créé l’œuvre.
2) Dans les cas expressément prévus par la loi, peuvent bénéficier de la protection des personnes morales et des personnes physiques autres que l’auteur.
3) La qualité de sujet du droit d’auteur peut être transmise dans les conditions prévues par la loi.
Art. 4. — 1) Est présumée auteur, jusqu’à preuve du contraire, la personne sous le nom de laquelle l’œuvre a été divulguée pour la première fois.
2) Quand l’œuvre a été divulguée sous forme anonyme ou sous un pseudonyme qui rend impossible l’identification de l’auteur, le droit d’auteur est exercé par la personne physique ou morale qui divulgue l’œuvre avec le consentement de l’auteur, tant que celui-ci ne dévoile pas son identité.
Art. 5. — 1) Est dite de collaboration l’œuvre créée par plusieurs auteurs en collaboration.
2) Le droit d’auteur sur l’œuvre de collaboration appartient à ses coauteurs dont un peut être l’auteur principal, dans les conditions établies par la présente loi.
3) Sauf convention contraire, les coauteurs ne peuvent exploiter l’œuvre que d’un commun accord. Le refus d’accorder son consentement de la part de l’un des coauteurs doit être dûment fondé.
4) Lorsque la contribution de chaque coauteur est distincte, leur contribution personnelle peut être exploitée séparément, à condition qu’elle ne porte pas préjudice à l’œuvre commune ou aux droits des autres coauteurs.
5) Dans le cas de l’utilisation d’une œuvre créée en collaboration, la rémunération revient aux coauteurs dans les proportions convenues par ceux-ci. A défaut d’accord, la
rémunération sera divisée proportionnellement à la contribution des auteurs ou à parts égales, si ladite contribution ne peut pas être établie.
Art. 6. — 1) Est dite collective l’œuvre dans laquelle les contributions personnelles des coauteurs forment un tout, sans qu’il soit possible d’attribuer à chacun d’eux, vu la nature de l’œuvre, un droit distinct sur l’ensemble de l’œuvre créée.
2) Sauf convention contraire, le droit d’auteur sur une œuvre collective appartient à la personne physique ou morale à l’initiative, sous la responsabilité et sous le nom de laquelle l’œuvre a été créée.
Chapitre III Objet du droit d’auteur
Art. 7. Sont protégées par le droit d’auteur les œuvres de l’esprit originales du domaine littéraire, artistique ou scientifique, quels qu’en soient le mode de création, la forme ou le mode concret d’expression, le mérite et la destination, telles que
a) les écrits littéraires et journalistiques, les conférences, les sermons, les plaidoiries, les allocutions et toutes autres œuvres écrites ou orales, ainsi que les programmes d’ordinateur;
b) les œuvres scientifiques, écrites ou orales, telles que les exposés, les études, les manuels universitaires, les manuels scolaires, les projets et les documentations scientifiques;
c) les compositions musicales avec ou sans paroles; d) les œuvres dramatiques, dramatico-musicales, les œuvres chorégraphiques et
les pantomimes;
e) les œuvres cinématographiques, ainsi que toutes autres œuvres audiovisuelles;
f) les œuvres photographiques, ainsi que toutes autres œuvres réalisées à l’aide de techniques analogues à la photographie;
g) les œuvres d’art plastique, telles que les œuvres de sculpture, de peinture, graphiques, de gravure, de lithographie, d’art monumental, de scénographie, de tapisserie, de céramique, de plastique du verre et du métal, ainsi que les œuvres des arts appliqués aux produits destinés à une utilisation pratique;
h) les œuvres d’architecture, y compris les croquis, les maquettes et les travaux graphiques composant les projets d’architecture;
i) les ouvrages plastiques, les cartes et les dessins du domaine de la topographie, de la géographie et de la science en général.
Art. 8. Sont aussi protégées par le droit d’auteur, sans préjudice des droits des auteurs de l’œuvre originale, les œuvres dérivées, créées à partir d’une ou de plusieurs œuvres préexistantes, à savoir
a) les traductions, les adaptations, les annotations, les ouvrages documentaires, les arrangements musicaux et toute autre transformation d’une œuvre
littéraire, artistique ou scientifique représentant un travail intellectuel de création;
b) les recueils d’œuvres littéraires, artistiques ou scientifiques tels que les encyclopédies et les anthologies, les collections ou les compilations d’éléments ou données, protégés ou non, y compris les bases de données, qui constituent des créations intellectuelles par le choix ou la disposition des matières.
Art. 9. Ne peuvent pas être admis au bénéfice de la protection conférée par le droit d’auteur au titre de la présente loi
a) les idées, théories, concepts, découvertes et inventions faisant partie d’une œuvre, quel qu’en soit le mode d’adoption, de transcription, d’explication ou d’expression;
b) les textes officiels de nature politique, législative, administrative, judiciaire et leurs traductions officielles;
c) les symboles officiels de l’État, des autorités publiques et des organisations, tels que armoiries, sceau, drapeau, emblème, blason, insigne, écusson et médaille;
d) les moyens de paiement; e) les nouvelles et informations de presse; f) les simples faits et données.
Chapitre IV Contenu du droit d’auteur
Art. 10. Le droit moral confère à l’auteur les droits suivants : a) décider si, comment et quand son œuvre sera divulguée; b) exiger la reconnaissance de sa qualité d’auteur de l’œuvre; c) décider sous quel nom l’œuvre sera divulguée; d) exiger le respect de l’intégrité de l’œuvre et s’opposer à toute modification,
ainsi qu’à toute altération de l’œuvre, préjudiciables à son honneur ou à sa réputation;
e) retirer l’œuvre, en dédommageant, le cas échéant, les titulaires des droits d’exploitation, ayant subi un préjudice par suite de l’exercice de ce droit de retrait.
Art. 11. — 1) Le droit moral ne peut faire l’objet d’une renonciation ou d’une aliénation.
2) Après la mort de l’auteur, l’exercice des droits prévus à l’article 10, lettres b) et d), est transmis aux héritiers pour une durée illimitée, conformément au droit civil. En l’absence d’héritiers, l’exercice de ces droits est dévolu à l’Office roumain pour le droit d’auteur.
Art. 12. L’auteur d’une œuvre jouit du droit patrimonial exclusif de décider si, comment et quand sera utilisée ou exploitée son œuvre, y compris le droit d’autoriser l’utilisation de son œuvre par d’autres personnes.
Art. 13. L’utilisation ou l’exploitation d’une œuvre emporte pour l’auteur le droit exclusif d’autoriser
a) la reproduction intégrale ou partielle de son œuvre; b) la diffusion de l’œuvre; c) l’importation en vue de la commercialisation, sur le territoire de la Roumanie,
des copies de l’œuvre, réalisées avec le consentement de l’auteur;
d) la représentation scénique, la récitation ou tout autre mode d’exécution ou de représentation directe de l’œuvre en public;
e) l’exposition publique d’œuvres d’art plastique, des arts appliqués, photographiques et d’architecture;
f) la projection publique d’œuvres cinématographiques et d’autres œuvres audiovisuelles;
g) la radiodiffusion d’une œuvre par tout moyen servant à la diffusion sans fil de signaux, sons ou images, y compris par satellite;
h) la transmission d’une œuvre à destination du public par fil, câble, fibre optique ou par tout autre procédé;
i) la communication publique au moyen d’enregistrements sonores et audiovisuels;
j) la retransmission non modifiée, simultanée et intégrale d’une œuvre par tout moyen visé aux lettres g) et h) par un organisme de radiodiffusion, autre que l’organisme d’origine de l’émission radiodiffusée ou télévisée;
k) la diffusion secondaire; l) la présentation dans un lieu public, par tout moyen, d’une œuvre
radiodiffusée ou télévisée;
m) l’accès du public aux bases de données sur ordinateur, lorsque ces bases de données contiennent ou constituent des œuvres protégées.
Art. 14. — 1) Le terme «reproduction», au sens de la présente loi, s’entend de la réalisation d’une ou plusieurs copies ou d’un ou plusieurs exemplaires d’une œuvre, quelle qu’en soit la forme matérielle, y compris la réalisation de tout enregistrement audiovisuel d’une œuvre, ainsi que son stockage permanent ou temporaire par des moyens électroniques.
2) Le terme «diffusion», au sens de la présente loi, s’entend de la mise en circulation pour le public de l’original ou des copies ou exemplaires d’une œuvre, par vente, louage, prêt ou par tout autre moyen de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit.
3) La distribution d’une œuvre à l’intention du public par prêt gratuit, lorsqu’elle se réalise par l’intermédiaire de bibliothèques publiques, n’est pas considérée comme une diffusion.
Art. 15. — 1) L’utilisation ou l’exploitation d’une œuvre selon les modes prévus à l’article 13.d) et e) ainsi que selon tout autre mode similaire constitue une communication publique.
2) Est considérée comme publique toute communication d’une œuvre, faite dans un lieu ouvert au public ou en tout autre lieu où se rassemble un nombre de personnes dépassant le cercle normal des membres d’une famille et des connaissances de celle-ci, que les personnes qui composent ce public puissent ou non recevoir de telles communications dans le même lieu ou en des lieux différents ou bien en même temps ou à des moments différents.
3) La rediffusion des copies ou des exemplaires d’une œuvre n’exige pas l’autorisation du titulaire du droit d’auteur sauf en cas de location et d’importation de celles-ci.
Art. 16. L’auteur d’une œuvre a, à titre exclusif, le droit patrimonial d’autoriser la traduction, la publication en recueils, l’adaptation, ainsi que toute autre transformation de son œuvre conduisant à une œuvre dérivée.
Art. 17. — 1) L’auteur d’une œuvre littéraire ou artistique jouit du droit exclusif d’autoriser la location de l’original et des copies ou des exemplaires de ses œuvres, y compris les œuvres audiovisuelles, les œuvres comprises dans un enregistrement sonore, un programme d’ordinateur ou d’une œuvre utilisable au moyen d’un ordinateur ou de tout autre dispositif technique, même si leur diffusion a déjà été autorisée par l’auteur.
2) Le droit d’autoriser la location de l’œuvre est le droit exclusif de l’auteur de mettre à disposition l’original ou des copies ou des exemplaires de l’œuvre, en vue de leur utilisation, pour une période limitée, moyennant un avantage économique direct ou indirect.
Art. 18. — 1) Le prêt public consiste à mettre à la disposition d’une personne, à titre gratuit, l’original ou une copie ou un exemplaire d’une œuvre en vue de son utilisation, pour une période de temps déterminée, par l’intermédiaire d’un établissement permettant à cette fin l’accès du public. Le prêt public n’exige pas l’autorisation préalable de l’auteur.
2) Le prêt public donne droit au titulaire du droit d’auteur à une rémunération équitable.
3) Les dispositions de l’alinéa 2) ne s’appliquent pas
a) aux originaux ou aux copies ou exemplaires de certaines œuvres écrites se trouvant dans des bibliothèques publiques;
b) aux projets de structures architecturales; c) aux originaux ou aux copies ou exemplaires d’œuvres d’art appliqués à des
produits destinés à une utilisation pratique;
d) aux originaux ou aux copies ou exemplaires d’œuvres, aux fins de leur communication publique ou pour l’utilisation desquels il existe un contrat;
e) aux œuvres de référence destinées à une utilisation immédiate ou à des prêts entre des établissements;
f) aux œuvres créées par l’auteur dans le cadre de son contrat individuel de travail, si celles-ci sont utilisées par son employeur dans le cadre de l’activité ordinaire de ce dernier.
4) Les dispositions de l’alinéa 2) ne s’appliquent pas dans le cas d’un prêt public réalisé à des fins éducatives ou culturelles, par l’intermédiaire d’établissements reconnus par la loi ou organisés à cette fin par les pouvoirs publics.
5) Le prêt public des œuvres incorporées dans des enregistrements sonores ou audiovisuels ne peut se faire, au plus tôt, que six mois après la première diffusion de l’œuvre.
Art. 19. Le droit de communication publique au moyen d’enregistrements sonores ou audiovisuels correspond au droit exclusif de l’auteur d’autoriser la communication au public de lectures, d’interprétations musicales ou scéniques ou de toutes autres formes de fixation de son œuvre dans des enregistrements sonores ou audiovisuels.
Art. 20. Le droit de diffusion secondaire correspond au droit exclusif de l’auteur d’autoriser la communication de son œuvre au public après la première diffusion, par tous les moyens prévus à l’article 13.g), h), i), j) et l).
Art. 21. — 1) Chaque fois qu’une œuvre d’art plastique est revendue aux enchères publiques, ou par l’intermédiaire d’un agent, ou par un commerçant, l’auteur a droit à 5 % du prix de vente, ainsi que le droit d’être informé du lieu où se trouve son œuvre.
2) Les commissaires-priseurs, les agents et les commerçants intervenant dans la vente communiquent à l’auteur les indications visées à l’alinéa 1) du présent article dans un délai de deux mois suivant la date de la vente. Ceux-ci devront retenir 5 % du prix de vente et remettre à l’auteur la somme correspondante.
3) Les droits prévus dans le présent article constituent le droit de suite et ne peuvent faire l’objet d’une renonciation ou d’une aliénation.
Art. 22. Le propriétaire ou le possesseur d’une œuvre doit permettre à l’auteur d’accéder à l’œuvre et la mettre à sa disposition, aux fins de l’exercice de son droit d’auteur, à condition que, ce faisant, il ne soit pas porté atteinte à un intérêt légitime du propriétaire ou du possesseur. Le propriétaire ou le possesseur peut prétendre de la part de l’auteur à une garantie suffisante pour que l’œuvre soit en sécurité et soit assurée pour une somme qui représente la valeur sur le marché de l’original, ainsi qu’à une rémunération appropriée.
Art. 23. — 1) Le propriétaire de l’original d’une œuvre n’a pas le droit de la détruire avant de l’offrir à l’auteur au prix coûtant du matériel.
2) Si l’original ne peut pas être restitué, le propriétaire permettra à l’auteur de faire une copie de l’œuvre d’une manière appropriée.
3) Dans le cas d’une structure architecturale, l’auteur a seulement le droit de prendre des photographies de l’œuvre et de demander que la reproduction des projets lui soit envoyée.
Chapitre V Durée de la protection par le droit d’auteur
Art. 24. — 1) Le droit d’auteur sur une œuvre littéraire, artistique ou scientifique naît au moment de la création de l’œuvre, quel qu’en soit le mode ou la forme concrète d’expression.
2) Si l’œuvre est créée sur une certaine période et est divisée en parties, épisodes, volumes, ou toutes autres formes supposant une suite, la durée de la protection est calculée, compte tenu de l’alinéa 1), pour chacun de ces éléments.
Art. 25. — 1) Les droits patrimoniaux prévus aux articles 13, 16, 17, 18 et 21 durent toute la vie de l’auteur et sont transmis après sa mort, par voie de succession, conformément au droit civil, pour une période de 70 ans, quelle que soit la date à laquelle l’œuvre a été divulguée légalement. Si l’auteur n’a pas d’héritiers, l’exercice de ces droits est dévolu à l’organisation de gestion collective mandatée par l’auteur de son vivant ou, à défaut de mandat, à l’organisation de gestion collective ayant le plus grand nombre de membres dans le domaine de création correspondant.
2) La personne qui, après la cessation de la protection par le droit d’auteur, divulgue légalement pour la première fois une œuvre qui n’a pas été publiée auparavant, jouit d’une protection équivalente à celle des droits patrimoniaux de l’auteur.
La durée de la protection de ces droits est de 25 ans à compter du moment où l’œuvre a été divulguée légalement pour la première fois.
Art. 26. — 1) La durée des droits patrimoniaux sur les œuvres divulguées sous un pseudonyme ou sans mention du nom de l’auteur est de 70 ans à compter de la date à laquelle celles-ci ont été divulguées.
2) Si l’identité de l’auteur est divulguée avant l’expiration du délai prévu à l’alinéa 1), les dispositions de l’article 25.1), sont applicables.
Art. 27. — 1) La durée des droits patrimoniaux sur les œuvres réalisées en collaboration est de 70 ans à compter de la mort du dernier coauteur.
2) Dans le cas où les contributions des coauteurs sont distinctes, la durée des droits patrimoniaux pour chacune d’elles est de 70 ans à compter de la mort de chaque coauteur.
Art. 28. La durée des droits patrimoniaux sur les œuvres collectives est de 70 ans à compter de la date à laquelle les œuvres ont été divulguées. Au cas où la divulgation n’intervient pas dans un délai de 70 ans à compter de la création des œuvres, la durée des droits patrimoniaux expire 70 ans après la création des œuvres.
Art. 29. La durée des droits patrimoniaux sur les œuvres d’arts appliqués est de 25 ans à compter de la date de leur création.
Art. 30. Les droits patrimoniaux sur les programmes d’ordinateur durent toute la vie de l’auteur et, après sa mort, sont transmis par voie de succession, conformément au droit civil, pour une période de 50 ans.
Art. 31. Les modifications, les adjonctions, les coupures ou les adaptations non essentielles faites à des fins de sélection ou d’arrangement, ainsi que la correction du contenu d’une œuvre ou d’une collection, nécessaires à la continuation de la collection selon la manière envisagée par l’auteur de l’œuvre, ne prorogeront pas le délai de protection de cette œuvre ou de cette collection.
Art. 32. Les délais fixés dans le présent chapitre courent à partir du ler janvier de l’année qui suit le décès de l’auteur ou la divulgation de l’œuvre, selon le cas.
Chapitre VI Limitations de l’exercice du droit d’auteur
Art. 33. — 1) Sont permises, sans le consentement de l’auteur et sans le paiement d’une rémunération, les utilisations suivantes d’une œuvre divulguées antérieurement, sous réserve qu’elles soient conformes aux bons usages, ne contreviennent pas à l’exploitation normale de l’œuvre et ne portent pas préjudice à l’auteur ou aux titulaires des droits d’exploitation :
a) la reproduction d’une œuvre dans le cadre de procédures judiciaires ou administratives, dans la mesure où leur but justifie la reproduction;
b) l’utilisation de courtes citations d’une œuvre, aux fins d’une analyse, d’un commentaire ou d’une critique ou à titre d’illustration, dans la mesure où leur utilisation justifie l’étendue de la citation;
c) l’utilisation d’articles isolés ou de courts extraits d’œuvres dans des publications, dans des émissions de radio ou de télévision ou dans des enregistrements sonores ou audiovisuels, destinés exclusivement à l’enseignement, ainsi que la reproduction pour l’enseignement, dans le cadre d’établissements publics d’enseignement ou de protection sociale, d’articles isolés ou de courts extraits d’œuvres, dans la mesure justifiée par le but poursuivi;
d) la reproduction de courts extraits d’œuvres, destinée à l’information et à la recherche dans le cadre de bibliothèques, de musées, de cinémathèques, de phonothèques, d’archives d’établissements publics culturels ou scientifiques à but non lucratif; la reproduction intégrale de l’exemplaire d’une œuvre est permise, en vue de son remplacement, si l’exemplaire unique de la collection permanente de la bibliothèque ou des archives en question a été détruit, gravement détérioré ou perdu;
e) la reproduction, la diffusion ou la communication au public, à des fins d’information sur des problèmes d’actualité, de courts extraits d’articles de presse et de reportages radiophoniques ou télévisés;
f) la reproduction, la diffusion ou la communication au public de courts fragments de conférences, allocutions, plaidoiries et d’autres œuvres similaires, qui ont été exposées oralement en public, à condition que ces utilisations aient pour unique but d’informer sur des problèmes d’actualité;
g) la reproduction, la diffusion ou la communication au public d’œuvres dans le cadre d’informations relatives aux événements d’actualité, seulement dans la mesure justifiée par le but de l’information;
h) la reproduction, à l’exclusion de tout moyen venant en contact direct avec l’œuvre, la diffusion, ou la communication au public de l’image d’une œuvre d’architecture, d’art plastique, photographique ou des arts appliqués située en permanence dans un lieu public, sauf si l’image de l’œuvre est le sujet principal d’une telle reproduction, diffusion ou communication et si elle est utilisée à des fins commerciales;
i) la représentation et l’exécution d’une œuvre dans le cadre des activités des établissements d’enseignement, exclusivement à des fins spécifiques et à condition que la représentation ou l’exécution et l’accès du public soient gratuits.
2) Dans les cas prévus aux lettres b), c), e), f) et h), il est obligatoire de mentionner la source et le nom de l’auteur, si ce dernier figure sur l’œuvre utilisée, et, dans le cas des œuvres d’art plastique ou d’architecture, le lieu où se trouve l’original doit aussi être indiqué.
Art. 34. — 1) Ne constitue pas une atteinte du droit d’auteur, au sens de la présente loi, la reproduction d’une œuvre sans le consentement de l’auteur, pour usage privé ou dans le cadre d’un cercle normal de famille, à condition que l’œuvre ait été divulguée antérieurement et que la reproduction ne contrevienne pas à l’exploitation normale de l’œuvre et ne porte pas préjudice à l’auteur ou au titulaire des droits d’exploitation.
2) Il est payé une rémunération fixée conformément aux dispositions de la présente loi pour les supports matériels sur lesquels peuvent être réalisés des enregistrements sonores ou audiovisuels ainsi que pour les dispositifs permettant leur reproduction, dans la situation prévue à l’alinéa 1).
Art. 35. La modification d’une œuvre, sans le consentement de l’auteur et sans paiement d’une rémunération, est permise dans les cas suivants :
a) s’il s’agit d’une modification faite dans un cadre privé qui n’est pas destinée au public ni mise à la disposition de ce dernier;
b) si le résultat de la modification est une parodie ou une caricature, à condition que le résultat ne prête pas à confusion quant à l’œuvre originale et à son auteur;
c) si la modification est nécessitée par le but de l’utilisation permise par l’auteur.
Art. 36. — 1) Les œuvres présentées dans des expositions ouvertes au public, des ventes aux enchères, des foires ou des collections peuvent être reproduites dans des catalogues publiés et distribués à cet effet par les organisateurs de ces activités.
2) Dans les cas mentionnés à l’alinéa 1), la source et la paternité de l’œuvre doivent être obligatoirement indiquées si elles sont mentionnées sur l’œuvre utilisée.
Art. 37. Pour tester le fonctionnement des produits au moment de la fabrication ou de la mise en vente, les sociétés commerciales qui produisent ou qui vendent des enregistrements sonores ou audiovisuels du matériel pour leur reproduction ou leur communication au public, ainsi que du matériel pour la réception d’émissions de radio et de télévision, peuvent reproduire et présenter des extraits d’œuvres, à condition que ces opérations soient réduites à l’échelle nécessaire au test.
Art. 38. — 1) L’autorisation accordée pour la radiodiffusion d’une œuvre par des moyens sans fil inclut également l’autorisation de transmettre l’œuvre en question par fil, par câble ou par tout autre procédé similaire, sans paiement d’une rémunération distincte, à condition que la transmission soit réalisée sans modification, simultanément et intégralement par l’organisme de radiodiffusion d’origine, et à condition qu’elle ne dépasse pas la zone géographique pour laquelle a été accordé le droit de radiodiffusion.
2) Les dispositions de l’alinéa 1) du présent article ne s’appliquent pas dans le cas de la radiodiffusion numérique d’une œuvre, quel que soit le moyen utilisé.
3) La cession du droit de communication au public d’une œuvre par la radio ou par la télévision donne à l’organisme de radiodiffusion le droit d’enregistrer l’œuvre pour les besoins de ses propres émissions sans fil, en vue de procéder, une seule fois, à la communication autorisée de l’œuvre au public. Pour que l’œuvre ainsi enregistrée puisse faire l’objet d’une nouvelle radiodiffusion, une nouvelle autorisation est nécessaire. Si dans un délai de six mois à compter de la première radiodiffusion cette autorisation n’est pas demandée, l’enregistrement doit être détruit.
Chapitre VII Cession des droits patrimoniaux de l’auteur
Section 1 Dispositions communes
Art. 39. — 1) L’auteur ou le titulaire du droit d’auteur peut céder par contrat à d’autres personnes seulement ses droits patrimoniaux.
2) La cession des droits patrimoniaux de l’auteur peut être limitée à certains droits, à un territoire déterminé et à une certaine durée.
3) Les droits patrimoniaux de l’auteur ou du titulaire du droit d’auteur peuvent être transmis par cession exclusive ou non exclusive.
4) En cas de cession exclusive, le titulaire du droit d’auteur ne peut pas non plus utiliser l’œuvre de la façon, sur le territoire et pendant la période convenus avec le cessionnaire, ni transmettre le droit en question à une autre personne. Le caractère exclusif de la cession doit être expressément indiqué dans le contrat.
5) En cas de cession non exclusive, le titulaire du droit d’auteur peut utiliser lui- même l’œuvre et peut transmettre le droit non exclusif à d’autres personnes.
6) Le cessionnaire non exclusif ne peut céder son droit à une autre personne qu’avec le consentement exprès du cédant.
7) La cession de l’un des droits patrimoniaux du titulaire du droit d’auteur est sans effet sur ses autres droits, sauf convention contraire.
8) Le consentement mentionné à l’alinéa 6) n’est pas nécessaire en cas de modification, conformément à la loi, de la personne morale cessionnaire du droit.
Art. 40. En cas de cession du droit de reproduction d’une œuvre, il est présumé que le droit de diffusion des exemplaires ou copies de l’œuvre a été également cédé, exception faite du droit d’importation, sauf stipulation contraire dans le contrat.
Art. 41. — 1) Le contrat de cession des droits patrimoniaux doit indiquer les droits patrimoniaux transmis, les modes d’exploitation, la durée et la portée de la cession, ainsi que la rémunération à verser au titulaire du droit d’auteur. En absence de l’une ou l’autre de ces dispositions, la partie intéressée a le droit de demander l’annulation du contrat.
2) La cession des droits patrimoniaux sur la totalité des œuvres futures de l’auteur, qu’elles soient ou non désignées, est frappée de nullité absolue.
Art. 42. La constatation par écrit du contrat de cession des droits patrimoniaux est requise aux fins de la preuve de son existence et de son contenu, sauf dans le cas des contrats ayant pour objet des œuvres utilisées dans la presse.
Art. 43. — 1) La rémunération due au titre d’un contrat de cession des droits patrimoniaux est fixée d’un commun accord entre les parties. Le montant de la rémunération est proportionnel aux recettes provenant de l’exploitation de l’œuvre, ou consiste en une somme forfaitaire ou est évalué d’une autre façon.
2) Lorsque la rémunération n’a pas été fixée par contrat, l’auteur peut demander aux juridictions compétentes, conformément à la loi, de fixer la rémunération. La rémunération sera fixée compte tenu des sommes payées habituellement pour la même catégorie d’œuvres, compte tenu de la destination et de la durée de l’exploitation, ainsi que d’autres circonstances particulières au cas d’espèce.
3) S’il existe une disproportion évidente entre la rémunération de l’auteur de l’œuvre et les bénéfices réalisés par la personne à laquelle les droits patrimoniaux ont été cédés, l’auteur peut demander aux juridictions compétentes de réviser le contrat ou de majorer la rémunération de façon appropriée.
4) L’auteur ne peut pas renoncer par avance à l’exercice du droit prévu à l’alinéa 3).
Art. 44. — 1) Sauf clause contractuelle contraire, pour les œuvres créées dans le cadre d’un contrat individuel de travail, les droits patrimoniaux appartiennent à l’auteur de l’œuvre créée. Si le contrat contient une clause dans ce sens, elle doit préciser la durée pour laquelle les droits patrimoniaux de l’auteur sont cédés. Sinon, cette durée est de trois ans à compter de la date à laquelle l’œuvre a été remise.
2) À l’expiration de la durée prévue à l’alinéa 1), les droits patrimoniaux reviennent à l’auteur.
3) L’auteur d’une œuvre créée dans le cadre d’un contrat individuel de travail conserve le droit exclusif d’utiliser l’œuvre, comme partie de l’ensemble de sa création.
Art. 45. — 1) Sauf convention contraire, le titulaire du droit d’auteur sur une œuvre parue dans une publication périodique conserve son droit de l’utiliser sous une forme
quelconque, sous réserve de ne pas porter préjudice à la publication dans laquelle l’œuvre en question a paru.
2) Sauf convention contraire, le titulaire du droit d’auteur peut disposer librement de l’œuvre, si celle-ci n’a pas été publiée dans un délai d’un mois à compter de son acceptation, s’il s’agit d’un quotidien, ou dans un délai de six mois, s’il s’agit d’autres publications.
Art. 46. — 1) Le contrat de commande d’une œuvre future doit indiquer le délai de remise de l’œuvre par l’auteur ainsi que le délai d’acceptation de l’œuvre par les utilisateurs.
2) La personne qui commande l’œuvre a le droit de dénoncer le contrat, si l’œuvre ne remplit pas les conditions fixées. En cas de dénonciation du contrat, les sommes encaissées par l’auteur restent acquises. Si des travaux préparatoires ont été exécutés en vue de la création d’une œuvre faisant l’objet d’un contrat de commande, l’auteur a le droit au remboursement des dépenses effectuées.
Art. 47. — 1) L’auteur peut demander la résiliation du contrat de cession du droit patrimonial si le cessionnaire n’exploite pas ce droit ou l’exploite insuffisamment et si les intérêts légitimes de l’auteur sont, de ce fait, considérablement affectés.
2) L’auteur ne peut pas demander la résiliation du contrat de cession, si l’exploitation ou l’exploitation insuffisante lui sont imputables, sont imputables à un tiers, à un cas fortuit ou de force majeure.
3) La résiliation du contrat de cession, mentionnée à l’alinéa 1), ne peut pas être demandée avant l’expiration d’une période de deux ans à compter de la date de cession du droit patrimonial sur une œuvre. Dans le cas d’œuvres cédées pour des publications quotidiennes, cette période est de trois mois, et, dans le cas de publications périodiques, d’un an.
4) Le propriétaire de l’original d’une œuvre d’art plastique ou photographique a le droit de l’exposer publiquement, même si celle-ci n’a pas été divulguée au public, sauf si l’auteur a exclu expressément ce droit dans l’acte d’aliénation de l’original.
5) L’auteur ne peut pas renoncer par avance à l’exercice de son droit de demander la résiliation du contrat de cession mentionné à l’alinéa 1).
6) L’acquisition de la propriété du support matériel de l’œuvre ne confère pas en soi le droit d’exploiter l’œuvre.
Section 2 Contrat d’édition
Art. 48. — 1) Le contrat d’édition est l’instrument par lequel le titulaire du droit d’auteur cède à l’éditeur, moyennant rémunération, le droit de reproduire et de diffuser l’œuvre.
2) Ne constitue pas un contrat d’édition la convention par laquelle le titulaire du droit d’auteur autorise un éditeur à reproduire et, éventuellement, à diffuser l’œuvre, à ses frais.
3) Dans la situation prévue à l’alinéa 2), les dispositions du droit commun relatives aux contrats d’entreprises sont applicables.
Art. 49. Le titulaire du droit d’auteur peut aussi céder à l’éditeur le droit d’autoriser la traduction et l’adaptation de l’œuvre.
Art. 50. La cession à l’éditeur du droit d’autoriser d’autres personnes à adapter l’œuvre ou à l’utiliser d’une quelconque autre façon doit faire l’objet d’un contrat distinct.
Art. 51. — 1) Le contrat d’édition doit comprendre des clauses indiquant a) la durée de la cession; b) la nature exclusive ou non exclusive et la portée territoriale de la cession; c) le nombre maximal et minimal d’exemplaires; d) la rémunération de l’auteur, fixée dans les conditions prévues par la présente
loi;
e) le nombre d’exemplaires réservés gratuitement à l’auteur; f) le délai pour la parution et la diffusion des exemplaires de chaque édition ou,
selon le cas, de chaque tirage;
g) le délai pour la remise de l’original de l’œuvre par l’auteur; h) la procédure de vérification du nombre des exemplaires fabriqués par
l’éditeur.
2) L’absence de toute clause prévue aux lettres a), b) et d) donne à la partie intéressée le droit de demander la résiliation du contrat.
Art. 52. — 1) L’éditeur qui aura acquis le droit de publier l’œuvre sous la forme d’un volume bénéficie, à prix égal, par rapport à d’autres personnes intéressées similaires, d’un droit de préférence en ce qui concerne la publication de l’œuvre sous forme électronique. L’éditeur doit communiquer son offre par écrit, 30 jours au plus tard après réception de l’offre écrite de l’auteur.
2) Le droit mentionné à l’alinéa 1) est valable trois ans à compter de la date de publication de l’œuvre.
Art. 53. L’éditeur est tenu de permettre à l’auteur d’apporter des améliorations ou d’autres modifications à l’œuvre en cas de réédition, à condition que ces améliorations ou modifications n’entraînent pas une augmentation majeure du coût de l’édition et n’altèrent pas le caractère de l’œuvre, sauf stipulation contraire du contrat.
Art. 54. L’éditeur ne pourra céder le contrat d’édition qu’avec le consentement de l’auteur.
Art. 55. L’éditeur est tenu de restituer à l’auteur l’original de l’œuvre, les originaux des œuvres d’art, les illustrations et tout autre document reçu en vue de la publication, sauf convention contraire.
Art. 56. — 1) Sauf convention contraire, le contrat d’édition cesse à l’expiration de la durée fixée ou à l’épuisement de la dernière édition convenue.
2) Est réputé épuisé l’édition ou le tirage dont le nombre d’exemplaires non vendus représente moins de 5 % du nombre total d’exemplaires ou, en tout état de cause, est inférieur à 100.
3) Si l’éditeur ne publie pas l’œuvre dans le délai convenu, l’auteur peut, conformément au droit commun, demander la résiliation du contrat et exiger des dommages-intérêts pour inexécution. L’auteur conserve alors la rémunération reçue ou peut demander la rémunération intégrale prévue au contrat, selon le cas.
4) Si le contrat ne prévoit pas de délai de publication de l’œuvre, l’éditeur est tenu de la publier dans un délai maximal d’un an à compter de son acceptation.
5) Lorsque l’éditeur a l’intention de détruire les exemplaires de l’œuvre restant en stock deux ans après la date de publication, et si le contrat ne prévoit pas d’autre délai, l’éditeur est tenu de les offrir d’abord à l’auteur, au prix qu’il aurait obtenu en les vendant en vue de leur destruction.
Art. 57. — 1) Si l’œuvre est détruite pour raison de force majeure, l’auteur a le droit de recevoir une rémunération qui ne lui sera payée que si l’œuvre a été publiée.
2) Si une édition préparée est totalement détruite pour raison de force majeure avant d’être diffusée, l’éditeur a le droit de préparer une nouvelle édition et l’auteur n’a droit à une rémunération que pour une seule de ces éditions.
3) Si une édition préparée est détruite partiellement pour raison de force majeure avant d’être diffusée, l’éditeur n’a pas le droit de reproduire, sans rémunérer l’auteur, plus d’exemplaires que le nombre d’exemplaires détruits.
Section 3 Contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale
Art. 58. Par le contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale, le titulaire du droit d’auteur cède à une personne physique ou morale le droit de représenter ou d’exécuter en public une œuvre actuelle ou future, littéraire, dramatique, musicale, dramatico-musicale, chorégraphique ou une pantomime, moyennant une rémunération, et le cessionnaire s’engage à la représenter ou à l’exécuter dans les conditions convenues.
Art. 59. — 1) Le contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale doit être conclu par écrit, pour une durée déterminée ou pour un nombre déterminé de communications au public.
2) Le contrat doit stipuler le délai dans lequel doit avoir lieu la première ou la seule communication de l’œuvre, selon le cas, le caractère exclusif ou non exclusif de la cession, le territoire visé, ainsi que la rémunération de l’auteur.
3) Lorsque les représentations sont interrompues pendant deux années consécutives, sauf si un autre délai est stipulé dans le contrat, l’auteur a le droit de demander la résiliation du contrat et des dommages-intérêts pour inexécution, conformément au droit commun.
4) Le bénéficiaire d’un contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale ne peut pas le céder à un tiers organisateur de spectacles, sans le consentement écrit de l’auteur ou de son représentant, sauf cession simultanée, en tout ou en partie, de cette activité.
Art. 60. — 1) Le cessionnaire est tenu de permettre à l’auteur de contrôler la représentation ou l’exécution de l’œuvre et d’apporter un soutien approprié pour que les conditions techniques nécessaires à l’interprétation de l’œuvre soient réunies. Le cessionnaire doit également envoyer à l’auteur le programme, les affiches et autres documents imprimés, les critiques publiées sur la représentation ou l’exécution, sauf stipulation contraire dans le contrat.
2) Le cessionnaire est tenu d’assurer la représentation ou l’exécution publique de l’œuvre dans des conditions techniques appropriées et de veiller au respect des droits de l’auteur.
Art. 61. — 1) Le cessionnaire est tenu de communiquer périodiquement au titulaire du droit d’auteur le nombre des représentations ou exécutions musicales ainsi qu’un état des recettes. A cette fin, le contrat de représentation théâtrale ou d’exécution musicale doit également prévoir les délais de communication, lesquels ne peuvent être supérieurs à un an.
2) Le cessionnaire doit payer à l’auteur, aux conditions prévues dans le contrat, les sommes dont le montant a été convenu.
Art. 62. Si le cessionnaire ne représente ou n’exécute pas l’œuvre dans les délais fixés, l’auteur peut demander, conformément au droit commun, la résiliation du contrat et exiger des dommages-intérêts pour inexécution. Dans ce cas, l’auteur conserve la rémunération reçue ou peut demander le paiement de la rémunération totale prévue dans le contrat.
Section 4 Contrat de location
Art. 63. — 1) Par le contrat de location d’une œuvre, l’auteur s’engage à permettre l’utilisation, pendant une période déterminée, d’au moins un exemplaire de son œuvre, qu’il s’agisse de l’original ou d’une copie, en ce qui concerne notamment les programmes d’ordinateur ou les œuvres fixées dans des enregistrements sonores ou audiovisuels. Le cessionnaire du droit de location s’engage à payer une rémunération à l’auteur pour la période pendant laquelle il utilise l’exemplaire de l’œuvre.
2) L’auteur conserve le droit d’auteur sur l’œuvre louée, à l’exception du droit de diffusion, sauf convention contraire.
3) Le contrat de location d’une œuvre est régi par les dispositions de droit commun relatives au contrat de location.
Deuxième partie Dispositions spéciales
Chapitre VIII Œuvres cinématographiques et autres œuvres audiovisuelles
Art. 64. Une œuvre audiovisuelle est une œuvre cinématographique ou une œuvre exprimée par un procédé similaire à la cinématographie, qui utilise des images animées, sonorisées ou non.
Art. 65. — 1) Le metteur en scène ou le réalisateur de l’œuvre audiovisuelle est la personne physique qui assure la direction de la création et de la réalisation de l’œuvre audiovisuelle, en qualité d’auteur principal.
2) Le producteur d’une œuvre audiovisuelle est la personne physique ou morale qui assume la responsabilité de la production de l’œuvre et organise, en cette qualité, la réalisation de l’œuvre et fournit les moyens nécessaires techniques et financiers.
Art. 66. A la qualité d’auteur d’une œuvre audiovisuelle, dans les conditions prévues à l’article 5 de la présente loi, le metteur en scène ou le réalisateur, l’auteur de l’adaptation, l’auteur du scénario, l’auteur du dialogue, l’auteur de la musique spécialement créée pour l’œuvre audiovisuelle et l’auteur des dessins d’œuvres d’animation ou de séquences d’animation, quand celles-ci représentent une partie importante de l’œuvre. Dans le contrat conclu entre le producteur et le metteur en scène ou le réalisateur de l’œuvre les parties peuvent convenir d’inclure également, parmi les auteurs de l’œuvre audiovisuelle, d’autres créateurs ayant contribué pour une part importante à la création de ladite œuvre.
Art. 67. — 1) Lorsque l’un des auteurs mentionnés à l’article précédent refuse d’achever sa contribution à l’œuvre audiovisuelle ou se trouve dans l’impossibilité de le faire, il ne pourra s’opposer à son utilisation en vue de l’achèvement de l’œuvre audiovisuelle. Cet auteur aura le droit de recevoir une rémunération correspondant à sa contribution.
2) L’œuvre audiovisuelle est réputée achevée lorsque la version définitive a été arrêtée d’un commun accord entre l’auteur principal et le producteur.
3) Est interdite la destruction du support original de la version définitive de l’œuvre audiovisuelle, en tant que matrice de cette version.
4) Les auteurs de l’œuvre audiovisuelle, à l’exception de l’auteur principal, ne peuvent pas s’opposer à sa divulgation ni à l’exploitation d’une façon quelconque de sa version définitive.
Art. 68. — 1) Le droit d’adaptation audiovisuelle est le droit exclusif conféré au titulaire du droit d’auteur sur une œuvre préexistante de transformer cette œuvre ou de l’inclure dans une œuvre audiovisuelle.
2) La cession du droit prévu à l’alinéa 1) ne peut se réaliser que sur la base d’un contrat écrit entre le titulaire du droit d’auteur et le producteur de l’œuvre audiovisuelle, distinct du contrat d’édition de l’œuvre.
3) Par le contrat d’adaptation, le titulaire du droit d’auteur sur une œuvre préexistante cède à un producteur le droit exclusif de transformer l’œuvre et de l’inclure dans une œuvre audiovisuelle.
4) L’autorisation accordée par le titulaire du droit d’auteur sur l’œuvre préexistante doit prévoir expressément les conditions de production, de diffusion et de projection de l’œuvre audiovisuelle.
Art. 69. Le droit moral sur l’œuvre achevée n’est reconnu qu’aux auteurs au sens de l’article 66 de la présente loi.
Art. 70. — 1) Par un contrat conclu entre les auteurs d’une œuvre audiovisuelle et le producteur, il est présumé, sauf convention contraire, que ceux-ci, à l’exception des auteurs de la musique créée spécialement aux fins de l’œuvre, cèdent au producteur les droits exclusifs d’exploiter l’œuvre dans son ensemble, mentionnés aux articles 13.a), b), c), f), g), h), i), j), k) et l), 16, 17 et 18, ainsi que le droit d’autoriser le doublage et le sous-titrage, moyennant une rémunération équitable.
2) Sauf convention contraire, les auteurs d’une œuvre audiovisuelle et les auteurs d’autres contributions à cette œuvre conservent tous les droits d’exploiter séparément leurs propres contributions, dans les conditions prévues par la présente loi.
Art. 71. — 1) Sauf convention contraire, la rémunération pour chaque mode d’exploitation de l’œuvre audiovisuelle est proportionnelle aux recettes brutes provenant de l’exploitation.
2) Le producteur est tenu de remettre périodiquement aux auteurs un état des recettes perçues selon chaque mode d’exploitation. Les auteurs sont rémunérés soit par l’intermédiaire du producteur, soit directement par les utilisateurs, soit par le biais d’organisations de gestion collective des droits d’auteurs, sur la base des contrats généraux que celles-ci ont conclus avec les utilisateurs.
3) Si le producteur n’achève pas l’œuvre audiovisuelle dans les cinq ans qui suivent la conclusion du contrat ou ne diffuse pas l’œuvre audiovisuelle dans l’année qui suit son achèvement, les coauteurs peuvent demander la résiliation du contrat, sauf convention contraire.
Chapitre IX Programmes d’ordinateur
Art. 72.— 1) Par la présente loi, la protection des programmes d’ordinateur inclut toute expression d’un programme, les programmes d’application et les systèmes d’exploitation en quelque langage que ce soit, en code source ou en code objet, le matériel de conception préparatoire, ainsi que les manuels.
2) Les idées, les procédures, les méthodes d’exploitation, les concepts mathématiques et les principes qui sont à la base de tout élément d’un programme d’ordinateur, y compris ceux qui sont à la base de ses interfaces, ne sont pas protégés.
Art. 73. L’auteur d’un programme d’ordinateur jouit des droits prévus par la présente loi dans la première partie du présent titre et notamment du droit exclusif de réaliser et d’autoriser
a) la reproduction permanente ou temporaire d’un programme, en tout ou partie, par quelque moyen et sous quelque forme que ce soit, y compris le cas où la reproduction est nécessitée par le chargement, l’affichage, la transmission ou le stockage du programme;
b) la traduction, l’adaptation, l’arrangement et toute autre transformation d’un programme, ainsi que la reproduction du résultat de ces opérations, sans préjudice des droits de la personne qui transforme le programme d’ordinateur;
c) toute forme de diffusion, y compris la location de l’original ou de copies d’un programme d’ordinateur.
Art. 74. Sauf convention contraire, les droits patrimoniaux sur les programmes d’ordinateur créés par un ou plusieurs employés dans l’exercice de leurs fonctions ou d’après les instructions de leur employeur, appartiennent à ce dernier.
Art. 75. — 1) Sauf clause contraire d’un contrat d’utilisation d’un programme d’ordinateur, il est présumé que
a) le droit non exclusif d’utilisation du programme d’ordinateur est accordé à l’utilisateur;
b) l’utilisateur ne peut pas céder à une autre personne le droit d’utiliser le programme d’ordinateur.
2) La cession du droit d’utiliser un programme d’ordinateur n’emporte pas la cession du droit d’auteur sur celui-ci.
Art. 76. Sauf convention contraire, ne sont pas soumis à l’autorisation du titulaire du droit d’auteur les actes prévus à l’article 73.a) et b) lorsque ceux-ci sont nécessaires pour permettre à l’acquéreur d’utiliser le programme d’ordinateur d’une manière conforme à sa destination, y compris pour corriger les erreurs.
Art. 77. — 1) L’utilisateur autorisé d’un programme d’ordinateur peut en faire, sans l’autorisation de l’auteur, une copie d’archive ou de sauvegarde dans la mesure où celle- ci est nécessaire pour cette utilisation.
2) L’utilisateur autorisé de la copie d’un programme d’ordinateur peut, sans l’autorisation du titulaire du droit d’auteur, observer, étudier ou tester le fonctionnement de ce programme afin de déterminer les idées et les principes qui sont à la base de n’importe quel élément du programme lorsqu’il effectue toute opération de chargement, d’affichage, de passage, de transmission ou de stockage du programme d’ordinateur qu’il est en droit d’effectuer.
3) Les dispositions de l’article 10.e) de la présente loi ne s’appliquent pas aux programmes d’ordinateur.
Art. 78. L’autorisation du titulaire du droit d’auteur n’est pas requise lorsque la reproduction du code ou la traduction de la forme de ce code est indispensable pour obtenir les informations nécessaires à l’interopérabilité d’un programme d’ordinateur avec d’autres programmes, sous réserve que les conditions suivantes soient réunies :
a) les actes de reproduction et de traduction sont accomplis par la personne ayant le droit d’utiliser une copie du programme ou pour le compte de cette dernière par une personne habilitée à cette fin;
b) les informations nécessaires à l’interopérabilité ne sont pas facilement et rapidement accessibles aux personnes visées à la lettre a) du présent article;
c) les actes visés à la lettre a) du présent article sont limités aux parties du programme nécessaires à cette interopérabilité.
Art. 79. Les informations obtenues en vertu de l’application de l’article 78 ne peuvent pas être
a) utilisées à des fins autres que la réalisation de l’interopérabilité du programme d’ordinateur créé de façon indépendante;
b) communiquées à des tiers sauf si cela s’avère nécessaire à l’interopérabilité du programme d’ordinateur créé de façon indépendante;
c) utilisées pour la mise au point, la production ou la commercialisation d’un programme d’ordinateur dont l’expression est fondamentalement similaire ou pour tout autre acte portant atteinte au droit d’auteur.
Art. 80. Les dispositions des articles 78 et 79 ne s’appliquent pas si leur application cause un préjudice au titulaire du droit d’auteur ou porte atteinte à l’exploitation normale du programme d’ordinateur.
Art. 81. Les dispositions du chapitre VI du présent titre ne sont pas applicables aux programmes d’ordinateur.
Chapitre X Œuvres d’art plastique, d’architecture et photographiques
Art. 82. La personne physique ou morale qui organise des expositions d’art est responsable de l’intégrité des œuvres exposées et prend, à cet effet, toutes les mesures nécessaires afin d’éliminer tous les risques.
Art. 83. — 1) Le contrat de reproduction d’une œuvre d’art doit comprendre des indications permettant l’identification de l’œuvre, telles qu’une brève description, une esquisse, un dessin, une photographie, ainsi que des précisions relatives à la signature de l’auteur.
2) Les reproductions ne peuvent pas être mises en vente sans que le titulaire du droit d’auteur ait approuvé l’exemplaire qui lui a été soumis pour examen.
3) Le nom ou le pseudonyme de l’auteur ou tout autre signe convenu permettant son identification doit figurer sur tous les exemplaires.
4) Les modèles originaux et autres éléments ayant servi à la personne qui a fait les reproductions doivent être rendus à leur détenteur, à quelque titre que ce soit, sauf convention contraire.
5) Les instruments spécialement créés pour la reproduction de l’œuvre doivent être détruits ou rendus inutilisables, si le titulaire du droit d’auteur sur l’œuvre en question n’en fait pas l’acquisition et sauf convention contraire.
Art. 84. — 1) Les études et les projets d’architecture et d’urbanisme exposés à proximité du chantier de l’œuvre d’architecture, ainsi que la construction réalisée à partir de ceux-ci, doivent mentionner, de manière visible, le nom de l’auteur, sauf clause contractuelle contraire.
2) La construction d’une œuvre d’architecture réalisée en totalité on en partie à partir d’un autre projet ne peut être faite qu’avec l’accord du titulaire du droit d’auteur sur le projet en question.
Art. 85. — 1) Sont également considérés comme des œuvres photographiques les phototypes des films cinématographiques.
2) Ne peuvent bénéficier de la protection légale par le droit d’auteur les photographies de lettres, d’actes, de documents de toute sorte, de dessins techniques et d’autres papiers analogues.
Art. 86. — 1) Le droit de l’auteur d’une œuvre photographique d’exploiter sa propre œuvre ne doit pas porter préjudice aux droits de l’auteur de l’œuvre d’art reproduite sur l’œuvre photographique.
2) Les droits patrimoniaux sur une œuvre photographique réalisée en exécution d’un contrat individuel de travail ou sur commande sont présumés appartenir, pour une période de trois ans, à l’employeur ou à la personne ayant passé la commande, sauf stipulation contraire du contrat.
3) L’aliénation du négatif d’une œuvre photographique entraîne la transmission des droits patrimoniaux du titulaire du droit d’auteur sur celle-ci, sauf stipulation contraire du contrat.
Art. 87. — 1) La photographie d’une personne, lorsqu’elle est exécutée sur commande, peut être publiée, reproduite par la personne photographiée ou par ses ayants droit, sans le consentement de l’auteur, sauf convention contraire.
2) Si le nom de l’auteur figure sur la photographie initiale, il doit également apparaître sur les reproductions.
Chapitre XI Protection du portrait, du destinataire de la correspondance et du secret de la source d’information
Art. 88. — 1) Pour pouvoir diffuser une œuvre contenant un portrait, il est nécessaire d’obtenir l’autorisation de la personne représentée dans ce portrait. Son auteur, propriétaire ou possesseur n’a pas le droit de la reproduire ou la communiquer au public sans le consentement de la personne représentée ou de ses successeurs pendant les 20 années qui suivent sa mort.
2) L’autorisation n’est pas nécessaire, sauf convention contraire, si la personne représentée dans le portrait est un modèle professionnel ou a été rémunérée pour avoir posé.
3) L’autorisation n’est pas nécessaire pour la diffusion d’une œuvre contenant le portrait
a) d’une personne largement connue, si le portrait a été exécuté à l’occasion de ses activités publiques;
b) d’une personne dont la représentation ne constitue qu’un détail d’une œuvre représentant une réunion, un paysage ou une manifestation publique.
Art. 89. Pour pouvoir diffuser la correspondance adressée à une personne, il est nécessaire d’obtenir l’autorisation du destinataire et, après sa mort, de ses successeurs, pour une période de 20 ans, sauf si le destinataire a émis un vœu différent.
Art. 90. La personne représentée dans un portrait et la personne destinataire d’une correspondance peuvent exercer le droit prévu à l’article 10.d) de la présente loi en ce qui concerne la diffusion de l’œuvre contenant le portrait ou la correspondance, selon le cas.
Art. 91. — 1) L’éditeur ou le producteur, sur demande de l’auteur, est tenu de respecter la confidentialité des sources d’information utilisées dans les œuvres et de ne pas publier de documents concernant celles-ci.
2) Il est permis de rompre la confidentialité après avoir obtenu le consentement de la personne qui en avait demandé le respect ou sur la base d’une décision judiciaire, définitive et irrévocable.
TITRE II LES DROITS VOISINS DU DROIT D’AUTEUR
Chapitre premier Dispositions communes
Art. 92. — 1) Les droits voisins du droit d’auteur ne portent pas atteinte aux droits des auteurs. Aucune disposition du présent titre ne doit être interprétée de manière à limiter l’exercice du droit d’auteur.
2) Les droits patrimoniaux reconnus dans le présent chapitre peuvent être transmis, en tout ou en partie, conformément au droit commun. Ces droits peuvent faire l’objet d’une cession exclusive ou non exclusive.
Art. 93. Au sens de la présente loi, le terme «fixation» s’entend de l’incorporation de codes, de sons, d’images ou de sons et d’images, ou de leurs représentations numériques, sur tout support matériel, même électronique, permettant de les percevoir, de les reproduire ou de les communiquer d’une manière quelconque.
Art. 94. Sont reconnus et protégés en tant que titulaires de droits voisins du droit d’auteur les artistes interprètes ou exécutants, pour leurs propres interprétations ou exécutions, les producteurs d’enregistrements sonores, pour leurs propres enregistrements, et les organismes de radiodiffusion et de télévision, pour leurs propres émissions.
Chapitre II Droits des artistes interprètes ou exécutants
Art. 95. Au sens de la présente loi, l’expression «artistes interprètes ou exécutants» s’entend des acteurs, chanteurs, musiciens, danseurs et autres personnes qui représentent, chantent, dansent, récitent, déclament, jouent, interprètent, mettent en scène, dirigent ou exécutent de toute autre manière une œuvre littéraire ou artistique, un spectacle de tout genre, y compris folklorique, de variétés, de cirque ou de marionnettes.
Art. 96. L’artiste interprète ou exécutant a, au nom de son droit moral, les prérogatives suivantes :
a) le droit d’exiger la reconnaissance de la paternité de sa propre interprétation ou exécution;
b) le droit d’exiger que son nom ou son pseudonyme soit indiqué ou communiqué à chaque spectacle et à chaque utilisation de son enregistrement;
c) le droit d’exiger le respect de la qualité de sa prestation et de s’opposer à toute déformation, mutilation ou modification substantielle de son interprétation ou exécution ou à toute atteinte à ses droits, qui pourraient porter préjudice à son honneur ou à sa réputation;
d) le droit de s’opposer à toute utilisation de sa prestation si cette utilisation cause de graves préjudices à sa personne.
Art. 97. — 1) Les droits énoncés à l’article 96 ne peuvent pas faire l’objet d’une renonciation ou d’une aliénation.
2) Après la mort de l’artiste interprète ou exécutant, l’exercice des droits énoncés à l’article 96 est transmis, par voie de succession, conformément au code civil, pour une durée illimitée.
Art. 98. L’artiste interprète ou exécutant a le droit patrimonial exclusif d’autoriser a) la fixation de sa prestation; b) la reproduction de la prestation fixée; c) la diffusion de la prestation fixée par la vente, la location, le prêt, ou par tout
autre mode de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit;
d) la représentation dans un lieu public ou la communication au public de la prestation fixée ou non fixée sur un support;
e) l’adaptation de la prestation fixée; f) l’émission ou la transmission par radio ou par télévision de sa prestation,
fixée ou non fixée sur un support, la retransmission par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue.
Art. 99. — 1) Les artistes interprètes ou exécutants participant collectivement à la même prestation, tels les membres d’un groupe musical, d’un chœur, d’un orchestre, d’un corps de ballet ou d’une troupe de théâtre, doivent désigner, parmi eux, un représentant qui donne l’autorisation visée à l’article 98.
2) Le représentant est désigné par écrit, avec l’accord de la majorité des membres du groupe.
3) Les dispositions des alinéas précédents ne s’appliquent pas aux metteurs en scène, aux chefs d’orchestre et aux solistes.
Art. 100. En cas de prestation réalisée par un artiste interprète ou exécutant dans le cadre d’un contrat individuel de travail, le droit patrimonial prévu à l’article 98 peut être transmis à l’employeur, à condition que la transmission du droit soit expressément prévue dans le contrat individuel de travail.
Art. 101. — 1) Sauf convention contraire, l’artiste interprète ou exécutant ayant participé à la réalisation d’une œuvre audiovisuelle ou d’un enregistrement sonore est présumé céder au producteur de ceux-ci le droit exclusif d’exploiter sa prestation par
fixation, reproduction, diffusion et communication au public. En ce qui concerne la communication au public, l’artiste interprète ou exécutant a droit à 50 % des recettes du producteur.
2) Les dispositions des articles 43, 44 et 68.1) s’appliquent également aux artistes interprètes ou exécutants.
Art. 102. La durée des droits patrimoniaux des artistes interprètes ou exécutants est de 50 ans à compter du ler janvier de l’année suivant celle pendant laquelle a eu lieu la première fixation ou, à défaut, la première communication au public.
Chapitre III Droits des producteurs d’enregistrements sonores
Art. 103. — 1) Est considéré comme un enregistrement sonore ou un phonogramme, au sens de la présente loi, toute fixation, exclusivement sonore, des sons provenant d’une interprétation ou exécution d’une œuvre ou d’autres sons ou des représentations numériques de ces sons, quels que soient la méthode et le support utilisés pour cette fixation. N’est pas considérée comme un enregistrement sonore une fixation audiovisuelle, sa partie sonore ou sa représentation numérique.
2) Le producteur d’un enregistrement sonore est la personne physique ou morale qui assume la responsabilité de l’organisation et du financement de la réalisation de la première fixation des sons, qu’elle constitue ou non une œuvre au sens de la présente loi.
Art. 104. En cas de reproduction et de diffusion des enregistrements sonores, le producteur a le droit d’inscrire sur leur support, y compris sur les couvertures, les boîtes et autres supports matériels d’emballage, outre les mentions concernant l’auteur et l’artiste interprète ou exécutant, le titre des œuvres et la date de fabrication, et le nom du producteur.
Art. 105. — 1) Le producteur d’un enregistrement sonore a le droit patrimonial exclusif d’autoriser
a) la reproduction de son enregistrement sonore; b) la diffusion de son enregistrement sonore, par la vente, la location, le prêt ou
par tout autre mode de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit;
c) l’émission ou la transmission par radio ou par télévision de son enregistrement sonore, la retransmission par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue, ainsi que par tout autre moyen de communication au public;
d) la présentation dans un lieu public de son enregistrement sonore; e) l’adaptation de son enregistrement sonore; f) l’importation sur le territoire de la Roumanie de copies de son enregistrement
sonore réalisées légalement.
2) Le producteur d’un enregistrement sonore a également le droit patrimonial exclusif d’empêcher l’importation de copies de son enregistrement sonore réalisées sans son autorisation.
3) Les droits énoncés aux alinéas 1) et 2) se transmettent par cession exclusive ou non exclusive, dans les conditions prévues pour le droit d’auteur aux articles 42 et 43.
4) Les dispositions de l’alinéa 1)f) ne s’appliquent pas lorsque l’importation est réalisée par une personne physique, sans but commercial.
Art. 106. — 1) La durée des droits patrimoniaux des producteurs d’enregistrements sonores est de 50 ans, à compter du ler janvier de l’année suivant celle pendant laquelle la première fixation a été réalisée.
2) Dans le cas où l’enregistrement sonore est porté à la connaissance du public durant cette période, la durée des droits patrimoniaux expire après la fin de la 50e année qui suit la divulgation.
Chapitre IV Dispositions communes aux auteurs, aux artistes interprètes ou exécutants et aux producteurs d’enregistrements sonores
et audiovisuels
Art. 107. — 1) Les auteurs d’œuvres sonores ou audiovisuelles enregistrées sur tout type de supports ont droit, avec les éditeurs et les producteurs des œuvres en question et avec les artistes interprètes ou exécutants dont les prestations sont fixées sur ces supports, à une rémunération au titre de la copie privée réalisée dans les conditions prévues à l’article 34.2) de la présente loi.
2) La rémunération prévue à l’alinéa 1) sera versée par les fabricants ou les importateurs de supports utilisables pour la reproduction des œuvres et par les fabricants ou les importateurs de matériel en permettant la reproduction. La rémunération est versée au moment de la mise en circulation sur le territoire national de ces supports et de ce matériel et représente 5 % du prix de vente des supports et du matériel fabriqués dans le pays, ou encore 5 % de la valeur inscrite dans les documents douaniers pour les supports et le matériel importés.
3) La rémunération prévue à l’alinéa 1) est répartie, par l’intermédiaire des organisations de gestion collective des droits d’auteurs, entre les auteurs, les artistes interprètes ou exécutants, les éditeurs et les producteurs de la façon suivante :
a) dans le cas des œuvres sonores enregistrées sur des supports matériels, 40 % de la rémunération revient, selon une répartition à négocier, aux auteurs et aux éditeurs des œuvres enregistrées, et les 60 % restants reviennent, en parties égales, aux artistes interprètes ou exécutants, d’une part, et aux producteurs d’enregistrements sonores, d’autre part;
b) dans le cas des œuvres audiovisuelles enregistrées sur des supports matériels, la rémunération est divisée en parts égales entre les auteurs, les artistes interprètes ou exécutants et les producteurs.
4) Les sommes dues en vertu de l’alinéa 1) sont perçues par une seule organisation de gestion collective par domaine, désignée par l’Office roumain pour le droit d’auteur. La procédure de répartition de ces sommes entre les bénéficiaires est définie par un protocole négocié entre ceux-ci.
5) Les organisations de gestion collective qui perçoivent les sommes dues en vertu de l’alinéa 1) ont le droit de demander aux fabricants et aux importateurs des renseignements sur l’état des ventes et, respectivement, des importations de supports et de matériel et d’en contrôler l’exactitude.
6) Les auteurs et les artistes interprètes ou exécutants ne peuvent pas renoncer au droit prévu à l’alinéa 1).
Art. 108. La rémunération prévue à l’article 107 n’est pas versée lorsque les supports audio ou vidéo non enregistrés, fabriqués dans le pays ou importés, sont vendus en gros aux producteurs d’enregistrements sonores et audiovisuels ou aux organismes de radiodiffusion et de télévision, pour leurs propres émissions.
Art. 109. — 1) Les auteurs et les éditeurs d’œuvres fixées sur un support graphique ou un support matériel analogue ont droit à une rémunération au titre de la copie privée réalisée dans les conditions prévues à l’article 34 de la présente loi.
2) La rémunération prévue à l’alinéa 1) est versée par les fabricants ou les importateurs de matériel permettant la reproduction d’œuvres fixées sur support graphique ou analogue. La rémunération est versée au moment de la mise en circulation de ce matériel sur le territoire national et représente 5 % du prix de vente du matériel fabriqué dans le pays ou encore 5 % de la valeur inscrite dans les documents douaniers pour le matériel importé.
3) La rémunération prévue à l’alinéa 1) est répartie par l’intermédiaire de l’organisation de gestion collective des droits d’auteurs, à parts égales, entre l’auteur et l’éditeur.
4) Les sommes dues en vertu de l’alinéa 1) sont perçues par une seule organisation de gestion collective par domaine, désignée par l’Office roumain pour le droit d’auteur. La procédure de répartition de ces sommes entre les bénéficiaires est définie par un protocole négocié entre ceux-ci.
Art. 110. Les dispositions des articles 107 et 109 ne s’appliquent pas à l’importation de supports et de matériel destinés à la reproduction, effectuée par une personne, sans but commercial.
Art. 111. La diffusion de copies ou d’exemplaires d’une prestation artistique ou d’un enregistrement sonore, après leur première diffusion, ne nécessite pas l’autorisation du titulaire des droits voisins, sauf pour la location ou l’importation.
Art. 112. Les dispositions des articles 33, 34 et 38 s’appliquent, par analogie, aux artistes interprètes ou exécutants et aux producteurs d’enregistrements sonores.
Chapitre V Organismes de radiodiffusion et de télévision
Section 1 Droits des organismes de radiodiffusion et de télévision
Art. 113. — 1) Les organismes de radiodiffusion et de télévision ont le droit patrimonial exclusif d’autoriser les opérations suivantes, la personne autorisée étant tenue de mentionner le nom des organismes en question :
a) la fixation de leurs programmes de radio ou de télévision; b) la reproduction de leurs programmes de radio ou de télévision fixés sur tout
type de support matériel;
c) la diffusion de leurs programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support matériel, par la vente, la location, le prêt ou tout autre mode de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit;
d) la retransmission de leurs programmes de radio ou de télévision par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite, ou par tout autre procédé analogue, ainsi que par tout autre mode de communication au public;
e) la communication, dans un lieu accessible au public, moyennant paiement d’un droit d’entrée, de leurs programmes de radio ou de télévision;
f) l’adaptation de leurs programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support matériel;
g) l’importation sur le territoire de la Roumanie de copies réalisées légalement de leurs programmes de radio ou de télévision, fixés sur tout type de support matériel.
2) Les organismes de radiodiffusion et de télévision ont également le droit patrimonial exclusif d’empêcher l’importation de copies réalisées sans leur autorisation, à partir de leurs propres programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support matériel.
3) Les droits prévus aux alinéas 1) et 2) se transmettent par cession exclusive ou non exclusive, dans les conditions prévues pour le droit d’auteur aux articles 41 et 43.
4) Les dispositions de l’alinéa 1)f) ne s’appliquent pas lorsque l’importation est réalisée par une personne physique, sans but commercial.
Art. 114. La durée des droits prévus au présent chapitre est de 50 ans, à partir du 1er janvier de l’année qui suit celle pendant laquelle a eu lieu la première émission ou transmission du programme de l’organisme de radiodiffusion ou de télévision.
Art. 115. La diffusion d’un programme de radio ou de télévision fixé sur tout type de support matériel, après leur première diffusion, ne nécessite pas l’autorisation du titulaire des droits voisins, sauf pour la location.
Art. 116. Les dispositions des articles 33, 34 et 38 s’appliquent, par analogie, aux organismes de radiodiffusion et de télévision.
Section 2 Communication publique par satellite
Art. 117. — 1) Les organismes de radiodiffusion et de télévision ayant pour activité la communication au public de programmes par satellite sont tenus de mener leur activité en respectant le droit d’auteur et les droits voisins protégés par la présente loi.
2) Au sens de la présente loi, l’expression «communication au public par satellite» s’entend de l’introduction, sous le contrôle et la responsabilité d’un organisme de radiodiffusion ou de télévision situé sur le territoire de la Roumanie, de signaux porteurs
de programmes destinés à être captés par le public dans une chaîne ininterrompue de communication conduisant au satellite et revenant vers la terre.
Art. 118. — 1) Lorsque les signaux porteurs de programmes sont diffusés sous une forme codée, leur introduction dans la chaîne de communication est considérée comme une communication au public si le dispositif de décodage de l’émission est mis à la disposition du public par l’organisme correspondant ou avec le consentement de ce dernier.
2) La responsabilité de la communication au public, lorsque les signaux porteurs sont transmis par un organisme situé à l’extérieur du territoire de la Roumanie, s’établit ainsi :
a) si les signaux sont transmis au satellite à partir d’une station pour liaison montante située sur le territoire de la Roumanie, la responsabilité échoit à la personne qui exploite cette station;
b) s’il n’est pas fait appel à une station pour liaison montante, mais que la communication au public a été autorisée par un organisme qui a son siège en Roumanie, la responsabilité échoit à cet organisme.
Art. 119. — 1) Les titulaires du droit d’auteur ou des droits voisins ne peuvent céder leurs droits relatifs à la communication au public par satellite que par un contrat conclu individuellement ou par l’intermédiaire d’une organisation de gestion collective.
2) Le contrat-cadre conclu entre une organisation de gestion collective et un organisme de radiodiffusion ou de télévision, pour la transmission d’une catégorie d’œuvres appartenant à un domaine déterminé, est également opposable aux titulaires de droits qui ne sont pas représentés par les organisations de gestion collective, si cette communication au public par satellite a lieu en même temps que la diffusion par voie terrestre réalisée par le même organisme diffuseur. Le titulaire de droits non représenté peut, à tout moment, mettre un terme à l’extension des effets du contrat-cadre par un contrat individuel.
3) Les dispositions de l’alinéa 2) ne s’appliquent pas aux œuvres audiovisuelles.
Section 3 Retransmission par câble
Art. 120. Au sens de la présente loi, l’expression «communication au public réalisée par la voie de la retransmission par câble» s’entend de la retransmission simultanée, inchangée et intégrale par câble ou par un système de diffusion par ondes ultracourtes, pour la réception par le public, d’une transmission initiale d’émissions de radio ou de télévision diffusées vers le public, avec fil ou sans fil.
Art. 121. — 1) Les titulaires du droit d’auteur ou des droits voisins peuvent exercer leur droit d’autoriser ou d’interdire la retransmission par câble en vertu de contrats conclus par l’intermédiaire d’une organisation de gestion collective.
2) Lorsque des titulaires de droits n’ont pas confié la gestion de leurs droits à une organisation de gestion collective, l’organisation qui gère les droits de la même catégorie est réputée être chargée de gérer leurs droits. En cas de pluralité d’organisations de gestion collective dans le même domaine, le titulaire de droits peut choisir entre celles-ci.
Les titulaires peuvent revendiquer les droits dans un délai de trois ans à compter de la date de la retransmission par câble.
3) L’exercice du droit de retransmission par câble par un organisme de radiodiffusion ou de télévision pour ses propres programmes s’inscrit dans le cadre des contrats conclus avec des câblo-distributeurs.
4) La retransmission par câble n’est permise, sans le consentement du titulaire des droits et sans le paiement d’une rémunération, que dans le cas des propres programmes des organismes publics de radiodiffusion et de télévision opérant à l’échelle nationale, ainsi que dans le cas des organismes de radiodiffusion et de télévision dont les programmes sont obligatoirement retransmis par câble, conformément à la réglementation en vigueur.
Art. 122. Lorsque les parties en cause ne parviennent pas à s’entendre pour conclure un contrat de retransmission par câble, celles-ci peuvent faire appel aux arbitres désignés conformément aux dispositions du code de procédure civile.
TITRE III LA GESTION ET LA PROTECTION DU DROIT D’AUTEUR ET DES DROITS VOISINS
Chapitre premier Gestion des aspects patrimoniaux du droit d’auteur et des droits voisins
Section 1 Dispositions générales
Art. 123. — 1) Les titulaires du droit d’auteur et des droits voisins peuvent exercer les droits qui leur sont reconnus par la présente loi personnellement ou, sur leur demande, par des organisations de gestion collective.
2) Le droit d’auteur et les droits voisins qui, par leur nature, correspondent à un mode d’exploitation des œuvres ou des interprétations ou exécutions qui rend impossible une autorisation individuelle, sont particulièrement susceptibles d’être gérés de manière collective. Font partie de cette catégorie en particulier les droits prévus à l’article 13.g), h), j), k) et l), aux articles 17, 18, 102, 107 et 109 de la présente loi.
Section 2 Organisations de gestion collective du droit d’auteur et des droits voisins
Art. 124. Les organisations de gestion collective du droit d’auteur et des droits voisins, dénommées ci-après «organisations de gestion collective», sont, au sens de la présente loi, des personnes morales constituées selon le principe de la libre association, ayant comme principale activité la perception et la répartition des droits dont la gestion leur a été confiée par les titulaires.
Art. 125. — 1) Les organisations de gestion collective visées dans le présent chapitre sont soumises à la réglementation relative aux associations sans but lucratif et peuvent acquérir la personnalité juridique dans les conditions fixées par la loi, après avis de l’Office roumain pour le droit d’auteur.
2) Ces organisations sont créées directement par les titulaires de droits d’auteurs ou de droits voisins : auteurs, artistes interprètes ou exécutants, producteurs, organismes de radiodiffusion et de télévision, ainsi que d’autres titulaires de droits d’auteurs ou de droits voisins, qui peuvent être des personnes physiques ou morales. Elles agissent dans les limites du mandat qui leur a été confié et sur la base des statuts adoptés selon la procédure prévue par la loi.
3) Des organisations de gestion collective distinctes peuvent être créées en vue de gérer des catégories distinctes de droits, correspondant à des domaines de création différents, et de gérer des droits appartenant à des catégories distinctes de titulaires.
Art. 126. — 1) L’avis prévu à l’article 125.1) est accordé aux organisations de gestion collective ayant leur siège en Roumanie, qui
a) doivent être créées ou fonctionner conformément à la réglementation appliquée à la date d’entrée en vigueur de la présente loi;
b) apportent la preuve de l’existence d’un répertoire d’œuvres appartenant à leurs membres et des moyens humains et matériels nécessaires à l’exploitation de celui-ci;
c) ont adopté des statuts remplissant les conditions prévues par la présente loi; d) ont la capacité juridique et économique de gérer les droits sur tout le territoire
du pays;
e) sont accessibles, selon les dispositions expresses de leurs statuts, à tous les titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins appartenant au domaine pour lequel elles sont créées.
2) La décision de l’Office roumain pour le droit d’auteur de donner un avis favorable à une organisation de gestion collective en vue de l’exercice de ses droits est publiée au Journal officiel de la Roumanie [Monitorul Oficial], aux frais de l’organisation de gestion collective.
Art. 127. Les statuts de l’organisation de gestion collective doivent comprendre des dispositions sur les points suivants :
a) le nom, le domaine et l’objet des activités de l’organisation, avec indication des droits qu’elle gère sur la base du répertoire des œuvres établi à cette fin;
b) les conditions dans lesquelles la gestion des droits sera assurée pour les titulaires des droits en question, sur la base du principe de l’égalité de traitement;
c) les droits et les obligations des membres dans leurs rapports avec l’organisation de gestion collective;
d) les organes d’administration et de représentation, leurs attributions et leur fonctionnement;
e) le patrimoine initial et les ressources économiques prévues; f) les règles applicables à la répartition des droits perçus;
g) les modalités de fixation de la commission due par les titulaires des droits à l’organisation de gestion collective, en vue de couvrir les dépenses nécessaires de fonctionnement;
h) les modalités de vérification, par les membres, de la gestion économique et financière;
i) toutes autres dispositions obligatoires selon la législation en vigueur. Art. 128. Lorsque, dans un domaine de création, il existe plus d’une organisation de
gestion collective, l’organisation compétente, en vertu de la présente loi, est celle à laquelle s’est associé le titulaire des droits. Lorsque ce dernier n’est associé à aucune organisation, est compétente l’organisation du domaine en question, désignée par le titulaire des droits. Les titulaires de droits peuvent revendiquer leurs droits dans un délai de trois ans suivant l’exploitation des droits.
Art. 129. — 1) La gestion collective des aspects patrimoniaux du droit d’auteur et des droits voisins est confiée soit directement par les titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins au moyen d’un contrat écrit, soit par des contrats appropriés conclus avec des organismes étrangers gérant des droits analogues.
2) Les dispositions du titre premier (chapitre VII, section 1) ne s’appliquent pas aux contrats de gestion visés à l’alinéa 1).
3) Tout titulaire d’un droit d’auteur ou de droits voisins peut confier par contrat l’exercice de ses droits à une organisation de gestion collective, qui est tenue d’accepter d’exercer ces droits sur une base collective, si la gestion de la catégorie des droits en question entre dans l’activité prévue par ses statuts.
4) Les organisations de gestion collective ne peuvent pas être habilitées à assurer l’exploitation d’œuvres et de droits voisins pour lesquels elles ont reçu un mandat de gestion collective.
Section 3 Fonctions des organisations de gestion collective
Art. 130. — 1) Les organisations de gestion collective sont tenues a) d’accorder aux utilisateurs, par contrat et moyennant une rémunération,
l’autorisation non exclusive d’utiliser des œuvres ou des prestations des titulaires des droits, sous la forme d’une licence non exclusive;
b) d’élaborer des tableaux pour leur domaine d’activité, comprenant les droits patrimoniaux dus, ainsi que les modalités qui doivent être négociées avec les utilisateurs en vue du paiement de ces droits, pour les œuvres dont le mode d’exploitation fait qu’il est impossible pour les titulaires des droits de donner une autorisation individuelle;
c) de conclure au nom du titulaire des droits ou sur la base du mandat donné par des organismes analogues étrangers, des contrats généraux avec les organisateurs de spectacles, les organismes de radiodiffusion, de télévision et de retransmission par câble, ayant pour objet d’autoriser la représentation et la diffusion des œuvres ou des prestations actuelles et futures inscrites à leur répertoire;
d) de représenter les intérêts de leurs membres, en ce qui concerne l’exploitation des œuvres de ceux-ci à l’extérieur du territoire de la Roumanie, en passant des contrats bilatéraux avec des organismes analogues de l’étranger, ainsi qu’en adhérant à des organismes internationaux non gouvernementaux travaillant dans ce domaine;
e) de percevoir les sommes dues par les utilisateurs et de les répartir entre les titulaires des droits, conformément aux dispositions de leurs statuts;
f) d’informer, sur demande, les titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins sur le mode d’utilisation de leurs droits et de leur communiquer le rapport financier annuel et le rapport des vérificateurs des comptes;
g) d’accorder une assistance spécialisée aux titulaires de droits et de les représenter dans le cadre des procédures juridiques relatives à l’objet de leurs activités;
h) de mener toute autre activité conformément au mandat reçu de la part des titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins, dans les limites de l’objet de leurs activités;
i) de demander aux utilisateurs de communiquer des informations et de remettre des documents indispensables pour déterminer le montant de la rémunération et des taxes qu’elles perçoivent.
2) L’élaboration des tableaux et des modalités prévus à l’alinéa 1)b) est réalisée sur la base de négociations avec les représentants des associations patronales d’utilisateurs.
Art. 131. — 1) Les tableaux et les modalités prévus à l’article 130.1)b) sont négociés dans le cadre d’une commission composée
a) d’un représentant de chacune des principales organisations de gestion collective fonctionnant dans un domaine déterminé;
b) d’un représentant de chacune des principales associations patronales d’utilisateurs existant dans un domaine déterminé.
2) Les organisations de gestion collective, ainsi que les associations patronales d’utilisateurs, représentées dans la commission, pour chaque domaine, sont désignées par l’Office roumain pour le droit d’auteur.
3) Les tableaux et les modalités négociés sont soumis pour avis à l’Office roumain pour le droit d’auteur qui les transmet pour approbation au Gouvernement, dans un délai de 30 jours.
4) Lorsque, à la suite des négociations, la commission n’a pas pu élaborer, dans un délai de 90 jours à compter de la date de sa constitution, les tableaux et les modalités, il est fait appel à la médiation de l’Office roumain pour le droit d’auteur. En vue de la médiation, l’Office roumain pour le droit d’auteur convoque les parties à la négociation, examine leurs points de vue et se prononce sur la forme définitive des tableaux et des modalités qu’il transmet au Gouvernement pour approbation, dans un délai de 30 jours à compter de la date de réception.
5) Les tableaux et les modalités approuvés par un décret du Gouvernement sont également obligatoires pour les utilisateurs qui n’ont pas participé aux négociations.
6) L’une quelconque des parties à la négociation peut saisir l’Office roumain pour le droit d’auteur pour obtenir un nouvel avis sur les tableaux et les modalités, en vue de leur modification, au plus tôt trois ans après leur approbation, s’agissant de la rémunération fixée en pourcentage. 7) La rémunération consistant en une somme forfaitaire peut être modifiée périodiquement par les organisations de gestion collective sur la base de l’indexation des revenus au niveau national. La nouvelle rémunération entre en vigueur à compter du mois qui suit sa communication aux utilisateurs.
Art. 132. La gestion collective des droits d’auteurs et des droits voisins ne sera assurée que pour les œuvres et les interprétations et exécutions déjà divulguées.
Art. 133. — 1) Les organisations de gestion collective, dans le cadre des négociations menées conformément à l’article 130.1)b) au nom des membres dont elles gèrent les droits, ne peuvent exiger, pour les droits d’auteurs et les droits voisins, respectivement, plus de 10 % et 3 % des recettes brutes ou, à défaut, des dépenses occasionnées par l’utilisation des droits.
2) Les sommes dues par les utilisateurs sont perçues par une seule organisation de gestion collective par domaine, désignée par l’Office roumain pour le droit d’auteur, selon le critère de la représentativité. La répartition de ces sommes entre les organisations de gestion collective bénéficiaires est effectuée sur la base d’un protocole négocié entre celles-ci.
Art. 134. — 1) L’exercice de la gestion collective confiée en vertu du contrat de gestion ne peut en aucun cas restreindre les droits patrimoniaux des titulaires.
2) La gestion collective est exercée conformément aux règles suivantes :
a) les décisions relatives aux modalités et aux règles de perception de la rémunération et d’autres sommes dues par les utilisateurs et à la répartition de celles-ci entre les titulaires des droits, ainsi que les décisions relatives à d’autres aspects importants de la gestion collective doivent être prises par les membres, conformément aux statuts;
b) les titulaires dont les droits sont gérés par une organisation de gestion collective doivent recevoir périodiquement des informations exactes, complètes et détaillées sur toutes les activités de l’organisation de gestion collective;
c) sauf autorisation expresse des titulaires dont elle gère les droits, aucune rémunération perçue par une organisation de gestion collective ne peut être utilisée à d’autres fins culturelles ou sociales par exemple ou servir à financer des activités de promotion autres que celles destinées à couvrir les coûts réels de la gestion des droits en question et à répartir les sommes restantes après déduction de ces coûts;
d) les sommes perçues par une organisation de gestion collective, après déduction des coûts réels de la gestion collective, sont imposées
conformément aux dispositions légales en la matière. Après d’autres retenues autorisées par les titulaires de droits, conformément aux dispositions de la lettre c), les sommes perçues doivent être réparties entre les titulaires proportionnellement à l’utilisation effective de leurs œuvres.
Art. 135. — 1) Les organisations de gestion collective sont tenues de fournir à l’Office roumain pour le droit d’auteur des informations ayant trait à l’exercice de leurs propres attributions et de mettre à sa disposition, le premier trimestre de chaque année, le rapport annuel approuvé par l’assemblée générale statutaire et le rapport de la commission de vérification de la gestion économique et financière.
2) Lorsque l’organisation de gestion collective ne remplit plus les conditions prévues à l’article 124 et transgresse manifestement et de manière répétée les obligations énoncées à l’article 130 et au premier alinéa du présent article, l’Office roumain pour le droit d’auteur peut impartir à l’organisation de gestion collective un délai pour se conformer à la loi. Par suite du non-respect des obligations susvisées, l’Office roumain pour le droit d’auteur peut demander à un tribunal de dissoudre l’organisation de gestion collective en question.
Art. 136. L’existence des organisations de gestion collective n’empêche pas les titulaires d’un droit d’auteur et de droits voisins de s’adresser à des intermédiaires spécialisés, qui peuvent être des personnes physiques ou morales, pour se faire représenter à titre individuel dans les négociations concernant les droits reconnus par la présente loi.
Chapitre II L’Office roumain pour le droit d’auteur
Art. 137. — 1) À la date d’entrée en vigueur de la présente loi, l’Agence roumaine pour la protection du droit d’auteur, organe spécialisé relevant du Ministère de la culture, portera le nom d’«Office roumain pour le droit d’auteur» et fonctionnera en tant qu’organe spécialisé relevant du Gouvernement et seule autorité compétente sur le territoire de la Roumanie pour ce qui est de la tenue à jour de l’observation et du contrôle de l’application de la législation dans le domaine du droit d’auteur et des droits voisins, les frais de fonctionnement et d’investissement étant intégralement financés par le budget de l’État. Le Ministère des finances procédera aux modifications appropriées dans le budget de l’État.
2) Le Gouvernement nomme le directeur général de l’Office roumain pour le droit d’auteur, ainsi que 20 arbitres choisis parmi les candidats ayant une formation juridique désignés par les organisations de gestion collective, les associations de créateurs, d’artistes interprètes ou exécutants et de producteurs et les organismes regroupant des entités dont l’activité professionnelle a trait à l’utilisation des œuvres, ainsi que les organismes de radiodiffusion et de télévision.
3) Les arbitres ne sont pas salariés de l’Office roumain pour le droit d’auteur mais ont droit à une rémunération pour leur participation à la médiation relative aux tableaux et aux modalités de perception des droits gérés par les organisations de gestion collective, conformément à l’article 130.1)b) de la présente loi.
4) Les normes relatives à la structure du personnel, à l’organisation et au fonctionnement de l’Office roumain pour le droit d’auteur ainsi qu’au fonctionnement du corps d’arbitres seront établies par un règlement approuvé par le Gouvernement.
Art. 138. Les attributions de l’Office roumain pour le droit d’auteur sont les suivantes :
a) organiser et administrer le répertoire des œuvres et des auteurs remis par les organisations de gestion collective des droits d’auteurs et des droits voisins;
b) donner son avis sur la constitution en tant que personnes morales, dans les conditions prévues par la loi, d’organisations de gestion collective et veiller à ce que les organisations dont il a conseillé la constitution appliquent la législation;
c) donner son avis, dans les conditions fixées par la loi, sur l’élaboration et la négociation des tableaux et des modalités établis par les organisations de gestion collective avec les associations patronales d’utilisateurs;
d) exercer, à la demande et aux frais des titulaires de droits protégés, des fonctions d’observation et de contrôle des activités pouvant aboutir à des violations de la loi sur le droit d’auteur et les droits voisins;
e) intervenir, par la médiation, dans les négociations entre les organisations de gestion collective et les utilisateurs, conformément à l’article 131.4);
f) dresser, dans les conditions prévues par le code de procédure pénale, les procès-verbaux constatant les violations de la loi et avertir les organes compétents en cas d’infractions entraînant d’office l’action pénale;
g) élaborer des programmes d’enseignement, de formation pratique et théorique dans le domaine du droit d’auteur et des droits voisins;
h) entretenir des relations avec des organisations spécialisées analogues et les organisations internationales travaillant dans ce domaine dont la Roumanie est membre.
Chapitre III Procédures et sanctions
Art. 139. — 1) La violation des droits reconnus et garantis par la présente loi engage la responsabilité civile, correctionnelle ou pénale, selon le cas, de son auteur, conformément à la loi. Les dispositions en matière de procédure sont celles énoncées dans la présente loi, complétée par celles du droit commun.
2) Les titulaires des droits auxquels il est porté atteinte peuvent demander aux tribunaux ou à d’autres organes compétents, selon le cas, la reconnaissance de leurs droits et la constatation de l’atteinte à leurs droits et peuvent demander réparation du préjudice conformément aux normes légales.
3) En cas d’atteinte aux droits reconnus et protégés par la présente loi, les titulaires de ces droits peuvent demander au tribunal ou à d’autres organes compétents, conformément à la loi, d’ordonner immédiatement des mesures visant à empêcher un préjudice imminent ou à en assurer la réparation, selon le cas.
4) Les titulaires des droits auxquels il est porté atteinte peuvent également demander au tribunal d’ordonner l’application des mesures suivantes :
a) remettre, en vue de couvrir le préjudice subi, les recettes réalisées à la suite de l’acte illicite ou, si le préjudice ne peut pas être réparé de cette manière, remettre les produits résultant de l’acte illicite, en vue de les vendre, jusqu’à ce que le préjudice subi soit totalement réparé;
b) détruire le matériel et les moyens qui appartiennent au défendeur et qui sont uniquement ou principalement destinés à l’accomplissement de l’acte illicite;
c) retirer, par confiscation et destruction, du circuit commercial les copies illicites;
d) faire paraître dans la presse la décision du tribunal, aux frais du défendeur. 5) Les dispositions de l’alinéa 4)c) ne sont pas applicables aux constructions
architecturales, si la destruction du bâtiment n’est pas imposée par les circonstances du cas d’espèce.
Art. 140. Constitue une infraction punie d’un mois à deux ans d’emprisonnement ou d’une amende de 200 000 à 3 000 000 de lei, sauf s’il constitue une infraction plus grave, tout acte ci-après accompli par une personne sans l’autorisation ou, selon le cas, le consentement du titulaire des droits reconnus par la présente loi :
a) divulguer une œuvre; b) représenter sur scène, réciter, exécuter ou présenter directement une œuvre de
toute autre manière en public;
c) permettre au public d’accéder à des bases de données informatiques contenant ou constituant des œuvres protégées;
d) traduire, publier en recueils, adapter ou transformer une œuvre, pour obtenir une œuvre dérivée;
e) fixer sur support la prestation d’un artiste interprète ou exécutant; f) émettre ou transmettre par la radio ou la télévision une prestation, fixée ou
non sur un support, ou la retransmettre par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue ou par tout autre moyen de communication au public;
g) présenter dans un lieu public les enregistrements sonores d’un producteur; h) émettre ou transmettre par la radio ou la télévision les enregistrements
sonores d’un producteur ou les retransmettre par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue ou par tout autre moyen de communication au public;
i) fixer des programmes de radio ou de télévision ou les retransmettre par des moyens sans fil, par fil, par câble, par satellite ou par tout autre procédé analogue ou par tout autre moyen de communication au public;
j) communiquer, dans un lieu accessible au public sur paiement d’un droit d’entrée, des programmes de radio ou de télévision.
Art. 141. Constitue une infraction punie de trois mois à cinq ans d’emprisonnement ou d’une amende de 500 000 à 10 000 000 de lei l’acte qui consiste pour une personne à s’approprier, sans en avoir le droit, la qualité d’auteur d’une œuvre ou à porter à la connaissance du public une œuvre sous un autre nom que celui décidé par l’auteur, sauf si l’acte en question constitue une infraction plus grave.
Art. 142. Constitue une infraction punie de trois mois à trois ans d’emprisonnement ou d’une amende de 700 000 à 7 000 000 de lei, sauf s’il constitue une infraction plus grave, tout acte ci-après accompli par une personne, sans le consentement du titulaire des droits reconnus par la présente loi :
a) reproduire intégralement ou partiellement une œuvre; b) diffuser une œuvre; c) importer, en vue de leur commercialisation sur le territoire de la Roumanie,
des exemplaires d’une œuvre;
d) exposer publiquement une œuvre d’art plastique, des arts appliqués, photographique ou d’architecture;
e) projeter en public une œuvre cinématographique ou une autre œuvre audiovisuelle;
f) émettre une œuvre par tout moyen servant à diffuser sans fil les signes, les sons ou les images, y compris par satellite;
g) transmettre une œuvre au public par fil, par câble, par fibre optique ou par tout autre procédé analogue;
h) retransmettre une œuvre par tout moyen servant à diffuser sans fil les signes, les sons ou les images, y compris par satellite, ou retransmettre une œuvre par fil, par câble, par fibre optique ou par tout autre procédé analogue;
i) émettre ou transmettre dans un lieu accessible au public une œuvre radiodiffusée ou télévisée;
j) reproduire la prestation d’un artiste interprète ou exécutant; k) diffuser la prestation d’un artiste interprète ou exécutant; l) reproduire les enregistrements sonores d’un producteur; m) diffuser les enregistrements sonores d’un producteur, y compris par la
location;
n) importer, en vue de leur commercialisation en Roumanie, les enregistrements sonores d’un producteur;
o) reproduire des programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support;
p) diffuser, y compris par la location, des programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support;
q) importer, en vue de leur commercialisation en Roumanie, des programmes de radio ou de télévision fixés sur tout type de support.
Art. 143. Constitue une infraction punie de trois mois à deux ans d’emprisonnement ou d’une amende de 500 000 à 5 000 000 de lei, sauf s’il constitue une infraction plus grave, tout acte indiqué ci-après :
a) mettre à la disposition du public, par la vente ou par tout autre moyen de transmission à titre onéreux ou à titre gratuit, des moyens techniques destinés à effacer sans autorisation ou à neutraliser des dispositifs techniques protégeant un programme d’ordinateur;
b) refuser de déclarer aux organes compétents la provenance des exemplaires d’une œuvre ou la provenance des supports sur lesquels est enregistrée une prestation ou un programme de radio ou de télévision, protégés en vertu de la présente loi, et qui se trouve en la possession de la personne qui refuse de communiquer les renseignements aux fins de diffusion.
Art. 144. L’action pénale est engagée pour les infractions visées aux articles 140, 141 et 142.a), c), j), l), n) et o), sur plainte de la personne lésée au sens de la présente loi.
Art. 145. Les actes accomplis par l’Office roumain pour le droit d’auteur dans l’exercice de ses attributions de contrôle, conformément à l’article 138.d) et f), sont régis par l’article 214 du code de procédure pénale.
TITRE IV APPLICATION DE LA LOI DISPOSITIONS TRANSITOIRES ET FINALES
Art. 146. Les dispositions de la présente loi s’appliquent dans les situations suivantes :
A. aux œuvres
a) qui n’ont pas encore été divulguées et dont les auteurs sont citoyens roumains;
b) qui n’ont pas encore été divulguées et dont les auteurs sont des personnes physiques ou morales ayant leur domicile ou leur siège en Roumanie;
c) qui ont été divulguées pour la première fois en Roumanie ou qui ont été divulguées pour la première fois dans un autre pays et simultanément, mais pas plus de 30 jours plus tard, en Roumanie;
d) d’architecture construites sur le territoire de la Roumanie; B. aux prestations des artistes interprètes ou exécutants
a) qui ont lieu sur le territoire de la Roumanie; b) qui sont fixées dans des enregistrements sonores protégés par la présente loi; c) qui n’ont pas été fixées dans des enregistrements sonores, mais qui sont
transmises dans des émissions de radio ou de télévision protégées en vertu de la présente loi;
C. aux enregistrements sonores
a) dont les producteurs sont des personnes physiques ou morales ayant un domicile ou un siège en Roumanie;
b) dont la première fixation sur un support matériel a eu lieu pour la première fois en Roumanie;
c) divulgués pour la première fois en Roumanie ou divulgués pour la première fois dans un autre pays et simultanément, mais pas plus de 30 jours plus tard, en Roumanie;
D. aux programmes de radio et de télévision
a) émis par des organismes de radiodiffusion et de télévision ayant leur siège en Roumanie;
b) transmis par des organismes émetteurs ayant leur siège en Roumanie. Art. 147. Les étrangers, titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins, jouissent
de la protection prévue par les conventions, les traités et les accords internationaux auxquels la Roumanie est partie; à défaut, ils jouissent du même traitement que les citoyens roumains, à condition que ces derniers jouissent, à leur tour, du traitement national dans les États en cause.
Art. 148. — 1) L’existence et le contenu d’une œuvre peuvent être prouvés par tout moyen de preuve, y compris par son inscription dans le répertoire d’une organisation de gestion collective.
2) Les auteurs et autres titulaires de droits ou de droits d’auteurs exclusifs, visés par la présente loi, ont le droit de faire figurer, sur les originaux ou les copies autorisées des œuvres, une réserve quant à l’exploitation des droits, à savoir le symbole ©, accompagné de leur nom, du lieu et de l’année de la première publication.
3) Les producteurs d’enregistrements sonores, les artistes interprètes ou exécutants et les autres titulaires des droits exclusifs des producteurs ou des artistes interprètes ou exécutants visés par la présente loi ont le droit de faire figurer, sur les originaux ou les copies autorisées des enregistrements sonores ou audiovisuels ou sur l’étui les contenant, une mention indiquant que leurs droits sont protégés, à savoir le symbole P, accompagné de leur nom, du lieu et de l’année de la première publication.
4) Il est présumé, jusqu’à preuve du contraire, que les droits exclusifs signalés par les symboles © et P existent et appartiennent aux personnes les ayant utilisés.
5) Les dispositions des alinéas 2), 3) et 4) ne sont pas des conditions à l’existence des droits reconnus et garantis par la présente loi.
6) Les auteurs d’œuvres et les titulaires de droits, lors de l’inscription de leurs œuvres dans le répertoire de l’organisation de gestion collective, peuvent également faire enregistrer leur nom d’écrivain ou d’artiste, exclusivement en vue de leur divulgation.
Art. 149. — 1) Les actes juridiques établis sous le régime de la législation antérieure produisent tous leurs effets conformément à celle-ci, exception faite des dispositions prévoyant la cession des droits d’exploitation de la totalité des œuvres que l’auteur pourrait créer à l’avenir.
2) Jouissent également de la protection de la présente loi les œuvres créées avant son entrée en vigueur, y compris les programmes d’ordinateur, les enregistrements sonores, les œuvres cinématographiques et audiovisuelles, ainsi que les programmes des organismes de radiodiffusion et de télévision, dans les conditions prévues à l’alinéa 1).
3) La durée des droits d’exploitation sur des œuvres créées par des auteurs décédés avant l’entrée en vigueur de la présente loi, pour lesquels les délais de protection ont expiré, est prorogée jusqu’au terme de la période de protection prévue par la présente loi. La prorogation ne produit ses effets qu’à partir de l’entrée en vigueur de la présente loi.
Art. 150. — 1) Les outils, les esquisses, les maquettes, les manuscrits et tous autres objets servant directement à la réalisation d’une œuvre donnant naissance à un droit d’auteur ne peuvent faire l’objet d’une procédure de saisie.
2) Les sommes dues aux auteurs, par suite de l’utilisation de leurs œuvres, jouissent de la même protection que les salaires et ne peuvent faire l’objet de poursuite que dans les mêmes conditions. Ces sommes sont imposables conformément à la législation fiscale en la matière.
3) Sont exemptées de droit de timbre les actions et les requêtes découlant des rapports réglementés par la présente loi ainsi que les voies de recours y relatives introduites par les titulaires d’un droit d’auteur ou de droits voisins ou par les personnes physiques ou morales qui les représentent.
Art. 151. Les litiges ayant trait au droit d’auteur et aux droits voisins sont de la compétence des tribunaux, conformément à la présente loi et au droit commun.
Art. 152. Les organisations de gestion collective en activité à la date d’entrée en vigueur de la présente loi sont tenues de se conformer aux dispositions de l’article 125, dans un délai de six mois à compter de l’entrée en vigueur de la présente loi.
Art. 153. Les dispositions de la présente loi seront complétées par les dispositions du droit commun.
Art. 154. — 1) La présente loi entre en vigueur 90 jours à compter de sa publication au Journal officiel.
2) À la même date seront abrogés le décret no 321 du 21 juin 1956 sur le droit d’auteur, compte tenu des modifications ultérieures, ainsi que toutes dispositions contraires à la présente loi.
3) Les tarifs fixés par les textes réglementaires en vigueur sont appliqués jusqu’à l’approbation des tableaux et des modalités négociés conformément aux dispositions de l’article 131 de la présente loi.