عن الملكية الفكرية التدريب في مجال الملكية الفكرية إذكاء الاحترام للملكية الفكرية التوعية بالملكية الفكرية الملكية الفكرية لفائدة… الملكية الفكرية و… الملكية الفكرية في… معلومات البراءات والتكنولوجيا معلومات العلامات التجارية معلومات التصاميم الصناعية معلومات المؤشرات الجغرافية معلومات الأصناف النباتية (الأوبوف) القوانين والمعاهدات والأحكام القضائية المتعلقة بالملكية الفكرية مراجع الملكية الفكرية تقارير الملكية الفكرية حماية البراءات حماية العلامات التجارية حماية التصاميم الصناعية حماية المؤشرات الجغرافية حماية الأصناف النباتية (الأوبوف) تسوية المنازعات المتعلقة بالملكية الفكرية حلول الأعمال التجارية لمكاتب الملكية الفكرية دفع ثمن خدمات الملكية الفكرية هيئات صنع القرار والتفاوض التعاون التنموي دعم الابتكار الشراكات بين القطاعين العام والخاص أدوات وخدمات الذكاء الاصطناعي المنظمة العمل مع الويبو المساءلة البراءات العلامات التجارية التصاميم الصناعية المؤشرات الجغرافية حق المؤلف الأسرار التجارية أكاديمية الويبو الندوات وحلقات العمل إنفاذ الملكية الفكرية WIPO ALERT إذكاء الوعي اليوم العالمي للملكية الفكرية مجلة الويبو دراسات حالة وقصص ناجحة في مجال الملكية الفكرية أخبار الملكية الفكرية جوائز الويبو الأعمال الجامعات الشعوب الأصلية الأجهزة القضائية الموارد الوراثية والمعارف التقليدية وأشكال التعبير الثقافي التقليدي الاقتصاد المساواة بين الجنسين الصحة العالمية تغير المناخ سياسة المنافسة أهداف التنمية المستدامة التكنولوجيات الحدودية التطبيقات المحمولة الرياضة السياحة ركن البراءات تحليلات البراءات التصنيف الدولي للبراءات أَردي – البحث لأغراض الابتكار أَردي – البحث لأغراض الابتكار قاعدة البيانات العالمية للعلامات مرصد مدريد قاعدة بيانات المادة 6(ثالثاً) تصنيف نيس تصنيف فيينا قاعدة البيانات العالمية للتصاميم نشرة التصاميم الدولية قاعدة بيانات Hague Express تصنيف لوكارنو قاعدة بيانات Lisbon Express قاعدة البيانات العالمية للعلامات الخاصة بالمؤشرات الجغرافية قاعدة بيانات الأصناف النباتية (PLUTO) قاعدة بيانات الأجناس والأنواع (GENIE) المعاهدات التي تديرها الويبو ويبو لكس - القوانين والمعاهدات والأحكام القضائية المتعلقة بالملكية الفكرية معايير الويبو إحصاءات الملكية الفكرية ويبو بورل (المصطلحات) منشورات الويبو البيانات القطرية الخاصة بالملكية الفكرية مركز الويبو للمعارف الاتجاهات التكنولوجية للويبو مؤشر الابتكار العالمي التقرير العالمي للملكية الفكرية معاهدة التعاون بشأن البراءات – نظام البراءات الدولي ePCT بودابست – نظام الإيداع الدولي للكائنات الدقيقة مدريد – النظام الدولي للعلامات التجارية eMadrid الحماية بموجب المادة 6(ثالثاً) (الشعارات الشرفية، الأعلام، شعارات الدول) لاهاي – النظام الدولي للتصاميم eHague لشبونة – النظام الدولي لتسميات المنشأ والمؤشرات الجغرافية eLisbon UPOV PRISMA UPOV e-PVP Administration UPOV e-PVP DUS Exchange الوساطة التحكيم قرارات الخبراء المنازعات المتعلقة بأسماء الحقول نظام النفاذ المركزي إلى نتائج البحث والفحص (CASE) خدمة النفاذ الرقمي (DAS) WIPO Pay الحساب الجاري لدى الويبو جمعيات الويبو اللجان الدائمة الجدول الزمني للاجتماعات WIPO Webcast وثائق الويبو الرسمية أجندة التنمية المساعدة التقنية مؤسسات التدريب في مجال الملكية الفكرية الدعم المتعلق بكوفيد-19 الاستراتيجيات الوطنية للملكية الفكرية المساعدة في مجالي السياسة والتشريع محور التعاون مراكز دعم التكنولوجيا والابتكار نقل التكنولوجيا برنامج مساعدة المخترعين WIPO GREEN WIPO's PAT-INFORMED اتحاد الكتب الميسّرة اتحاد الويبو للمبدعين WIPO Translate أداة تحويل الكلام إلى نص مساعد التصنيف الدول الأعضاء المراقبون المدير العام الأنشطة بحسب كل وحدة المكاتب الخارجية المناصب الشاغرة المشتريات النتائج والميزانية التقارير المالية الرقابة
Arabic English Spanish French Russian Chinese
القوانين المعاهدات الأحكام التصفح بحسب الاختصاص القضائي

القانون رقم 66-XVI المؤرخ 27 مارس 2008 بشأن حماية البيانات الجغرافية وتسميات المنشأ والتخصصات التقليدية المضمونة، جمهورية مولدوفا

عودة للخلف
النص مستبدل  الذهاب إلى أحدث إصدار في ويبو لِكس
التفاصيل التفاصيل سنة الإصدار 2008 تواريخ بدء النفاذ : 25 أكتوبر 2008 الاعتماد : 27 مارس 2008 نوع النص قوانين الملكية الفكرية الرئيسية الموضوع البيانات الجغرافية الموضوع (فرعي) إنفاذ قوانين الملكية الفكرية والقوانين ذات الصلة، هيئة تنظيمية للملكية الفكرية، العلامات التجارية، الإجراءات البديلة لتسوية المنازعات ملاحظات تاريخ الدخول في حيز النفاذ: انظر المادة 63 للحصول على المزيد من التفاصيل.

المواد المتاحة

النصوص الرئيسية النصوص ذات الصلة
النصوص الرئيسية النصوص الرئيسية بالروسية Закон № 66-XVI от 27.03.2008 г. «Об охране географических указаний, наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов»         بالرومانية Lege nr. 66-XVI din 27 martie 2008 privind protectia indicatiilor geografice, denumirilor de origine si specialitatilor traditionale garantate        

L E G E
privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor
de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate


nr. 66-XVI din 27.03.2008

Monitorul Oficial nr.134-137/527 din 25.07.2008

* * *

C U P R I N S

Capitolul I DISPOZIŢII GENERALE Articolul 1. Domeniul de reglementare şi cadrul juridic Articolul 2. Noţiuni principale Articolul 3. Oficiul naţional

Capitolul II
PROTECŢIA JURIDICĂ, DREPTURILE CONFERITE
ŞI DECĂDEREA DIN PROTECŢIE

Articolul 4. Prevederi generale de protecţie juridică Articolul 5. Protecţia denumirii de origine şi a indicaţiei geografice Articolul 6. Protecţia specialităţii tradiţionale garantate Articolul 7. Motive de refuz la înregistrare Articolul 8. Caietul de sarcini Articolul 9. Dreptul la protecţie Articolul 10. Durata protecţiei şi reînnoirea dreptului de utilizare Articolul 11. Efectele înregistrării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice Articolul 12. Efectele înregistrării specialităţilor tradiţionale garantate Articolul 13. Încetarea protecţiei şi decăderea din drepturi

Capitolul III
ÎNREGISTRAREA INDICAŢIILOR GEOGRAFICE, DENUMIRILOR DE
ORIGINE ŞI SPECIALITĂŢILOR TRADIŢIONALE GARANTATE

Articolul 14. Depunerea cererii de înregistrare

Articolul 15. Reprezentarea

Articolul 16. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de înregistrare

Articolul 17. Data de depozit

Articolul 18. Retragerea şi modificarea cererii

Articolul 19. Procedura de examinare a cererii

Articolul 20. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii

Articolul 21. Publicarea cererii

Articolul 22. Opoziţia

Articolul 23. Examinarea de fond

Articolul 24. Examinarea opoziţiei

Articolul 25. Respingerea cererii

Articolul 26. Înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate şi acordarea dreptului de utilizare

Articolul 27. Registrele

Articolul 28. Buletinul Oficial de Proprietate Industrială

Capitolul IV CONTESTAREA. CONFLICTELE CU ALTE DREPTURI. CONTROLUL Articolul 29. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale garantate Articolul 30. Examinarea contestaţiei Articolul 31. Utilizarea denumirilor omonime Articolul 32. Relaţiile dintre denumiri de origine, indicaţii geografice şi mărci Articolul 33. Controlul oficial Articolul 34. Controlul respectării caietului de sarcini Articolul 35. Denumiri, menţiuni şi simboluri Articolul 36. Condiţii de utilizare a denumirilor specialităţilor tradiţionale garantate Articolul 37. Modificarea caietului de sarcini Articolul 38. Interzicerea utilizării denumirii de origine, indicaţiei geografice sau denumirii specialităţii tradiţionale garantate Articolul 39. Anularea înregistrării, revocarea protecţiei sau a dreptului de utilizare

Capitolul V ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A DENUMIRILOR DE ORIGINE Articolul 40. Prevederi generale Articolul 41. Cererea internaţională Articolul 42. Efectele înregistrării internaţionale a denumirii de origine avînd ca ţară de origine Republica Moldova Articolul 43. Taxele pentru cererea internaţională Articolul 44. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI Articolul 45. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional Articolul 46. Efectele înregistrării internaţionale în Republica Moldova

Capitolul VI ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR Articolul 47. Acţiunea privind încălcarea drepturilor Articolul 48. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor Articolul 49. Măsuri de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii Articolul 50. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă Articolul 51. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor Articolul 52. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor Articolul 53. Dreptul la informare Articolul 54. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor Articolul 55. Măsuri corective Articolul 56. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti Articolul 57. Măsurile de alternativă Articolul 58. Despăgubirile Articolul 59. Publicarea hotărîrilor judecătoreşti

Capitolul VII DISPOZIŢII COMUNE Articolul 60. Competenţa în soluţionarea litigiilor Articolul 61. Taxele Articolul 62. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine

Capitolul VIII DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII Articolul 63. Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea prezentei legi Articolul 64. Organizarea executării prezentei legi

Parlamentul adoptă prezenta lege organică.

Capitolul I
DISPOZIŢII GENERALE
Articolul 1. Domeniul de reglementare şi cadrul juridic

(1)
Prezenta lege stabileşte norme ce ţin de înregistrarea, protecţia juridicăşi utilizarea indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate.
(2)
Raporturile juridice apărute în urma înregistrării, protecţiei juridice şi utilizării indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate sînt reglementate de Constituţia Republicii Moldova, Codul civil al Republicii Moldova, Codul cu privire la ştiinţă şi inovare al Republicii Moldova, Codul Vamal al Republicii Moldova, de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte, de prezenta lege şi de alte acte normative.
(3)
În cazul în care tratatele internaţionale din domeniu la care Republica Moldova este parte stabilesc alte norme decît cele prevăzute de prezenta lege, se aplică normele tratatelor internaţionale.

Articolul 2. Noţiuni principale

În sensul prezentei legi, următoarele noţiuni principale semnifică:

denumire geografică – nume geografic care desemnează locuri existente, regiuni sau ţări;

indicaţie geografică – denumire a unei regiuni sau a unei localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din aceastăţarăşi care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice şi a cărui producere şi/sau prelucrare, şi/sau preparare au loc în aria geografică delimitată;

denumire de origine – denumire geografică a unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs originar din această regiune, localitate, loc determinat sau ţarăşi a cărui calitate sau caracteristici sînt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzînd factorii naturali şi umani, şi a cărui producere, prelucrare şi preparare au loc în aria geografică delimitată;

specificitate – caracteristică sau ansamblu de caracteristici prin care un produs agricol sau alimentar se distinge în mod clar de alte produse agricole sau alimentare similare aparţinînd aceleiaşi categorii;

tradiţional – utilizat pe piaţă pe parcursul unei perioade de timp ce indică la transmiterea de la o generaţie la alta, fapt ce este dovedit; această perioadă trebuie să corespundă duratei general atribuite unei generaţii umane, adică de cel puţin 25 de ani;

specialitate tradiţională garantată – produs agricol sau alimentar tradiţional a cărui specificitate este recunoscută prin înregistrare conform prezentei legi;

control oficial – orice formă de control efectuat de o autoritate competentă în vederea verificării conformităţii produselor;

Aranjamentul de la Lisabona – Aranjamentul de la Lisabona din 31 octombrie 1958 privind protecţia denumirilor de origine şi înregistrarea internaţională a acestora;

Birou Internaţional – Biroul Internaţional al Organizaţiei Mondiale a Proprietăţii Intelectuale;

înregistrare internaţională – înregistrare a unei denumiri de origine, efectuată conform Aranjamentului de la Lisabona;

cerere internaţională – cerere de înregistrare internaţională;

Registru internaţional – colecţie oficială de date, ţinută de Biroul Internaţional, referitoare la înregistrările internaţionale a căror înscriere este prevăzută de Aranjamentul de la Lisabona, indiferent de suportul pe care aceste date sînt păstrate.

Articolul 3. Oficiul naţional

(1) Agenţia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, denumită în continuare AGEPI, este oficiul naţional în domeniul protecţiei proprietăţii intelectuale şi unica autoritate care acordă pe teritoriul Republicii Moldova protecţie juridică indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate în condiţiile prezentei legi.

(2) AGEPI:

a) elaborează proiecte de acte legislative şi de alte acte normative în domeniul protecţiei indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, instrucţiuni, alte acte necesare aplicării prezentei legi;

b) recepţioneazăşi examinează cererile de înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate, înregistrează indicaţiile geografice protejate, denumirile de origine protejate şi specialităţile tradiţionale garantate şi eliberează, în numele statului, certificate privind dreptul de utilizare a indicaţiilor geografice protejate şi a denumirilor de origine protejate, publică date oficiale în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al Republicii Moldova, denumit în continuare BOPI;

c) ţine registrele naţionale ale cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate şi registrele naţionale ale indicaţiilor geografice protejate, denumirilor de origine protejate şi specialităţilor tradiţionale garantate;

d) asigură completarea şi păstrarea colecţiilor naţionale de indicaţii geografice protejate, de denumiri de origine protejate şi de specialităţi tradiţionale garantate; e) este autoritatea competentă a Republicii Moldova în cadrul Uniunii Speciale a Ţărilor Membre la Aranjamentul de la Lisabona; f) exercităşi alte atribuţii prevăzute de lege.

(3) AGEPI reprezintă Republica Moldova în Organizaţia Mondială a Proprietăţii Intelectuale, în alte organizaţii internaţionale şi interstatale pentru protecţia proprietăţii intelectuale, întreţine cu ele relaţii de cooperare în domeniu.

Capitolul II
PROTECŢIA JURIDICĂ, DREPTURILE CONFERITE
ŞI DECĂDEREA DIN PROTECŢIE


Articolul 4. Prevederi generale de protecţie juridică

Protecţia juridică a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate pe teritoriul Republicii Moldova se asigură în temeiul înregistrării lor la AGEPI, în modul stabilit de prezenta lege, sau în baza tratatelor internaţionale, inclusiv a acordurilor bilaterale, la care Republica Moldova este parte.

Articolul 5. Protecţia denumirii de origine şi a indicaţiei geografice

(1)
Poate fi protejată în calitate de denumire de origine denumirea geografică a unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:
a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din aceastăţară; şi b) a cărui calitate sau caracteristici sînt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geografic, cuprinzînd factorii naturali şi cei umani; şi c) a cărui producere, prelucrare şi preparare au loc în aria geografică delimitată.
(2)
Poate fi protejată în calitate de indicaţie geografică denumirea unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs:
a) originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din aceastăţară; şi b) care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi atribuite acestei origini geografice; şi c) a cărui producere şi/sau prelucrare, şi/sau preparare au loc în aria geografică delimitată.
(3)
Sînt, de asemenea, considerate denumiri de origine sau indicaţii geografice denumirile geografice sau negeografice tradiţionale ce desemnează un produs agricol sau alimentar care îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(1) sau (2).
(4)
Prin derogare de la alin.(1), sînt asimilate denumirilor de origine unele denumiri geografice în cazul cînd materia primă a produselor pe care le desemnează aceste denumiri provine dintr-o arie geografică mai vastă sau diferită de aria de prelucrare, cu condiţia ca:

a) aria de producere a materiei prime să fie delimitată; şi b) să existe condiţii deosebite pentru producerea materiei prime; şi c) să existe un regim de inspecţie care să asigure respectarea condiţiilor prevăzute la lit.b). Denumirile în cauză trebuie să fi fost recunoscute ca denumiri de origine înainte de 1 mai

2004.

(5) În sensul alin.(4), sînt considerate drept materie primă doar animalele vii, carnea şi laptele.

Articolul 6. Protecţia specialităţii tradiţionale garantate

(1) În calitate de specialitate tradiţională garantată poate fi protejat un produs agricol sau alimentar care:

a) este obţinut din materie primă tradiţională; sau

b) se caracterizează printr-o compoziţie tradiţională; sau

c) se caracterizează printr-un mod de producere şi/sau de prelucrare ce corespunde unui tip

tradiţional de producere şi/sau de prelucrare.

(2)
Caracteristica sau ansamblul de caracteristici care determină specificitatea produsului trebuie să fie legate de proprietăţile intrinseci ale acestuia, cum ar fi proprietăţile sale fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice, de metoda de producţie sau de condiţiile specifice care prevalează pe durata producerii. Aspectul exterior al unui produs agricol sau alimentar nu este considerat a fi o caracteristică a specificităţii acestuia.
(3)
Specificitatea produsului nu poate să se limiteze nici la o compoziţie calitativă sau cantitativă, nici la un mod de producţie prevăzut de legislaţie, nici la normele stabilite de organismele de standardizare ori stabilite arbitrar. În acelaşi timp, această prevedere nu se aplică în cazul cînd prevederile legislaţiei sau normele menţionate au fost stabilite în scopul definirii specificităţii unui produs.
(4) Pentru a fi înregistrată, denumirea specialităţii tradiţionale garantate trebuie:
a) să fie specifică în sine; sau
b) să exprime specificitatea produsului agricol sau alimentar.



(5)
O denumire specifică în sine trebuie să fie tradiţionalăşi conformă cu dispoziţiile legislaţiei naţionale sau consacrată cutumiar.
(6)
Denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate poate conţine un termen geografic fără a prejudicia dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate, dreptul asupra unei mărci sau alte drepturi de proprietate intelectuală.
(7)
Denumirea unui soi de plantă sau a unei rase de animale poate fi utilizată în denumirea unei specialităţi tradiţionale garantate cu condiţia să nu inducă în eroare consumatorul în privinţa naturii produsului.
(1)
Sînt excluse de la protecţie şi nu pot fi înregistrate: a) în calitate de denumiri de origine – denumirile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.5 alin.(1) sau, după caz, la alin.(3), sau la alin.(4); b) în calitate de indicaţii geografice – indicaţiile care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.5 alin.(2) sau, după caz, la alin.(3); c) în calitate de specialităţi tradiţionale garantate – produsele agricole sau alimentare care nu îndeplinesc condiţiile specificate la art.6; d) în calitate de denumiri de origine, indicaţii geografice şi denumiri de specialităţi
tradiţionale garantate – denumirile care sînt contrare ordinii publice sau bunelor moravuri; e) în calitate de denumiri de origine şi indicaţii geografice – denumirile devenite generice.
(2)
O denumire nu poate fi înregistrată ca denumire de origine sau ca indicaţie geografică şi în cazul cînd ea:

Articolul 7. Motive de refuz la înregistrare

a) este identică sau similară cu o marcă anterior înregistrată pentru produse identice sau similare cu cele pentru care se solicită înregistrarea denumirii de origine sau indicaţiei geografice, în situaţia în care, ţinînd cont de reputaţia şi de renumele mărcii, precum şi de durata utilizării acesteia, înregistrarea va fi de natură să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte identitatea adevărată a produsului;

b) este în conflict cu denumirea total omonimă a unui soi de plante sau a unei rase de animale pentru produse comparabile, dacă se demonstrează, înainte de expirarea termenului de opoziţie prevăzut la art.22, că soiul sau rasa în cauză, în afara ariei delimitate şi înaintea datei de depunere a cererii de înregistrare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, a făcut deja obiectul unei producţii comerciale, astfel încît consumatorii riscă să confunde cu soiul sau cu rasa produsele ce poartă denumirea înregistrată.

(3)
O denumire omonimă sau parţial omonimă cu o denumire deja protejată conform prezentei legi va putea fi refuzată la înregistrare dacă, ţinînd cont de uzanţele locale şi tradiţionale şi de riscul efectiv de confuzie, ea creează în percepţia consumatorului impresia eronată că produsele sînt originare din alt teritoriu, chiar dacă denumirea în cauză este exactă în ceea ce priveşte teritoriul, regiunea sau localitatea din care sînt originare produsele agricole sau alimentare pe care aceasta le desemnează.
(4)
În calitate de specialitate tradiţională garantată nu poate fi înregistrat un produs agricol sau alimentar a cărui specificitate rezidă în provenienţa sa ori în originea sa geografică. Totuşi, utilizarea termenilor geografici în denumire este autorizată fără a aduce prejudicii altor drepturi de proprietate intelectuală anterior dobîndite, în special celor referitoare la mărci, la denumiri de origine protejate şi la indicaţii geografice protejate.
(5)
Nu poate fi înregistrată o specialitate tradiţională garantată a cărei denumire exprimă specificitatea produsului agricol sau alimentar, în sensul art.6 alin.(4) lit.b), care: a) face referinţă numai la cerinţe de ordin general, utilizate pentru un ansamblu de produse agricole sau alimentare, sau la cele prevăzute în actele normative în vigoare;
b) este înşelătoare, cum ar fi o denumire ce face referinţă la o caracteristică evidentă a produsului sau la o caracteristică ce nu corespunde caietului de sarcini şi astfel apare riscul inducerii în eroare a consumatorului în ceea ce priveşte caracteristicile produsului.
(6)
În sensul prezentei legi, prin denumire devenită generică se înţelege denumirea unui produs care, chiar dacă conţine o indicaţie a locului sau a regiunii unde acest produs a fost iniţial fabricat sau comercializat ori constituie o derivată a unei asemenea indicaţii, şi-a pierdut sensul său primar şi a devenit în Republica Moldova denumirea comună a unui produs ori indică specia, calitatea, categoria sau orice altă proprietate sau caracteristică a acestuia.

(7) Pentru a stabili dacă o denumire a devenit generică, se va ţine cont de toţi factorii, în special de:

a) situaţia existentă în zona de unde provine denumirea şi în zonele de consum;

b) prevederile legislaţiei naţionale din domeniu sau, după caz, de prevederile legislaţiei din

ţara de origine a denumirii corespunzătoare.

Articolul 8. Caietul de sarcini

(1) Pentru a beneficia de o denumire de origine protejată sau de o indicaţie geografică protejată ori pentru a fi recunoscut ca specialitate tradiţională garantată, un produs trebuie să fie conform condiţiilor stabilite într-un caiet de sarcini, omologat printr-o decizie a autorităţii competente specificate la art.34 alin.(1).

(2) Caietul de sarcini pentru o denumire de origine sau pentru o indicaţie geografică trebuie să conţină:

a) denumirea de origine sau indicaţia geografică solicitată spre înregistrare;

b) denumirea şi descrierea produsului, inclusiv, dacă este cazul, a materiei prime, precum şi principalele caracteristici fizice, chimice, microbiologice şi/sau organoleptice ale produsului;

c) delimitarea ariei geografice şi, dacă este cazul, elemente care să indice respectarea prevederilor art.5 alin.(4);

d) elemente care să ateste că produsul provine din aria geografică delimitată, în sensul art.5 alin.(1) sau (2), după caz;

e) descrierea metodei de obţinere a produsului şi, dacă este cazul, a metodelor locale, loiale şi constante, de obţinere a acestuia, precum şi descrierea elementelor referitoare la ambalaj, dacă solicitantul constatăşi justifică necesitatea ambalării produsului în aria geografică delimitată, pentru a păstra calitatea, pentru a garanta originea sau pentru a asigura controlul;

f) elemente care să justifice, după caz:

-
legătura dintre calitatea sau caracteristicele produsului şi mediul geografic, în sensul art.5 alin.(1) lit.b), sau;
-
legătura dintre o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ale produsului şi originea sa geografică, în sensul art.5 alin.(2) lit.b); g) denumirile şi adresele autorităţilor competente sau ale organismelor abilitate să verifice

respectarea prevederilor caietului de sarcini, precum şi precizarea misiunii lor; h) orice reguli specifice de etichetare a produsului în cauză; i) oricare alte eventuale cerinţe, stabilite de lege, ce trebuie respectate.

(3) Caietul de sarcini pentru o specialitate tradiţională garantată trebuie să conţină:

a) denumirea specialităţii tradiţionale garantate, în una sau mai multe limbi, precum şi o menţiune ce arată că grupul solicitant cere înregistrarea cu rezervarea denumirii în cazul cînd grupul solicită să beneficieze de prevederile art.36 alin.(2);

b) descrierea produsului agricol sau alimentar, cu indicarea principalelor proprietăţi fizice, chimice, microbiologice sau organoleptice ale acestuia;

c) descrierea metodei de producţie aplicate de producători, inclusiv, dacă este cazul, descrierea naturii şi a caracteristicilor materiei prime sau a ingredientelor utilizate, a metodei de preparare a produsului agricol sau alimentar;

d) elementele esenţiale care definesc specificitatea produsului şi, dacă este cazul, sistemul de referinţă utilizat; e) elementele esenţiale care atestă caracterul tradiţional al produsului, în sensul art.6 alin.(1); f) exigenţele minime şi procedurile de evaluare a specificităţii produsului.

Articolul 9. Dreptul la protecţie

(1)
O denumire de origine, o indicaţie geografică sau o specialitate tradiţională garantată va fi înregistrată dacă: a) corespunde prevederilor art.5 sau art.6, după caz, precum şi art.8, şi nu este exclusă de la
protecţie în temeiul prevederilor art.7; b) cererea de înregistrare corespunde cerinţelor stabilite în prezenta lege.
(2)
Doar un grup este în drept să depună o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate. În sensul prezentei legi, prin „grup” se înţelege orice asociaţie de producători sau de procesatori, indiferent de forma juridică de organizare sau de componenţa acesteia, care activează în baza statutului grupului şi

care desfăşoară o activitate de producţie pentru produsele specificate în cerere. Regulile specifice aplicate grupului se stabilesc în Regulamentul privind procedura de depunere, examinare şi înregistrare a indicaţiilor geografice, a denumirilor de origine şi a specialităţilor tradiţionale garantate, denumit în continuare Regulament, aprobat de Guvern.

La un grup care depune o cerere de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice:

a) se pot asocia şi alte părţi interesate;

b) poate fi asimilată o persoană fizică sau juridică, în condiţiile stabilite în Regulament.

(3)
Un grup poate depune cerere de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate numai pentru produsele pe care le produce sau le obţine el însuşi.
(4)
Dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate va aparţine în comun persoanelor care produc, prelucreazăşi prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.
(5)
Dreptul de utilizare a unei indicaţii geografice protejate va aparţine în comun persoanelor care produc şi/sau prelucrează, şi/sau prepară produsele respective în aria geografică corespunzătoare, cu respectarea prevederilor caietului de sarcini.
(6)
Orice persoană fizică sau juridică din aria geografică corespunzătoare care produce şi/sau prelucrează, şi/sau prepară produse în conformitate cu prevederile caietului de sarcini pentru o denumire de origine protejată sau pentru o indicaţie geografică protejată poate depune la AGEPI o cerere privind acordarea dreptului de utilizare a acesteia.
Articolul 10. Durata protecţiei şi reînnoirea dreptului de utilizare
(1)
Durata protecţiei unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate începe din data de depozit a cererii şi este nelimitată.
(2)
Dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate se acordă pe o perioadă de 10 ani, cu posibilitatea de reînnoire ori de cîte ori este necesar, dacă se menţin condiţiile prevăzute în caietul de sarcini pentru produsul respectiv. Deţinătorii acestui drept, înainte de expirarea fiecărei perioade de 10 ani, pot să solicite la AGEPI reînnoirea lui. Cererea de reînnoire se depune la AGEPI fiind însoţită de o confirmare din partea autorităţii competente cu privire la menţinerea caracteristicilor produselor, precum şi de dovada achitării taxei stabilite. Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de reînnoire a dreptului de utilizare se stabilesc în Regulament.
(3)
Dreptul de utilizare a unei denumiri de origine protejate sau a unei indicaţii geografice protejate se reînnoieşte la cererea titularului acestui drept sau a oricărei persoane împuternicite de acesta.
(4)
Cererea de reînnoire a dreptului de utilizare se depune în ultimele 6 luni de valabilitate a acestuia. Cererea de reînnoire poate fi depusăşi pe parcursul a 6 luni după expirarea termenului de 10 ani, sub rezerva achitării unei taxe suplimentare.
(5)
Reînnoirea dreptului de utilizare va avea efect începînd cu ziua imediat următoare expirării termenului premergător de 10 ani. Datele privind reînnoirea dreptului de utilizare se înscriu, după caz, în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate sau în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate şi se publică în BOPI.

Articolul 11. Efectele înregistrării denumirilor de origine şi indicaţiilor geografice

(1) Denumirile de origine şi indicaţiile geografice înregistrate sînt protejate contra oricărei:

a) utilizări comerciale directe sau indirecte a unei denumiri înregistrate pentru produse neacoperite de înregistrare:

-în măsura în care aceste produse sînt comparabile cu cele înregistrate sub această denumire; sau

-în măsura în care această utilizare permite de a profita de reputaţia denumirii protejate;

b) uzurpări, imitări sau evocări, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea protejată este folosită în traducere ori este însoţită de o expresie, cum ar fi “de genul”, “de tipul”, “de stilul”, “imitaţie” ori de alte expresii similare;

c) indicaţii false sau înşelătoare cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe produs sau pe ambalajul acestuia, în publicitate sau pe documentele aferente produsului respectiv, precum şi contra utilizării în calitate de ambalaj a unui recipient de natură să creeze o impresie eronată în privinţa originii produsului;

d) practici susceptibile să inducă în eroare consumatorul în ceea ce priveşte originea adevărată a produsului.

Dacă o denumire înregistrată conţine în sine denumirea generică a unui produs, utilizarea acestei denumiri generice pentru produsele corespunzătoare nu se consideră contrară lit.a) sau b).

(2) Denumirile protejate nu pot deveni generice.

(3)
Înregistrarea denumirii de origine sau a indicaţiei geografice generează apariţia dreptului de utilizare a acestora. Denumirea de origine şi indicaţia geografică înregistrate nu pot fi cesionate, licenţiate şi nu pot face obiectul unor drepturi reale.
(4)
Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Denumire de origine protejată” sau „Indicaţie geografică protejatăşi a simbolurilor naţionale asociate acestora.
Articolul 12. Efectele înregistrării specialităţilor tradiţionale garantate
(1)
Denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate în conformitate cu prezenta lege sînt protejate contra:

a) oricăror practici susceptibile să inducă în eroare consumatorul, în special contra practicilor care lasă să se înţeleagă că produsul agricol sau alimentar este o specialitate tradiţională garantată;

b) oricărei imitări a unei denumiri înregistrate şi rezervate conform art.36 alin.(2).

(2)
Se interzice folosirea în comerţ a denumirilor de produse care ar putea fi confundate cu denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate cu rezervarea denumirii conform art.36 alin.(2).
(3)
Se interzice orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Specialitate tradiţională garantatăşi a simbolului naţional asociat acesteia.
Articolul 13. Încetarea protecţiei şi decăderea din drepturi
(1)
Drepturile obţinute în temeiul înregistrării vor înceta: a) cu efect retroactiv, din data de depozit a cererii, în cazul în care înregistrarea este anulată;
b) cu efect retroactiv, din data începerii procedurii de revocare, în cazul în care protecţia este revocată.
(2)
Dacă a fost efectuată contrar prevederilor prezentei legi, înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi anulată.

(3) Protecţia denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va fi revocată dacă:

a) în urma schimbării sau dispariţiei factorilor naturali şi/sau umani specifici ariei geografice delimitate, menţionate la art.5, a devenit imposibilă obţinerea de produse ce corespund caietului de sarcini;

b) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în ţara de origine, în cazul în care aria geografică se află într-o altăţară; c) denumirea de origine sau indicaţia geografică a încetat să mai fie protejată în condiţiile prevăzute de tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte.

(4) Protecţia denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate va fi revocată dacă organismul de evaluare, desemnat în conformitate cu art.34, va constata neconcordanţe între caracteristicile reale ale produsului şi prevederile respective din caietul de sarcini, în cazul în care acestea nu pot fi remediate în nici un mod.

(5) Valabilitatea certificatului privind dreptul de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice va înceta:

a) în condiţiile prevăzute la alin.(1);

b) în cazul lichidării persoanei juridice sau decesului persoanei fizice care deţine acest drept;

c) la cererea titularului dreptului de utilizare;

d) la cererea organismului de evaluare, desemnat în conformitate cu art.34, în cazul în care

acesta va constata nerespectarea prevederilor caietului de sarcini.

Capitolul III
ÎNREGISTRAREA INDICAŢIILOR GEOGRAFICE, DENUMIRILOR DE
ORIGINE ŞI SPECIALITĂŢILOR TRADIŢIONALE GARANTATE


Articolul 14. Depunerea cererii de înregistrare

(1)
Cererea de înregistrare a unei denumiri de origine, a unei indicaţii geografice sau a unei specialităţi tradiţionale garantate, denumită în continuare cerere, se depune la AGEPI de către un grup ce corespunde prevederilor art.9 alin.(2).
(2)
Cererea se depune pe un formular-tip aprobat de AGEPI. Cererea şi documentele anexate la ea se prezintă în limba moldovenească. În cazul în care documentele anexate sînt perfectate în altă limbă, traducerea lor în limba moldovenească se prezintă în termen de 2 luni de la data depunerii cererii.
(3)
Cererea se depune prin orice modalitate acceptată de AGEPI, în conformitate cu prevederile Regulamentului.
Articolul 15. Reprezentarea
(1)
Persoanele fizice sau juridice care au domiciliul sau sediul principal, sau o întreprindere industrială ori comercială efectivăşi funcţională în Republica Moldova acţionează în faţa AGEPI personal sau prin intermediul unui reprezentant împuternicit printr-o procură.
(2)
Persoanele fizice sau juridice care nu au nici domiciliul, nici sediul principal, nici o întreprindere industrială ori comercială efectivăşi funcţională în Republica Moldova vor fi reprezentate în faţa AGEPI, în orice procedură stabilită de prezenta lege, de un mandatar autorizat împuternicit printr-o procură.
(3)
Mandatarii autorizaţi activează în conformitate cu regulamentul privind activitatea acestora, aprobat de Guvern.

Articolul 16. Condiţiile pe care trebuie să le îndeplinească cererea de înregistrare

(1) Cererea de înregistrare a unei denumiri de origine sau a unei indicaţii geografice va conţine:

a) numele şi adresa solicitantului;

b) caietul de sarcini specificat la art.8 alin.(2), omologat prin decizia autorităţii

competente; c) un document unic în care figurează:

- elementele principale ale caietului de sarcini: denumirea a cărei înregistrare se solicită, o descriere a produsului, inclusiv, dacă este cazul, regulile specifice aplicabile ambalajului şi etichetării produsului, precum şi o descriere succintă a delimitării ariei geografice;

- o descriere a legăturii produsului cu mediul geografic sau cu originea geografică în sensul art.5 alin.(1) sau (2), după caz, inclusiv, dacă este cazul, elementele specifice ale descrierii produsului sau metodei de producţie, care justifică această legătură.

(2) Cererea de înregistrare a unei specialităţi tradiţionale garantate va conţine:
a) numele şi adresa solicitantului;
b) caietul de sarcini specificat la art.8 alin.(3), omologat prin decizia autorităţii

competente;

c) denumirile şi adresele autorităţilor competente sau organismelor abilitate cu verificarea respectării prevederilor caietului de sarcini, precum şi sarcinile precise ale acestora;

d) documentele ce probează specificitatea şi caracterul tradiţional al produsului.

(3)
Cererea care se referă la o arie geografică situată în afara Republicii Moldova, pe lîngă elementele prevăzute la alin.(1) lit.a) şi c) sau, după caz, la alin.(2), va fi însoţită de dovada înregistrării, în ţara de origine, a acestei denumiri de origine, indicaţii geografice sau, după caz, specialităţi tradiţionale garantate.
(4)
Cererea menţionată la alin.(1) sau (2) va fi însoţită de dovada achitării taxei de depunere a cererii.
(5)
La cererea depusă prin mandatar autorizat sau prin alt reprezentant se anexează procura de reprezentare.
(6)
Condiţiile de perfectare şi de depunere a cererii de înregistrare a unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate, precum şi a documentelor anexate la cerere, se stabilesc în Regulament.

Articolul 17. Data de depozit

Dată de depozit a cererii de înregistrare a unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate este data la care solicitantul a depus la AGEPI cererea cu respectarea prevederilor art.16 alin.(1) sau, după caz, alin.(2) sau (3), precum şi alin.(4).

Articolul 18. Retragerea şi modificarea cererii

(1) Solicitantul, oricînd, pînă la data adoptării deciziei de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate ori pînă la data adoptării deciziei de respingere a cererii, este în drept să solicite la AGEPI:

a) retragerea cererii;

b) modificarea, completarea, precizarea sau corectarea documentelor cererii, cu condiţia ca aceste acţiuni să nu afecteze, în mod substanţial, denumirea solicitată spre înregistrare şi să nu extindă lista de produse.

(2)
Completările şi/sau precizările care modifică substanţial denumirea solicitată spre înregistrare şi/sau extind lista de produse nu se admit şi nu se iau în considerare, ele pot constitui obiectul unei noi cereri de înregistrare.
(3)
Dacă cererea a fost deja publicată, datele privind retragerea acesteia, precum şi modificările operate se publică în BOPI.
(4)
Procedurile menţionate la alin.(1) sînt supuse plăţii taxelor stabilite, cu excepţia cazului cînd acestea au fost solicitate în termen de o lună de la data de depozit.
(5)
Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii pentru efectuarea acţiunilor specificate la alin.(1) se stabilesc în Regulament.
Articolul 19. Procedura de examinare a cererii
(1)
AGEPI examinează dacă cererea depusă în conformitate cu prevederile art.16 este justificatăşi dacă întruneşte condiţiile de protecţie stabilite de prezenta lege. Examinarea nu trebuie să dureze mai mult de 12 luni.
(2)
Procedura de examinare, specificată la alin.(1), include examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii şi examinarea de fond.
(3)
Pe durata perioadei de examinare a cererii, AGEPI are dreptul să ceară de la solicitant unele completări sau precizări la materialele cererii fără de care examinarea nu poate fi efectuată. În cazul notificării solicitantului, termenul cuprins între data notificării şi data recepţionării de către AGEPI a răspunsului la notificare nu se ia în considerare la calcularea termenului prevăzut la alin.(1).
(4)
Materialele solicitate în conformitate cu alin.(3) vor fi prezentate în termen de 2 luni de la data primirii notificării.
(5)
Dacă, în termenul prevăzut la alin.(4), solicitantul nu a prezentat materialele solicitate sau nu a depus o cerere de prelungire a termenului respectiv, cererea se consideră retrasă, fapt ce se notifică solicitantului. Cererea de prelungire a termenului va fi însoţită de dovada achitării taxelor stabilite. Condiţiile prelungirii termenelor se stabilesc în Regulament.
Articolul 20. Examinarea respectării condiţiilor de depunere a cererii
(1)
În termen de o lună de la data depunerii cererii, AGEPI examinează îndeplinirea condiţiilor prevăzute la art.17 pentru atribuirea unei date de depozit.
(2)
În urma examinării efectuate în conformitate cu alin.(1), AGEPI: a) atribuie dată de depozit, în conformitate cu art.17, dacă se constată că cererea întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit;
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i acordă pentru remedierea acestora un termen de 2 luni de la data depunerii cererii dacă se constată că cererea nu întruneşte condiţiile de acordare a unei date de depozit.
(3)
În urma notificării specificate la alin.(2) lit.b), AGEPI: a) atribuie data de depozit la data la care au fost remediate toate iregularităţile dacă solicitantul remediază iregularităţile constatate în termenul prescris;
b) consideră cererea nedepusă, fapt ce este notificat solicitantului, dacă acesta nu remediază iregularităţile constatate în termenul prescris.
(4)
AGEPI înscrie datele referitoare la cererea căreia i-a fost atribuită data de depozit în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a denumirilor de origine, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice sau, după caz, în Registrul naţional al cererilor de înregistrare a specialităţilor tradiţionale garantate.

(5) În termen de o lună de la data înscrierii datelor referitoare la cerere în registru, AGEPI examinează:

a) dacă solicitantul corespunde condiţiilor prevăzute la art.9 alin.(2) şi în Regulament;

b) corespunderea caietului de sarcini prevederilor art.8 şi ale Regulamentului;

c) conformitatea documentelor anexate la cerere cu prevederile prezentei legi şi ale

Regulamentului; d) dacă taxele pentru acţiunile prevăzute de lege au fost achitate în cuantumurile şi în termenele stabilite.

(6)
În urma examinării efectuate conform alin.(5), AGEPI: a) acceptă cererea în vederea publicării dacă se constată că cererea îndeplineşte condiţiile prevăzute la alin.(5);
b) notifică solicitantului iregularităţile constatate şi-i cere să le remedieze în termen de 2 luni de la data notificării dacă se constată că cererea nu îndeplineşte condiţiile stipulate la alin.(5).
(7)
Dacă, în urma notificării conform alin.(6) lit.b), solicitantul nu remediază iregularităţile constatate în termenele prescrise sau nu depune o cerere de prelungire a termenului respectiv, cererea se consideră retrasă, fapt care este notificat solicitantului.

Articolul 21. Publicarea cererii

În cazul în care condiţiile stabilite la art.20 alin.(6) lit.a) sînt îndeplinite, datele privind cererea se publică în BOPI. Elementele cererii care se publică sînt stabilite în Regulament.

Articolul 22. Opoziţia

(1)
În termen de 3 luni de la data publicării cererii, orice persoană care are un interes legitim este în drept să formuleze o opoziţie la înregistrare.
(2)
Opoziţia argumentată va fi prezentată în scris la AGEPI, fiind însoţită de dovada achitării taxei stabilite. Dacă taxa nu este achitată în termen, se consideră că opoziţia nu a fost formulată. Persoana care a formulat opoziţia poate prezenta, în termen de o lună de la data depunerii acesteia, dovezi şi argumente suplimentare în susţinerea opoziţiei.
(3)
Sînt admisibile spre examinare doar opoziţiile parvenite la AGEPI în termenul fixat la alin.(1).
(4)
Opoziţia formulată împotriva înregistrării denumirii de origine sau indicaţiei geografice este admisibilă numai dacă: a) demonstrează că nu sînt respectate condiţiile menţionate la art.5 alin.(1) ori (2), după caz; sau b) demonstrează că denumirea solicitată spre înregistrare va fi contrară prevederilor art.7 alin.(1) lit.d) sau art.7 alin.(2) ori (3); sau

c) demonstrează că înregistrarea denumirii solicitate va prejudicia existenţa unei denumiri total sau parţial omonime sau a unei mărci de produse sau servicii ori existenţa produselor care se află legal pe piaţă de cel puţin 5 ani pînă la publicarea cererii, prevăzută la art.21; sau

d) prezintă dovezi care permit să se conchidă că denumirea solicitată spre înregistrare este generică în sensul art.7 alin.(6).

(5) Opoziţia formulată împotriva înregistrării specialităţii tradiţionale garantate este admisibilă doar dacă arată:

a) nerespectarea condiţiilor menţionate la art.6; sau

b) în cazul unei cereri vizate la art.36 alin.(2), că denumirea solicitată spre înregistrare este

folosită într-o manieră legală, notorie, economic semnificativă pentru produse agricole sau alimentare similare.

Articolul 23. Examinarea de fond

(1) În cadrul examinării de fond a cererii, AGEPI examinează:
a) dacă nu sînt motive de refuz specificate la art.7;
b) opoziţiile depuse conform art.22.

(2) În funcţie de rezultatele examinării de fond, AGEPI adoptă decizia de înregistrare, după caz, a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate ori de respingere a cererii. Decizia se notifică solicitantului în termen de o lună de la data adoptării.

(3) Procedura de examinare a cererii este supusă achitării taxelor stabilite.

Articolul 24. Examinarea opoziţiei

(1)
Dacă opoziţia este admisibilă în sensul art.22 alin.(3), AGEPI notifică acest fapt solicitantului, care, în termen de 2 luni de la data notificării, va putea să-şi exprime punctul de vedere, şi invită părţile să procedeze la consultări pentru a ajunge la un acord.
(2)
Dacă între opozant şi solicitant a intervenit un acord, acesta trebuie să fie comunicat AGEPI, fiind însoţit de cîte un aviz din ambele părţi. Dacă acordul menţionat nu atrage după sine modificarea datelor publicate conform art.21 sau modificările operate sînt nesemnificative, AGEPI ia în considerare acordul stabilit şi efectuează procedurile prevăzute la art.26. În caz contrar, AGEPI procedează la o nouă examinare conform procedurilor stabilite la art.19.
(3)
Dacă părţile nu au ajuns la un acord, AGEPI examinează opoziţia în conformitate cu alin.(4)–(7) şi adoptă o decizie ţinînd cont de uzanţele şi tradiţiile locale şi de riscul efectiv de confuzie.
(4)
AGEPI examinează admisibilitatea opoziţiei, apreciază argumentele părţilor. Criteriile vizate la art.22 alin.(4) lit.b)–d) sau, după caz, la alin.(5) sînt apreciate în raport cu teritoriul Republicii Moldova, iar în cazul unor drepturi de proprietate intelectuală, în raport cu drepturile protejate pe teritoriul Republicii Moldova.
(5)
La cererea solicitantului, titularul unei mărci anterioare care a formulat opoziţia va aduce dovada că, pe parcursul a 5 ani înainte de data publicării cererii conform art.21, marca anterioară a făcut obiectul unei utilizări reale în Republica Moldova în raport cu produsele şi/sau serviciile pentru care a fost înregistratăşi pe care este fondată opoziţia sau că există motive întemeiate pentru neutilizare, cu condiţia că la această dată marca era înregistrată de cel puţin 5 ani. În lipsa acestei dovezi, opoziţia se respinge.
(6)
Examinarea opoziţiei poate fi suspendată la cererea motivată a unei părţi pe un termen ce nu depăşeşte 6 luni.
(7)
Dacă în urma examinării opoziţia este admisă, AGEPI respinge cererea de înregistrare, în caz contrar, respinge opoziţia, fapt care se comunică părţilor.

Articolul 25. Respingerea cererii

(1) AGEPI emite decizia de respingere a cererii de înregistrare dacă:

a) în urma examinării efectuate în conformitate cu art.23, se constată că denumirea solicitată nu întruneşte condiţiile stabilite de prezenta lege pentru a fi înregistrată, după caz, în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică ori că produsul solicitat spre înregistrare nu întruneşte condiţiile stabilite de prezenta lege pentru a fi înregistrat în calitate de specialitate tradiţională garantată;

b) opoziţia împotriva înregistrării a fost admisă.

(2)
În cazul în care denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică conţine unul sau mai mulţi termeni generici, iar includerea acestor elemente în denumire poate crea dubii în privinţa ariei de protecţie a acesteia, AGEPI cere, drept condiţie pentru înregistrare, ca solicitantul să declare că nu invocă nici un drept exclusiv asupra acestor elemente. Această declaraţie se publică odată cu publicarea cererii de înregistrare a denumirii solicitate sau, după caz, odată cu publicarea datelor privind înregistrarea acesteia.
(3)
În cazul în care o cerere este respinsă pe motiv că denumirea solicitată spre înregistrare în calitate de denumire de origine sau de indicaţie geografică este generică, AGEPI publică informaţia respectivă în BOPI.
(4)
Decizia de respingere nu va fi adoptată înainte de a-i oferi solicitantului posibilitatea de retragere sau de modificare a cererii ori de expunere a punctului de vedere referitor la motivele de refuz.
Articolul 26. Înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate şi acordarea dreptului de utilizare
(1)
În cazul în care, în urma examinării cererii conform art.20 şi 23, se constată că sînt îndeplinite condiţiile pentru înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate, precum şi în cazul în care nu a fost depusă nici o opoziţie sau contestaţie împotriva înregistrării ori opoziţiile sau contestaţiile depuse au fost respinse, AGEPI decide înregistrarea:

a) denumirii de origine – în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate; b) indicaţiei geografice – în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate; c) specialităţii tradiţionale garantate – în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale

garantate, precum şi acordarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate solicitantului.

(2)
În termen de 3 luni de la data adoptării deciziei de înregistrare, AGEPI eliberează solicitantului certificatul privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate.
(3)
Datele referitoare la înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate, precum şi datele referitoare la deţinătorii dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate se publică în BOPI.
(4)
La cerere, dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate poate fi acordat oricărei persoane fizice sau juridice care corespunde prevederilor art.9 alin.(5).

Articolul 27. Registrele

(1) AGEPI ţine Registrul naţional al cererilor de înregistrare a denumirilor de origine, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a indicaţiilor geografice, Registrul naţional al cererilor de înregistrare a specialităţilor tradiţionale garantate, Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate şi Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate. În registre se înscriu datele a căror înregistrare este prevăzută de prezenta lege şi de Regulament. Orice înscrisuri sau modificări efectuate în registre se publică în BOPI.

(2)
Registrele menţionate la alin.(1) sînt deschise consultării publice.
(3)
AGEPI poate elibera extrase din registre, la cerere, cu condiţia achitării taxei stabilite.

Articolul 28. Buletinul Oficial de Proprietate Industrială

Buletinul Oficial de Proprietate Industrială este publicaţia periodică oficială, editată de AGEPI, în care se publică:

a) date referitoare la obiectele de proprietate industrială înscrise în registrele naţionale, inclusiv cele referitoare la denumirile de origine, la indicaţiile geografice şi la specialităţile tradiţionale garantate, precum şi alte informaţii cu privire la acestea, a căror publicare este prevăzută de prezenta lege sau de alte acte normative în domeniu;

b) acte normative naţionale şi internaţionale, comunicări şi informaţii de ordin general, precum şi orice alte informaţii din domeniul proprietăţii industriale.

Capitolul IV CONTESTAREA. CONFLICTELE CU ALTE DREPTURI. CONTROLUL Articolul 29. Contestarea deciziilor privind cererile de înregistrare a denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice şi a specialităţilor tradiţionale garantate

(1)
Orice decizie privind cererile de înregistrare a denumirilor de origine, a indicaţiilor geografice sau a specialităţilor tradiţionale garantate poate fi contestată de către părţi în termen de 2 luni de la data recepţionării ei sau de către persoanele terţe care deţin informaţia referitor la înregistrarea în cauză – în termenul cuprins între data emiterii deciziei şi data înregistrării acestora. Contestaţia are efect suspensiv.
(2)
Contestaţia se depune la AGEPI şi se soluţionează de către Comisia de contestaţii în conformitate cu regulamentul acesteia, aprobat de Guvern.
(3)
Contestaţia, prezentată în scris şi argumentată, se consideră depusă numai după achitarea taxei stabilite.

(4) Comisia de contestaţii emite hotărîri şi încheieri conform competenţei.

Articolul 30. Examinarea contestaţiei

(1) În cursul examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii invită părţile să-şi prezinte observaţiile referitor la comunicările prezentate de celelalte părţi. Dacă la examinarea contestaţiei apar divergenţe cu caracter normativ, se aplică normele Codului de procedură civilă.

(2) În urma examinării contestaţiei, Comisia de contestaţii va emite una din următoarele

hotărîri: a) de menţinere în vigoare a deciziei contestate; b) de anulare în tot sau în parte a deciziei contestate.

(3) Hotărîrea Comisiei de contestaţii intră în vigoare la data adoptării.

(4) Hotarîrea Comisiei de contestaţii se comunică parţilor şi poate fi atacată la Curtea de Apel Chişinău în termenele prevăzute de lege.

Articolul 31. Utilizarea denumirilor omonime

Utilizarea unor indicaţii geografice sau a unor denumiri de origine omonime înregistrate este autorizată numai în cazul cînd denumirea omonimă înregistrată ulterior este suficient de clar diferenţiată de cea înregistrată anterior, ţinînd cont de necesitatea de a asigura un tratament echitabil producătorilor şi de a evita inducerea în eroare a consumatorilor.

Articolul 32. Relaţiile dintre denumiri de origine, indicaţii geografice şi mărci

(1)
În cazul în care o denumire de origine sau o indicaţie geografică este protejată în conformitate cu prezenta lege, cererea de înregistrare a unei mărci ce corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la art.11 şi care se referă la aceeaşi categorie de produse va fi refuzată, cu condiţia ca cererea de înregistrare a mărcii să fi fost depusă după data începerii protecţiei denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.
(2) Mărcile înregistrate contrar dispoziţiilor alin.(1) vor fi anulate.
(3)
Utilizarea unei mărci care corespunde uneia dintre situaţiile menţionate la art.11, depuse spre înregistrare sau înregistrate cu bună-credinţă înainte de data începerii protecţiei, după caz, a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, poate continua în pofida înregistrării denumirii de origine sau a indicaţiei geografice, dacă nu există motive temeinice de anulare a mărcii sau de decădere din drepturi a titularului, în conformitate cu legislaţia în domeniul mărcilor. În acest caz, denumirea de origine sau indicaţia geografică poate fi utilizată concomitent cu marca vizată.
Articolul 33. Controlul oficial
(1)
Guvernul desemnează, în corespundere cu legislaţia privind evaluarea conformităţii produselor, autorităţile competente cărora le revine responsabilitatea controalelor oficiale privind conformitatea produselor care beneficiază de denumiri de origine şi de indicaţii geografice şi conformitatea specialităţilor tradiţionale garantate.
(2)
Orice producător care respectă dispoziţiile prezentei legi este în drept să beneficieze de un sistem de control oficial.
(3)
AGEPI publică în BOPI şi actualizează periodic denumirile şi adresele autorităţilor şi organismelor menţionate la alin.(1) din prezentul articol şi la art.34.
Articolul 34. Controlul respectării caietului de sarcini
(1)
Guvernul desemnează, pentru diferite categorii de produse, autorităţile competente abilitate cu atribuţii şi responsabilităţi privind omologarea caietelor de sarcini, definitivarea principiilor generale, aprobarea etapelor şi procedurilor de control în scopul asigurării respectării caietelor de sarcini în conformitate cu prevederile prezentei legi.
(2)
Controlul respectării caietelor de sarcini pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice a căror arie geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova şi pentru specialităţile tradiţionale garantate produse pe teritoriul Republicii Moldova, înainte de plasarea produselor pe piaţă, va fi asigurat de:
a) una sau mai multe autorităţi menţionate la art.33; şi/sau
b) unul sau mai multe organisme de evaluare cu funcţii de certificare a produselor.


(3)
Controlul respectării caietelor de sarcini pentru denumirile de origine şi indicaţiile geografice a căror arie geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova şi pentru specialităţile tradiţionale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova, înainte de plasarea produselor pe piaţă, va fi asigurat de:
a) una sau mai multe autorităţi competente desemnate de ţara de origine; şi/sau
b) unul sau mai multe organisme de certificare a produselor.


(4)
Organismele de certificare a produselor menţionate la alin.(2) şi (3) trebuie să fie acreditate în conformitate cu prevederile legislaţiei privind certificarea.
(5)
Cheltuielile aferente controlului respectării caietului de sarcini sînt suportate de producătorii vizaţi de acest control.
Articolul 35. Denumiri, menţiuni şi simboluri
(1)
O denumire de origine sau o indicaţie geografică protejată în conformitate cu prezenta lege poate fi utilizată doar de către persoanele care deţin dreptul de utilizare a acesteia.
(2)
Produsele originare din Republica Moldova comercializate sub o denumire protejată în conformitate cu prezenta lege pot fi marcate cu menţiunile „Denumire de origine protejată” sau

„Indicaţie geografică protejatăşi/sau cu simbolurile naţionale asociate acestora, aprobate de Guvern.

(3) Produsele originare din alte ţări comercializate sub o denumire de origine protejată sau

  1. o indicaţie geografică protejată în conformitate cu prezenta lege pot fi, de asemenea, marcate conform prevederilor alin.(2).
  2. Doar producătorii care respectă caietul de sarcini sînt în drept să facă referinţă la o specialitate tradiţională garantată pe etichete, în publicitate sau în documentele aferente produsului agricol sau alimentar.
  3. În cazul cînd se face referinţă la o specialitate tradiţională garantată pe eticheta produsului agricol sau alimentar fabricat în Republica Moldova, denumirea produsului va fi însoţită de menţiunea „Specialitate tradiţională garantatăşi/sau de simbolul naţional asociat acesteia, aprobat de Guvern.
    1. Pentru specialităţile tradiţionale garantate produse în afara teritoriului Republicii Moldova, menţiunea specificată la alin.(5) este facultativă.
    2. Articolul 36. Condiţii de utilizare a denumirilor specialităţilor tradiţionale garantate
  4. Începînd cu data publicării informaţiei referitoare la înregistrarea specialităţii tradiţionale garantate, denumirea acesteia, înregistrată în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate, poate fi utilizată pentru desemnarea produsului agricol sau alimentar ce corespunde caietului de sarcini ca specialitate tradiţională garantată doar cu respectarea prevederilor art.35 alin.(4), (5) şi (6). Totodată, denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate pot fi utilizate în continuare pe etichetele produselor ce nu corespund caietului de sarcini înregistrat, însă nefiind însoţite nici de menţiunea „Specialitate tradiţională garantată”, nici de simbolul naţional asociat acesteia.
  5. O specialitate tradiţională garantată poate fi, totuşi, înregistrată, cu rezervarea denumirii produsului agricol sau alimentar ce corespunde caietului de sarcini publicat, cu condiţia ca grupul solicitant să fi cerut aceasta în cererea de înregistrare şi, ca urmare a procedurii prevăzute la art.22, să nu rezulte că denumirea respectivă este folosită într-o manieră legală, notorie, economic semnificativă pentru produse agricole sau alimentare similare. Începînd cu data publicării informaţiei referitoare la înregistrarea specialităţii tradiţionale garantate, denumirea respectivă, chiar dacă nu este însoţită de menţiunea „Specialitate tradiţională garantatăşi/sau de simbolul naţional asociat acesteia, nu poate fi utilizată pe etichetele produselor agricole sau alimentare similare ce nu sînt conforme caietului de sarcini înregistrat.
    1. Pentru denumirile specialităţilor tradiţionale garantate înregistrate într-o singură limbă, grupul solicitant poate prevedea în caietul de sarcini că, la comercializarea produsului, este posibil să figureze pe etichetă, pe lîngă denumirea produsului în limba originală, o menţiune în alte limbi care precizează că produsul a fost obţinut conform tradiţiilor regiunii sau ţării de unde provine cererea.
    2. Articolul 37. Modificarea caietului de sarcini
  6. Un grup care corespunde prevederilor art.9 alin.(2) şi care are un interes legitim poate solicita modificarea caietului de sarcini pentru o denumire de origine sau, după caz, pentru o indicaţie geografică, în special pentru a ţine cont de evoluţia cunoştinţelor ştiinţifice şi tehnice sau pentru a revedea delimitarea ariei geografice. Cererea corespunzătoare va conţine o descriere a modificărilor solicitate şi justificarea acestora.
  7. În cazul în care modificarea solicitată conform alin.(1) al prezentului articol atrage după sine una sau mai multe modificări ale documentului unic menţionat la art.16 alin.(1) lit.c), cererea de modificare este supusă procedurii prevăzute la art.19, 21 şi 22.
  8. În cazul în care modificarea solicitată conform alin.(1) nu atrage după sine modificarea documentului unic, se aplică următoarele reguli:

a) dacă aria geografică delimitată se află pe teritoriul Republicii Moldova, solicitantul va prezenta o decizie a autorităţii competente privind aprobarea modificărilor;

b) dacă aria geografică delimitată se află în afara teritoriului Republicii Moldova, solicitantul va prezenta dovada acceptării modificărilor respective în ţara de origine.

(4)
Modificarea caietului de sarcini pentru o specialitate tradiţională garantată poate fi solicitată de un grup care corespunde prevederilor art.9 alin.(2). Cererea de modificare trebuie să demonstreze existenţa unui interes economic legitim, să descrie modificările solicitate şi justificarea acestora.
(5)
Cererea de modificare, specificată la alin.(4) al prezentului articol, este supusă procedurilor prevăzute la art.19, 21 şi 22.
(6)
În cazul cînd modificările solicitate conform alin.(4) al prezentului articol sînt neesenţiale, AGEPI poate decide acceptarea sau respingerea acestora fără a recurge la procedurile prevăzute la art.21 şi 22.
(7)
În cazul modificărilor solicitate în conformitate cu alin.(4) al prezentului articol, în afară de opoziţiile prevăzute la art.22 alin.(5), sînt admisibile şi opoziţiile care demonstrează existenţa unui interes economic pentru producerea specialităţii tradiţionale garantate.
(8)
Dacă, în urma adoptării de către autorităţile administraţiei publice a unor măsuri sanitare sau fitosanitare obligatorii, se solicită o modificare temporară a caietului de sarcini: a) pentru o denumire de origine sau o indicaţie geografică, cererea de modificare este supusă procedurilor prevăzute la alin.(3);
b) pentru o specialitate tradiţională garantată, cererea de modificare este supusă procedurilor prevăzute la alin.(6).
(9)
Cererea de modificare, specificată la alin.(1) sau, după caz, la alin.(4) ori (8), se depune la AGEPI. Condiţiile de perfectare, de depunere şi de examinare a cererii de modificare a caietului de sarcini se stabilesc în Regulament.
(10)
AGEPI va înscrie modificările acceptate în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, în Registrul naţional al indicaţiilor geografice protejate sau, după caz, în Registrul naţional al specialităţilor tradiţionale garantate şi va publica în BOPI modificările operate şi justificarea acestora.

Articolul 38. Interzicerea utilizării denumirii de origine, indicaţiei geografice sau denumirii specialităţii tradiţionale garantate

(1) Orice persoană fizică sau juridică care pretinde că:
- o denumire de origine,
- o indicaţie geografică sau
- o denumire a unei specialităţi tradiţionale garantate, rezervată conform art.36 alin.(2),
care sînt protejate în conformitate cu prezenta lege, sînt utilizate, în prejudiciul său direct

sau indirect şi contrar dreptului său, pentru un produs natural sau prelucrat, avînd o altă origine, sau, după caz, lipsit de specificitatea corespunzătoare este în drept să ceară interzicerea utilizării acestei denumiri sau indicaţii.

(2)
Uniunile şi asociaţiile pentru apărarea drepturilor consumatorilor sau producătorilor, care activează de cel puţin 6 luni, sînt în drept să procedeze în conformitate cu prevederile alin.(1) în privinţa drepturilor pe care vor dori să le apere.
(3)
Cererea privind interzicerea utilizării unei denumiri de origine protejate, unei indicaţii geografice protejate sau a denumirii unei specialităţi tradiţionale garantate, rezervate conform art.36 alin.(2), se depune la Curtea de Apel Chişinău.
Articolul 39. Anularea înregistrării, revocarea protecţiei sau a dreptului de utilizare
(1)
Dacă, în urma controlului efectuat în conformitate cu prevederile art.33 sau 34, se constată că nu mai este asigurată respectarea condiţiilor stabilite în caietul de sarcini pentru un produs care beneficiază de o denumire de origine protejată ori de o indicaţie geografică protejată sau pentru o specialitate tradiţională garantată, înregistrată în conformitate cu prezenta lege, autoritatea competentă iniţiază revocarea protecţiei ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii respective.
(2)
Orice persoană fizică sau juridică care are un interes legitim poate cere anularea înregistrării sau revocarea protecţiei denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice.
(3)
Prevederile alin.(2) se aplică mutatis mutandis uniunilor şi asociaţiilor pentru apărarea drepturilor consumatorilor sau ale producătorilor, care activează de cel puţin 6 luni, în privinţa drepturilor pe care vor dori să le apere.
(4)
Cererea de anulare a înregistrării sau de revocare a protecţiei denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate ori, după caz, a dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice se depune la Curtea de Apel Chişinău.

Capitolul V

ÎNREGISTRAREA INTERNAŢIONALĂ A DENUMIRILOR DE ORIGINE

Articolul 40. Prevederi generale

Prevederile prezentei legi se aplica mutatis mutandis şi înregistrărilor internaţionale ale denumirilor de origine, conform Aranjamentului de la Lisabona, care au ca ţară de origine sau care îşi extind efectele în Republica Moldova, cu excepţia cazurilor cînd acest aranjament prevede altfel.

Articolul 41. Cererea internaţională

(1)
Cererea internaţională pentru o denumire de origine înregistrată în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate, care are ca ţară de origine Republica Moldova, se depune la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.
(2)
Cererea internaţională specificată la alin.(1) poate fi depusă de persoanele fizice sau juridice care deţin dreptul de utilizare a denumirii de origine respective.
(3)
Cererea internaţională va fi perfectată în conformitate cu prevederile Regulamentului de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona.
Articolul 42. Efectele înregistrării internaţionale a denumirii de origine avînd ca ţară de origine Republica Moldova
(1)
Înregistrarea internaţională, avînd ca ţară de origine Republica Moldova, efectuată de Biroul Internaţional, asigură, fără reînnoire, pe toată durata de protecţie a denumirii respective în Republica Moldova, protecţia acesteia în ţările membre ale Aranjamentului de la Lisabona, care nu au făcut declaraţii de refuz la acordarea protecţiei sau care le-au retras ulterior.
(2)
Protecţia internaţională a denumirii de origine, menţionată la alin.(1), va înceta în cazul în care denumirea respectivă va decădea din protecţie pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 43. Taxele pentru cererea internaţională
(1)
La depunerea cererii internaţionale se vor achita următoarele taxe: a) la AGEPI – pentru recepţionarea, verificarea, examinarea şi transmiterea cererii la Biroul Internaţional;
b) la Biroul Internaţional – pentru înregistrarea denumirii de origine conform prevederilor art.7 al Aranjamentului de la Lisabona.
(2)
Taxele prevăzute la alin.(1) lit.b) pot fi achitate direct sau pot fi transferate la Biroul Internaţional prin intermediul AGEPI.

(3) În cazul neachitării taxelor, cererea internaţională se consideră nedepusă.

Articolul 44. Procedura de verificare a cererii internaţionale la AGEPI

(1)
În termen de o lună de la data recepţionării, AGEPI examineazăşi verifică documentele cererii internaţionale în vederea respectării prevederilor art.41 alin.(3) şi corespunderii datelor cererii cu cele înscrise în Registrul naţional al denumirilor de origine protejate.
(2)
Dacă cererea corespunde prevederilor prezentei legi şi ale Regulamentului de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona, AGEPI semnează cererea şi expediază un exemplar al acesteia pe adresa Biroului Internaţional, iar un alt exemplar – solicitantului, drept confirmare a depunerii cererii.
(3)
Dată a înregistrării internaţionale este data la care cererea, conţinînd toate elementele prevăzute în Regulamentul de aplicare a Aranjamentului de la Lisabona, este recepţionată de Biroul Internaţional.
(4)
Dacă, în urma verificării efectuate în conformitate cu prevederile alin.(1), sînt depistate greşeli sau inexactităţi, AGEPI le notifică solicitantului şi îl invită să le remedieze într-un termen rezonabil, ţinînd cont de prevederile alin.(3).
Articolul 45. Procedura de examinare a înregistrării internaţionale notificate de Biroul Internaţional
(1)
Orice înregistrare internaţională notificată de către Biroul Internaţional este supusă procedurii de opoziţie, conform art.22, şi examinării de fond, conform art.23, în aceleaşi condiţii ca şi cererea depusă direct la AGEPI.
(2)
În cazul cînd înregistrarea internaţională supusă examinării conform alin.(1) nu întruneşte condiţiile de protecţie prevăzute de prezenta lege sau cînd a fost formulată o opoziţie împotriva acestei înregistrări, AGEPI emite o declaraţie de refuz, pe care o notifică Biroului Internaţional.
(3)
Termenul prevăzut pentru comunicarea declaraţiei de refuz nu va depăşi 1 an de la data recepţionării de către AGEPI a notificării Biroului Internaţional privind înregistrarea internaţională în cauză.
(4)
Orice procedură prevăzută de lege, ulterioară emiterii declaraţiei de refuz menţionate la alin.(2), va fi efectuată direct între AGEPI şi solicitant, reprezentat de un mandatar autorizat.
(5)
AGEPI, conform procedurilor prevăzute, va informa Biroul Internaţional despre retragerea totală sau parţială a declaraţiilor de refuz, precum şi despre toate hotărîrile definitive ale instanţelor judecătoreşti cu privire la revocarea protecţiei sau la anularea înregistrărilor internaţionale.
(6)
Dacă, în urma examinării în conformitate cu alin.(1) a unei înregistrări internaţionale notificate de Biroul Internaţional, se constată că denumirea de origine corespunzătoare a fost utilizată pe teritoriul Republicii Moldova de către terţi pînă la data notificării, AGEPI va acorda terţilor un termen de cel mult 2 ani pentru sistarea utilizării denumirii respective şi va comunica acest fapt Biroului Internaţional în termen de 3 luni de la expirarea termenului prevăzut la alin.(3).
Articolul 46. Efectele înregistrării internaţionale în Republica Moldova
(1)
Orice înregistrare internaţională notificată de Biroul Internaţional, începînd cu data înregistrării internaţionale, are aceleaşi efecte ca şi în cazul în care cererea de înregistrare a denumirii de origine corespunzătoare ar fi fost depusă direct la AGEPI.
(2)
În cazul cînd AGEPI nu a notificat Biroului Internaţional nici o declaraţie de refuz în conformitate cu art.45 alin.(2) sau cînd declaraţia de refuz a fost ulterior retrasă, total sau parţial, protecţia, în Republica Moldova, a denumirii de origine corespunzătoare înregistrării internaţionale în cauză, începînd cu data menţionată la alin.(1) al prezentului articol, va fi aceeaşi ca şi în cazul în care această denumire ar fi fost înregistrată direct la AGEPI.
(3)
În cazul cînd declaraţia de refuz specificată la art.45 alin.(2) nu a fost ulterior retrasă, se consideră că în Republica Moldova înregistrarea internaţională corespunzătoare nu a produs efectele menţionate la alin.(1) şi (2) ale prezentului articol.
(4)
O denumire de origine care corespunde prevederilor alin.(2) nu va putea fi considerată ca devenită generică atîta timp, cît ea va fi protejată ca denumire de origine în ţara de origine.

Capitolul VI

ASIGURAREA RESPECTĂRII DREPTURILOR
Articolul 47. Acţiunea privind încălcarea drepturilor

(1)
Orice persoană fizică sau juridică, alte entităţi interesate, al căror drept a fost lezat prin utilizarea ilegală a unei indicaţii geografice protejate, a unei denumiri de origine protejate sau a unui drept referitor la o specialitate tradiţională garantată, cu cauzarea de prejudicii directe sau indirecte, este în drept să iniţieze o acţiune în instanţa judecătorească, în modul stabilit de lege, pentru a-şi apăra drepturile şi interesele legitime.
(2)
Sînt în drept să iniţieze o acţiune privind încălcarea drepturilor, conferite prin art.11 şi 12, următoarele persoane: a) titularul dreptului de utilizare a indicaţiei geografice protejate, a denumirii de origine protejate sau a unui drept referitor la o specialitate tradiţională garantată;
b) alte persoane fizice sau juridice ori entităţi care au dreptul de a reprezenta titularul dreptului de utilizare sau organizaţiile create în acest scop, cu condiţia că acestea din urmă activează de cel puţin 6 luni.
(3)
În procedura de examinare a cauzei ce ţine de încălcarea dreptului de utilizare, pîrîtul poate contesta certificatul privind dreptul de utilizare care a generat conflictul, cerînd anularea sau revocarea acestui certificat.
(4)
Examinarea acţiunii va fi suspendată pînă la soluţionarea definitivă a chestiunii privind valabilitatea certificatului.
Articolul 48. Acţiunea de declarare a neîncălcării drepturilor
(1)
Orice persoană care consideră că împotriva sa ar putea fi iniţiată o procedură de încălcare a unui drept referitor la o denumire de origine protejată sau la o indicaţie geografică protejată poate, pînă la iniţierea unei atare proceduri, să ceară adoptarea unei decizii judecătoreşti prin care să se constate că produsul său nu aduce atingere denumirii protejate. În cursul examinării cererii, instanţa poate atrage în proces orice persoană interesată, inclusiv titularul certificatului dreptului de utilizare.
(2)
În cazul în care, conform alin.(1), instanţa a adoptat o hotărîre definitivă de neîncălcare, nu mai poate fi intentată o acţiune de încălcare a unui drept referitor la o denumire de origine protejată sau la o indicaţie geografică protejată faţă de aceeaşi persoană în raport cu acelaşi produs.
(3)
Cheltuielile de judecatăşi alte cheltuieli legate de procedurile judiciare, inclusiv cheltuielile suportate de titularul dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate, trebuie să fie suportate de persoana care a intentat acţiunea privind declaraţia de neîncălcare.
(4)
Instanţa de judecată care examinează o acţiune privind declaraţia de neîncălcare trebuie să determine cuantumul cheltuielilor suportate de titularul dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate, care trebuie să fie achitate de către persoana care a intentat acţiunea privind declaraţia de neîncălcare.
Articolul 49. Măsuri de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii
(1)
Orice persoană îndreptăţită care a prezentat elemente de probă suficiente pentru a-şi sprijini afirmaţiile conform cărora drepturile sale sînt încălcate poate cere instanţei judecătoreşti sau unei alte autorităţi competente, pînă la iniţierea unui proces împotriva acţiunilor ilegale, aplicarea de măsuri prompte şi provizorii pentru asigurarea probelor relevante, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiilor confidenţiale şi cu condiţia depunerii unei cauţiuni sau a unei garanţii echivalente adecvate, necesare pentru repararea prejudiciilor ce ar putea fi cauzate pîrîtului în cazul în care nu va fi constatată prezenţa unei încălcări.

(2) În vederea luării măsurilor de asigurare a probelor, instanţa este în drept: a) să ceară descrierea detaliată a produselor în litigiu, cu sau fără prelevare de eşantioane; b) să pună sechestru pe produsele în litigiu;

c) să pună sechestru pe materialele şi instrumentele utilizate la producerea şi/sau distribuirea produselor în litigiu, precum şi pe documentele referitoare la ele.

(3)
Procedura de aplicare a măsurilor de asigurare a probelor prevăzute în prezentul articol şi la art.50 o foloseşte instanţa judecătorească în conformitate cu prevederile respective ale Codului de procedură civilă. Măsurile de asigurare a probelor se vor lua cu participarea executorului judiciar şi, după caz, a reprezentantului AGEPI, care vor putea fi asistaţi de un ofiţer de poliţie.
Articolul 50. Asigurarea probelor în cazuri de urgenţă
(1)
Măsurile de asigurare a probelor pot fi stabilite fără a-l audia pe pîrît dacă orice întîrziere poate cauza o daună ireparabilă titularului de drepturi sau dacă există un risc de distrugere a probelor. Încheierea judecătorească va fi adusă imediat la cunoştinţă părţii afectate.
(2) Încheierea de asigurare a probelor poate fi atacată în instanţa judecătorească.
(3)
Instanţa judecătorească va aplica măsurile de asigurare a probelor cu condiţia ca recurentul să depună o cauţiune sau o garanţie echivalentă adecvată, destinată să asigure compensarea prejudiciilor suportate de pîrît conform art.51 alin.(2).

Articolul 51. Nulitatea măsurilor de asigurare a probelor

(1) Măsurile de asigurare a probelor vor fi nule sau nevalabile:

a) dacă reclamantul nu intentează, în termen de 20 de zile lucrătoare sau de 31 de zile calendaristice de la data emiterii încheierii cu privire la măsurile de asigurare a probelor, o acţiune în instanţa judecătorească privind încălcarea drepturilor;

b) ca urmare a oricărei acţiuni sau inacţiuni prejudiciabile a reclamantului;
c) dacă s-a constatat că nu a existat o încălcare sau o tentativă de încălcare a drepturilor;
d) în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.

(2)
În cazul în care măsurile de asigurare a probelor au cauzat prejudicii şi au fost declarate nule sau nevalabile, reclamantul va achita pîrîtului o despăgubire corespunzătoare.
Articolul 52. Prezentarea şi asigurarea probelor în cadrul acţiunii privind încălcarea drepturilor
(1)
Dacă o parte prezintă dovezi că pretenţiile sale sînt fondate şi informaţii precum că anumite probe se află în gestiunea părţii opuse, instanţa judecătorească va dispune ca aceste probe să fie prezentate într-un număr suficient şi rezonabil, sub rezerva asigurării protecţiei informaţiei confidenţiale. În cazul în care încălcarea drepturilor este comisă la scară comercială, instanţa poate dispune suplimentar părţilor prezentarea de documente bancare, financiare sau comerciale.
(2)
În cazul în care o parte la proces refuză nemotivat accesul la informaţiile necesare sau tergiversează cu rea-credinţă prezentarea acestora, fapt ce împiedică soluţionarea litigiului, instanţa se pronunţă în privinţa admiterii sau respingerii acţiunii în baza informaţiilor prezentate, inclusiv a plîngerii sau a pretenţiei prezentate de către partea lezată prin împiedicarea accesului la informaţii, cu condiţia acordării posibilităţii de audiere a părţilor referitor la pretenţiile sau la elementele de probă ale acestora.
Articolul 53. Dreptul la informare
(1)
Dacă în procesul examinării unui litigiu se constată că sînt încălcate drepturile ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa judecătorească poate cere ca informaţiile privind originea şi reţelele de distribuire a produselor sau a serviciilor care încalcă aceste drepturi să fie furnizate de pîrît şi/sau de orice altă persoană care:

a) a fost găsită în posesia produselor contrafăcute destinate comercializării; b) a fost găsită beneficiind, în scop comercial, de servicii cu produse contrafăcute;

c) a fost găsită prestînd, în scop comercial, servicii utilizate în activităţi de contrafacere; sau

d) a fost indicată, de către persoana menţionată la lit.a), b) sau c), ca fiind implicată în acţiunile de producere, fabricare sau distribuire a produselor ori de prestare a serviciilor.

(2) Informaţiile menţionate la alin.(1) cuprind, după caz: a) numele şi adresa producătorului, distribuitorului, furnizorului, deţinătorilor anteriori ai mărfurilor sau serviciilor, precum şi ale vînzătorilor angro şi cu amănuntul prezumtivi;

b) date despre cantităţile de produse fabricate, livrate, primite sau comandate, precum şi despre preţul mărfurilor sau al serviciilor respective.

(3) Prevederile alin.(1) şi (2) se aplică fără a aduce atingere altor prevederi legale care: a) acordă titularului dreptul de a primi informaţii mai detaliate; b) reglementează utilizarea în cauzele civile sau penale a informaţiilor comunicate în

conformitate cu prezentul articol;

c) stabilesc răspunderea pentru abuz de dreptul la informare;

d) dau posibilitatea de a fi refuzată prezentarea de informaţii ce ar constrînge persoana menţionată la alin.(1) să recunoască propria sa participare sau participarea rudelor sale apropiate la o încălcare a unui drept ce decurge dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată; sau

e) reglementează protecţia confidenţialităţii surselor de informare sau procesarea datelor cu caracter personal.

Articolul 54. Măsurile de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor

(1) Dacă instanţa judecătorească a stabilit faptul sau iminenţa încălcării drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, ea poate, la cererea titularului de drepturi, să dispună luarea de măsuri de asigurare a acţiunii privind încălcarea drepturilor contra pîrîtului şi/sau intermediarilor, cum ar fi:

a) să pronunţe, cu titlu provizoriu, o încheiere de interzicere a oricăror acţiuni ce constituie încălcare a drepturilor sau să permită continuarea acţiunilor, cu condiţia depunerii unei cauţiuni suficiente să asigure despăgubirea titularului de drepturi;

b) să pună sechestru pe produsele suspectate că aduc atingere drepturilor pentru a preveni introducerea lor în circuitul comercial;

c) să pună sechestru, cu titlu provizoriu, pe orice proprietate a pîrîtului, inclusiv să dispună blocarea conturilor bancare, prezentarea documentelor bancare, financiare sau comerciale, dacă încălcarea a fost comisă la scară comercialăşi există riscul de nerecuperare a prejudiciilor.

(2)
Instanţa judecătorească poate dispune măsurile prevăzute la alin.(1) al prezentului articol fără a-l audia pe pîrît. În acest caz se aplică mutatis mutandis prevederile art.50.
Articolul 55. Măsuri corective
(1)
În cazul în care se stabileşte că a avut loc o încălcare a drepturilor, instanţa judecătorească poate dispune, la cererea reclamantului, luarea de măsuri referitor la produsele despre care s-a constatat că încalcă un drept ce decurge dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantatăşi, după caz, referitor la materialele şi instrumentele care au servit la crearea şi fabricarea acestor produse. Printre aceste măsuri vor figura, în special:
a) retragerea provizorie din circuitul comercial;
b) retragerea definitivă din circuitul comercial; sau
c) distrugerea.



(2)
Măsurile menţionate la alin.(1) se realizează din contul pîrîtului, cu excepţia cazului cînd există motive temeinice care se opun acestui lucru.
(3)
La examinarea cererii de aplicare a măsurilor corective, instanţa judecătorească se va conduce de principiul de echitate, luînd în considerare gravitatea încălcării, remedierile ordonate, precum şi interesele persoanelor terţe.

Articolul 56. Asigurarea executării hotărîrii judecătoreşti

În cazul în care a fost emisă o hotărîre judecătorească de constatare a încălcării drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa judecătorească, la cererea titularului de drepturi, poate lua măsuri de asigurare a executării hotărîrii, prin care pîrîtul va fi somat să înceteze orice acţiune ce constituie încălcare a drepturilor titularului. În acest scop, instanţa judecătorească poate cere depunerea de către pîrît a unei cauţiuni sau garanţii echivalente adecvate. Titularul de drepturi poate cere dispunerea acestor măsuri şi împotriva intermediarilor de ale căror servicii beneficiază un terţ la încălcarea drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr

o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată.

Articolul 57. Măsurile de alternativă

În cazul în care pîrîtul a acţionat neintenţionat sau din imprudenţă, el va fi obligat de instanţa judecătorească, la cererea persoanei interesate, să achite unele despăgubiri pecuniare, în locul măsurilor de asigurare a respectării drepturilor prevăzute de prezentul capitol, dacă aplicarea măsurilor în cauză i-ar fi cauzat pagube disproporţionale şi dacă despăgubirea pecuniară pentru reclamant este rezonabil satisfăcătoare.

Articolul 58. Despăgubirile

(1)
La cererea părţii lezate, pîrîtul care a încălcat drepturile ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată cu bună-ştiinţă sau avînd motive rezonabile de a şti acest lucru va achita titularului de drepturi despăgubirile pentru prejudiciile pe care acesta le-a suportat în mod real din cauza încălcării drepturilor sale. La stabilirea despăgubirilor se va ţine cont de toate aspectele relevante, cum ar fi consecinţele economice negative, inclusiv beneficiul ratat, suportate de partea lezată, orice profit obţinut ilegal de pîrît şi, după caz, de alte aspecte, cum ar fi prejudiciul moral cauzat titularului dreptului din cauza atingerii aduse drepturilor sale.
(2)
În cazul cînd a comis o încălcare din neştiinţă sau fără a avea motive rezonabile de a şti acest lucru, pîrîtul este obligat să recupereze beneficiile ratate sau pagubele aduse titularului de drepturi, stabilite conform legii.
Articolul 59. Publicarea hotărîrilor judecătoreşti
(1)
În cadrul acţiunilor privind încălcarea drepturilor ce decurg dintr-o indicaţie geografică protejată, dintr-o denumire de origine protejată sau dintr-o specialitate tradiţională garantată, instanţa judecătorească competentă poate să dispună, la cererea reclamantului şi din contul persoanei care a încălcat dreptul protejat, măsuri corespunzătoare în scopul difuzării informaţiei privind hotărîrea judecătorească, inclusiv afişarea acesteia, precum şi publicarea integrală sau parţială a hotărîrii.
(2)
Instanţa judecătoreasca competentă va putea dispune şi măsuri suplimentare de publicitate corespunzătoare împrejurărilor speciale, inclusiv o publicitate de mare amploare.

(3) Instanţa judecătorească va remite AGEPI o copie de pe hotărîrea definitivă.

Capitolul VII
DISPOZIŢII COMUNE
Articolul 60. Competenţa în soluţionarea litigiilor


(1)
Litigiile care apar la aplicarea prezentei legi se soluţionează de Comisia de contestaţii a AGEPI, de Curtea de Apel Chişinău sau de un arbitraj specializat.
(2)
Comisia de contestaţii a AGEPI soluţionează litigiile privind contestarea deciziilor emise de subdiviziunile AGEPI.
(3)
Curtea de Apel Chişinău soluţionează litigiile privind: a) acordarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate; b) încălcarea drepturilor conferite prin înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate; c) acţiunile de apărare a dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate; d) anularea înregistrării unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate; e) revocarea protecţiei unei denumiri de origine, indicaţii geografice sau specialităţi tradiţionale garantate; f) revocarea dreptului de utilizare a denumirii de origine sau a indicaţiei geografice
protejate; g) acţiunile referitoare la declaraţia de neîncălcare a dreptului; h) măsurile de asigurare a probelor pînă la intentarea acţiunii; i) măsurile preventive şi provizorii prevăzute la art.56; j) măsurile ce decurg din examinarea pricinii în fond în judecată; k) examinarea contestaţiilor depuse împotriva hotărîrilor Comisiei de contestaţii a AGEPI.
(4)
Arbitrajul specializat examinează litigiile apărute atît în relaţiile contractuale, cît şi în cele necontractuale, ce ţin de proprietatea industrială, şi anume privind: a) eliberarea certificatului privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate; b) acordarea şi folosirea drepturilor conferite prin înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice sau specialităţii tradiţionale garantate; c) încălcarea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei

geografice protejate; d) alte litigii ce nu ţin de activitatea autorităţilor publice.

Articolul 61. Taxele

(1)
Depunerea şi examinarea cererii de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice şi a specialităţii tradiţionale garantate, înaintarea opoziţiei, a contestaţiei, înregistrarea denumirii de origine, indicaţiei geografice şi specialităţii tradiţionale garantate, eliberarea certificatului privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate, reînnoirea dreptului de utilizare a denumirii de origine protejate şi a dreptului de utilizare a indicaţiei geografice protejate, precum şi efectuarea altor acţiuni cu semnificaţie juridică ce ţin de procedurile de examinare a cererii şi de protecţia juridică a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate sînt supuse taxelor.
(2) Acţiunile pentru care se percepe taxăşi cuantumul acesteia se stabilesc de Guvern.
(3)
Taxele se achită de solicitant, de titular sau de alte persoane fizice sau juridice împuternicite.
(4)
Taxele plătite, cu excepţia taxei pentru depunerea cererii de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate, se restituie plătitorului, la cererea acestuia, în cazul cînd procedurile pentru care acestea au fost plătite nu au început.
(5)
Taxa plătită într-un cuantum mai mic decît cel stabilit se ia în considerare după achitarea diferenţei, iar procedura începe din momentul cînd taxa este achitată integral.
(6)
Taxa de înregistrare a denumirii de origine, a indicaţiei geografice sau a specialităţii tradiţionale garantate şi de eliberare a certificatului privind dreptul de utilizare a denumirii de origine protejate sau a indicaţiei geografice protejate care nu a fost plătită în termenul stabilit poate fi achitată ulterior, în decursul a 6 luni de la data termenului omis, cu o majorare de 50%.
(7)
În cazul cînd se solicită efectuarea procedurilor în regim de urgenţă, taxa se majorează cu 100%, iar termenul de efectuare a acţiunilor respective se reduce de 2 ori.
(8)
Opoziţiile şi contestaţiile organelor centrale de specialitate ale administraţiei publice şi ale autorităţilor administraţiei publice locale se examinează fără plată în cazul în care acestea acţionează în interes public.

Articolul 62. Drepturile persoanelor fizice şi juridice străine

Persoanele fizice şi juridice străine beneficiază de drepturile acordate prin prezenta lege la fel ca şi persoanele fizice şi juridice din Republica Moldova.

Capitolul VIII
DISPOZIŢII FINALE ŞI TRANZITORII
Articolul 63. Intrarea în vigoare şi aplicabilitatea prezentei legi


(1)
Prezenta lege intră în vigoare la 3 luni de la data publicării, cu excepţia articolelor 49, 50, 51 şi 52, care vor fi puse în aplicare odată cu intrarea în vigoare a modificărilor corespunzătoare operate în Codul de procedură civilă.
(2)
La data intrării în vigoare a prezentei legi se abrogă Legea nr.588-XIII din 22 septembrie 1995 privind mărcile şi denumirile de origine a produselor.

(3) Se stabileşte că:

a) cererile de înregistrare a denumirilor de origine ale căror proceduri de examinare nu s-au încheiat pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se examinează în modul stabilit de prezenta lege;

b) certificatele de înregistrare a denumirilor de origine eliberate de AGEPI pînă la data intrării în vigoare a prezentei legi se echivalează, în ceea ce priveşte regimul juridic, cu certificatele privind dreptul de utilizare a denumirilor de origine eliberate în conformitate cu prezenta lege;

c) litigiile care, la data intrării în vigoare a prezentei legi, se află în proces de examinare se vor soluţiona în conformitate cu normele legii în vigoare la data apariţiei litigiului.

Articolul 64. Organizarea executării prezentei legi

Guvernul, în termen de 3 luni de la data intrării în vigoare a prezentei legi:

a) va prezenta Parlamentului propuneri privind aducerea legislaţiei în vigoare în concordanţă cu prezenta lege;

b) va aduce propriile acte normative în concordanţă cu prezenta lege;

c) va adopta acte normative necesare aplicării prezentei legi.

PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI Marian LUPU

Chişinău, 27 martie 2008.
Nr.66-XVI.

&

Legile Republicii Moldova 66/27.03.2008 Lege privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate //Monitorul Oficial 134-137/527, 25.07.2008






























ЗАКОН
об охране географических указаний, наименований
мест происхождения и гарантированных
традиционных продуктов

N 66-XVI от 27.03.2008

Мониторул Офичиал N 134-137/527 от 25.07.2008

* * *

СОДЕРЖАНИЕ

Глава I ОСНОВНЫЕ ПОЛОЖЕНИЯ Статья 1. Область регулирования и правовая база Статья 2. Основные понятия Статья 3. Национальное ведомство

Глава II ПРАВОВАЯ ОХРАНА, ПРЕДОСТАВЛЯЕМЫЕ ПРАВА И ПРЕКРАЩЕНИЕ ОХРАНЫ Статья 4. Общие положения правовой охраны Статья 5. Охрана наименования места происхождения и географического указания Статья 6. Охрана гарантированного традиционного продукта Статья 7. Основания для отказа в регистрации Статья 8. Технические условия Статья 9. Право на охрану Статья 10. Срок охраны и продление права пользования Статья 11. Действие регистрации наименований мест происхождения и географических указаний Статья 12. Действие регистрации гарантированных традиционных продуктов Статья 13. Прекращение охраны и лишение прав

Глава III
РЕГИСТРАЦИЯ ГЕОГРАФИЧЕСКИХ УКАЗАНИЙ, НАИМЕНОВАНИЙ МЕСТ
ПРОИСХОЖДЕНИЯ И ГАРАНТИРОВАННЫХ ТРАДИЦИОННЫХ ПРОДУКТОВ



Статья 14. Подача заявки на регистрацию Статья 15. Представительство Статья 16. Условия, которым должна соответствовать заявка на регистрацию Статья 17. Дата подачи заявки Статья 18. Отзыв и изменение заявки Статья 19. Процедура экспертизы заявки Статья 20. Проверка соблюдения условий подачи заявки Статья 21. Публикация заявки Статья 22. Возражения .">Статья 23. Экспертиза по существу Статья 24. Рассмотрение возражения Статья 25. Отклонение заявки Статья 26. Регистрация наименования места происхождения, географического указания или

гарантированного традиционного продукта и предоставление права пользования Статья 27. Регистры

Статья 28. Официальный бюллетень промышленной собственности

Глава IV ПОДАЧА ПРОТЕСТА. КОНФЛИКТЫ С ДРУГИМИ ПРАВАМИ. КОНТРОЛЬ Статья 29. Оспаривание решений по заявкам на регистрацию наименований мест происхождения, географических указаний и гарантированных традиционных продуктов Статья 30. Рассмотрение протеста Статья 31. Использование омонимичных названий Статья 32. Отношения между наименованиями мест происхождения, географическими указаниями и товарными знаками Статья 33. Официальный контроль Статья 34. Контроль соблюдения технических условий Статья 35. Названия, знаки и символы Статья 36. Условия использования названий гарантированных традиционных продуктов Статья 37. Внесение изменений в технические условия Статья 38. Запрещение использования наименований мест происхождения, географических указаний или названий гарантированных традиционных продуктов Статья 39. Аннулирование регистрации, отзыв охраны или лишение права пользования

Глава V МЕЖДУНАРОДНАЯ РЕГИСТРАЦИЯ НАИМЕНОВАНИЙ МЕСТ ПРОИСХОЖДЕНИЯ Статья 40. Общие положения Статья 41. Международная заявка Статья 42. Действие международной регистрации наименования места происхождения, страной происхождения которой является Республика Молдова Статья 43. Таксы за международную регистрацию Статья 44. Процедура проверки международной заявки в Агентстве Статья 45. Процедура рассмотрения международной регистрации, сообщенной Международным бюро Статья 46. Действие международной регистрации в Республике Молдова

Глава VI ОБЕСПЕЧЕНИЕ СОБЛЮДЕНИЯ ПРАВ Статья 47. Иск о нарушении прав Статья 48. Иск об объявлении о ненарушении прав Статья 49. Меры по обеспечению доказательств до подачи иска Статья 50. Обеспечение доказательств в срочных случаях Статья 51. Недействительность мер по обеспечению доказательств Статья 52. Представление и обеспечение доказательств в рамках иска о нарушении прав Статья 53. Право на информацию Статья 54. Меры по обеспечению иска о нарушении прав Статья 55. Исправительные меры Статья 56. Обеспечение исполнения судебного решения Статья 57. Альтернативные меры Статья 58. Возмещение ущерба Статья 59. Публикация судебных решений

Глава VII ОБЩИЕ ПОЛОЖЕНИЯ Статья 60. Компетенции по разрешению споров Статья 61. Таксы Статья 62. Права иностранных физических и юридических лиц

Глава VIII
ЗАКЛЮЧИТЕЛЬНЫЕ И ПЕРЕХОДНЫЕ ПОЛОЖЕНИЯ

Статья 63. Вступление в силу и применимость настоящего закона Статья 64. Организация исполнения настоящего закона

Парламент принимает настоящий органический закон.

Глава I
ОСНОВНЫЕ ПОЛОЖЕНИЯ
Статья 1. Область регулирования и правовая база

(1)
Настоящий закон устанавливает нормы, относящиеся к регистрации, правовой охране и использованию географических указаний, наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов.
(2)
Правоотношения, возникающие в результате регистрации, правовой охраны и использования географических указаний, наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов, регулируются Конституцией Республики Молдова, Гражданским кодексом Республики Молдова, Кодексом Республики Молдова о науке и инновациях, Таможенным кодексом Республики Молдова, международными соглашениями, одной из сторон которых является Республика Молдова, настоящим законом и другими нормативными актами.
(3)
Если международным соглашением, одной из сторон которых является Республика Молдова, установлены иные нормы, чем содержащиеся в настоящем законе, применяются нормы международного соглашения.

Статья 2. Основные понятия

В настоящем законе следующие основные понятия используются в значении:

географическое названиегеографическое наименование, обозначающее существующие место, регион или страну;

географическое указаниеназвание региона или населенного пункта, определенной местности или, в исключительных случаях, страны, служащее для обозначения товара, который происходит из этого региона, населенного пункта, определенной местности или страны, обладает специфическим качеством, репутацией или другими характеристиками, которые могут быть отнесены к этому географическому происхождению, и производство, и/или переработка, и/или изготовление которого имеют место в обозначенной географической зоне;

наименование места происхождениягеографическое название региона или населенного пункта, определенной местности или, в исключительных случаях, страны, служащее для обозначения товара, который происходит из этого региона, населенного пункта, определенной местности или страны, качество или характеристики которого в значительной мере или исключительно обусловлены географической средой, в том числе природными и человеческими факторами, и производство, переработка и изготовление которого имеют место в обозначенной географической зоне;

специфичность характеристика или совокупность характеристик, которыми сельскохозяйственный или пищевой продукт четко отличается от других подобных сельскохозяйственных или пищевых продуктов, относящихся к той же категории;

традиционный используемый на рынке на протяжении периода времени, указывающего на передачу от поколения к поколению, что является доказанным фактом; этот период должен соответствовать общепризнанной продолжительности человеческого поколения, то есть как минимум 25 годам;

гарантированный традиционный продукттрадиционный сельскохозяйственный или пищевой продукт, специфичность которого признана путем регистрации в соответствии с настоящим законом;

официальный контрольлюбая форма контроля, осуществляемого компетентным органом с целью проверки соответствия товара;

Лиссабонское соглашениеЛиссабонское соглашение об охране наименований мест происхождения и их международной регистрации от 31 октября 1958 года;

Международное бюроМеждународное бюро Всемирной организации интеллектуальной собственности;

международная регистрациярегистрация наименования места происхождения в соответствии с Лиссабонским соглашением;

международная заявказаявка на международную регистрацию;

Международный регистрофициальная подборка данных о международных регистрациях, которую ведет Международное бюро, запись которых предусмотрена Лиссабонским соглашением, независимо от носителя, на котором они хранятся.

Статья 3. Национальное ведомство

(1) Государственное агентство по интеллектуальной собственности (AGEPI) (далееАгентство) является национальным ведомством в области охраны интеллектуальной собственности и единственным органом, предоставляющим на территории Республики Молдова правовую охрану географическим указаниям, наименованиям мест происхождения и гарантированным традиционным продуктам согласно настоящему закону.

(2) Агентство:

a) разрабатывает проекты законодательных и других нормативных актов в области охраны географических указаний, наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов, инструкции, другие документы, необходимые для применения настоящего закона;

b) принимает заявки на регистрацию географических указаний, наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов и осуществляет их экспертизу, регистрирует охраняемые географические указания, охраняемые наименования мест происхождения и гарантированные традиционные продукты и выдает от имени государства свидетельства о праве пользования охраняемыми географическими указаниями и охраняемыми наименованиями мест происхождения, публикует официальные данные в Официальном бюллетене промышленной собственности Республики Молдова (далееБюллетень);

c) является держателем национальных регистров заявок на регистрацию географических указаний, наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов и национальных регистров охраняемых географических указаний, охраняемых наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов;

d) обеспечивает пополнение и хранение национальных коллекций охраняемых географических указаний, охраняемых наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов;

e) является компетентным органом Республики Молдова в рамках Специального союза стран-членов Лиссабонского соглашения; f) осуществляет иные полномочия, предусмотренные законом.

(3) Агентство представляет Республику Молдова во Всемирной организации интеллектуальной собственности и в других международных и межгосударственных организациях по охране интеллектуальной собственности, поддерживает с ними отношения сотрудничества в этой области.

Глава II
ПРАВОВАЯ ОХРАНА, ПРЕДОСТАВЛЯЕМЫЕ ПРАВА
И ПРЕКРАЩЕНИЕ ОХРАНЫ



Статья 4. Общие положения правовой охраны

Правовая охрана географических указаний, наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов на территории Республики Молдова обеспечивается на основе их регистрации в Агентстве в предусмотренном настоящим законом порядке или в соответствии с международными, в том числе двусторонними, соглашениями, одной из сторон которых является Республика Молдова.

Статья 5. Охрана наименования места происхождения и географического указания

(1) В качестве наименования места происхождения может охраняться географическое название региона или населенного пункта, определенной местности или, в исключительных случаях, страны, служащее для обозначения товара:

a) происходящего из этого региона, населенного пункта, определенной местности или страны; и

b) качество или характеристики которого в значительной мере или исключительно обусловлены географической средой, в том числе природными и человеческими факторами; и

c) производство, переработка и изготовление которого имеют место в обозначенной географической зоне.

(2) В качестве географического указания может охраняться название региона или населенного пункта, определенной местности или, в исключительных случаях, страны, служащее для обозначения товара:

a) происходящего из этого региона, населенного пункта, определенной местности или страны; и

b) обладающего специфическим качеством, репутацией или другими характеристиками, которые могут быть следствием этого географического происхождения; и

c) производство, и/или переработка, и/или изготовление которого имеют место в обозначенной географической зоне.

(3)
Считаются также наименованиями мест происхождения или географическими указаниями традиционные географические или негеографические названия, обозначающие сельскохозяйственный или пищевой продукт, соответствующий требованиям, предусмотренным частью (1) или (2).
(4)
В отступление от положений части (1) к наименованиям мест происхождения приравниваются некоторые географические названия в случае, когда сырье для производства товаров, обозначаемых этими названиями, происходит из более обширной географической зоны или из зоны, отличающейся от той, в которой имеет место переработка, при условии, что:

a) площадь производства сырья обозначена; и b) имеются особые условия для производства сырья; и c) существует режим инспекции, обеспечивающий соблюдение условий,

предусмотренных пунктом b). Данные названия должны быть признаны в качестве наименований мест происхождения до 1 мая 2004 года.

(5) Сырьем для целей части (4) считаются только живые животные, мясо и молоко.

Статья 6. Охрана гарантированного традиционного продукта

(1) В качестве гарантированного традиционного продукта может охраняться сельскохозяйственный или пищевой продукт, который:

a) получают из традиционного исходного сырья; или

b) имеет традиционный состав; или

c) характеризуется способом производства и/или переработки, соответствующим

традиционному способу производства и/или переработки.

(2)
Характеристика или совокупность характеристик, определяющих специфичность продукта, должны быть обусловлены качествами, присущими этому продукту, такими как физические, химические, микробиологические или органолептические качества, способом его производства или специфическими условиями, преобладающими в процессе производства. Внешний вид сельскохозяйственного или пищевого продукта не является характеристикой его специфичности.
(3)
Специфичность продукта не может сводиться ни к качественному или количественному составу, ни к способу производства, предусмотренному законодательством, ни к нормам, установленным органом стандартизации или произвольно. В то же время данное положение не применяется, если законодательные или вышеуказанные нормы были установлены для определения специфичности какого-либо продукта.

(4) Чтобы быть зарегистрированным, название гарантированного традиционного

продукта должно: a) быть специфичным по сути; или b) отражать специфичность сельскохозяйственного или пищевого продукта.

(5)
Название, специфичное по сути, должно быть традиционным и должно соответствовать положениям национального законодательства или установившимся обычаям.
(6)
Название гарантированного традиционного продукта может содержать географический термин, не нанося ущерб праву пользования охраняемым наименованием места происхождения или охраняемым географическим указанием, праву на товарный знак или другим правам интеллектуальной собственности.
(7)
Название сорта растений или породы животных может использоваться в названии гарантированного традиционного продукта при условии, что потребитель не будет введен в заблуждение относительно природы продукта.

Статья 7. Основания для отказа в регистрации

(1) Не охраняются и не регистрируются:

a) в качестве наименований мест происхожденияназвания, которые не отвечают условиям, предусмотренным частью (1) статьи 5 или, по случаю, частью (3) или (4) той же статьи;

b) в качестве географических указанийуказания, которые не соответствуют условиям, предусмотренным частью (2) статьи 5 или, по случаю, частью (3) той же статьи;

c) в качестве гарантированных традиционных продуктовсельскохозяйственные или пищевые продукты, не соответствующие условиям, предусмотренным статьей 6;

d) в качестве наименований мест происхождения, географических указаний и названий гарантированных традиционных продуктовназвания, противоречащие общественному порядку или принятым нормам морали;

e) в качестве наименований мест происхождения и географических указанийназвания, ставшие родовыми.

(2) Название не может быть зарегистрировано в качестве наименования места происхождения или географического указания и тогда, когда оно:

a) идентично или сходно с товарным знаком, ранее зарегистрированным для товаров, идентичных или сходных с теми, для которых испрашивается регистрация наименования места происхождения или географического указания, в случае, когда, с учетом репутации и известности товарного знака, а также длительности его использования, регистрация может ввести в заблуждение потребителя в отношении подлинности товара;

b) входит в противоречие с полностью омонимичным названием сорта растения или породы животных для сопоставимых продуктов, если доказано до истечения срока подачи возражения, предусмотренного статьей 22, что данный сорт или порода животных являлись, вне обозначенной зоны и до даты подачи заявки на регистрацию наименования места происхождения или географического указания, предметом коммерческого производства, вследствие чего потребитель рискует перепутать товары, носящие зарегистрированное название, с сортом или породой.

(3)
Названию, омонимичному или частично омонимичному с уже охраняемым названием, в соответствии с настоящим законом может быть отказано в регистрации, если, с учетом местных традиций и обычаев, а также фактического риска смешения, у потребителя создается ошибочное впечатление, что товары происходят из другой территории, даже если данное название верно по отношению к территории, региону или населенному пункту, из которого происходят сельскохозяйственные или пищевые продукты, обозначаемые данным названием.
(4)
В качестве гарантированного традиционного продукта не может быть зарегистрирован сельскохозяйственный или пищевой продукт, специфичность которого обусловлена собственно его происхождением или географическим происхождением. Тем не менее использование географических терминов в названии допускается без ущерба для других ранее приобретенных прав в области интеллектуальной собственности, в частности относящихся к товарным знакам, охраняемым наименованиям мест происхождения и охраняемым географическим указаниям.
(5)
Не может быть зарегистрирован гарантированный традиционный продукт, название которого отражает специфичность сельскохозяйственного или пищевого продукта согласно пункту b) части (4) статьи 6, если оно:

а) относится только к требованиям общего характера, применяемым к группе сельскохозяйственных или пищевых продуктов, или к требованиям, предусмотренным действующими нормативными актами;

b) является ложным, как, например, название, которое относится к явной характеристике продукта или характеристике, которая не соответствует техническим требованиям, и поэтому оно может ввести потребителя в заблуждение относительно свойств продукта.

(6) В целях настоящего закона под названием, ставшим родовым, следует понимать название товара, которое, даже если содержит указание места или региона, где этот товар первоначально был произведен или реализован, или является производным от такого указания, потеряло свой первоначальный смысл и стало общепринятым названием в Республике Молдова для товара либо указывает на его вид, качество, категорию или любое другое свойство или характеристику.

(7) При установлении родового характера названия должны учитываться все факторы, в частности:

а) ситуация в зоне происхождения названия и в зонах потребления;

b) положения национального законодательства в данной области или, при

необходимости, положения законодательства страны происхождения соответствующего названия.

Статья 8. Технические условия

(1)
Чтобы обладать охраняемым наименованием места происхождения, охраняемым географическим указанием или быть признанным в качестве гарантированного традиционного продукта, товар должен соответствовать требованиям технических условий, утвержденных решением компетентного органа, предусмотренного частью (1) статьи 34.
(2)
Технические условия для наименования места происхождения или географического указания должны содержать:

a) наименование места происхождения или географическое указание, для которого испрашивается регистрация;

b) название и описание товара, в том числе, если это необходимо, сырья, а также основные физические, химические, микробиологические и/или органолептические характеристики товара;

c) обозначение географической зоны и, если это необходимо, детали, указывающие на соблюдение условий, предусмотренных частью (4) статьи 5;

d) элементы, доказывающие, что товар происходит из обозначенной географической зоны в соответствии с частью (1) статьи 5 или, по случаю, частью (2) той же статьи;

e) описание метода получения товара и, если это необходимо, местных лояльных и постоянно используемых для его получения методов, а также элементов, относящихся к упаковке, если заявитель указывает и обосновывает необходимость упаковки товара в обозначенной географической зоне для сохранения качества, или для гарантирования происхождения, или для обеспечения контроля;

f) элементы, обосновывающие, по необходимости:

связь качества или характеристик товара с географической средой согласно пункту b) части (1) статьи 5; или
связь специфического качества, репутации или иных характеристик товара с его географическим происхождением согласно пункту b) части (2) статьи 5; g) названия и адреса компетентных органов или органов, уполномоченных

проверять соблюдение положений технических условий, а также уточнение их задач;

h) любые особые правила этикетирования товара;

i) любые другие возможные требования, установленные законом, которые

необходимо соблюдать.

(3) Технические условия для гарантированного традиционного продукта должны содержать:

a) название гарантированного традиционного продукта на одном или нескольких языках, а также указание, согласно которому заявляющая группа испрашивает регистрацию с резервированием названия в случае, если она испрашивает возможность воспользоваться положениями части (2) статьи 36;

b) описание сельскохозяйственного или пищевого продукта с указанием его основных физических, химических, микробиологических или органолептических свойств;

c) описание метода производства, применяемого производителями, в том числе, если это необходимо, природы и характеристик сырья или используемых ингредиентов и метода изготовления сельскохозяйственного или пищевого продукта;

d) основные элементы, определяющие специфичность продукта и, если это необходимо, используемую систему единиц; e) существенные элементы, подтверждающие традиционный характер продукта в соответствии с частью (1) статьи 6; f) минимальные требования и процедуры оценки специфичности продукта.

Статья 9. Право на охрану

(1)
Наименование места происхождения, географическое указание или гарантированный традиционный продукт регистрируются, если: a) они соответствуют положениям статьи 5 или, по случаю, статьи 6, а также статьи
8 и не подпадают под действие статьи 7; b) заявка на регистрацию соответствует требованиям настоящего закона.
(2)
Только группа вправе подать заявку на регистрацию наименования места происхождения, географического указания или гарантированного традиционного продукта. В целях настоящего закона подгруппойподразумевается любое объединение производителей или переработчиков независимо от его организационно-правовой формы или состава, которые действуют на основе устава группы и осуществляют производственную деятельность в отношении товаров, указанных в заявке. Особые правила, применяемые к группе, предусмотрены Положением о процедуре подачи,

экспертизы и регистрации географических указаний, наименований мест происхождения и гарантированных традиционных продуктов, утвержденным Правительством (далееПоложение).

К группе, подающей заявку на регистрацию наименования места происхождения или географического указания:

a) могут присоединиться и другие заинтересованные лица;

b) может быть приравнено одно физическое или юридическое лицо в соответствии с условиями, предусмотренными в Положении.

(3)
Группа может подать заявку на регистрацию наименования места происхождения, географического указания или гарантированного традиционного продукта только для товаров, которые она производит или получает.
(4)
Право пользования охраняемым наименованием места происхождения принадлежит совместно лицам, которые производят, перерабатывают и изготавливают данные товары в соответствующей географической зоне с соблюдением положений технических условий.
(5)
Право пользования охраняемым географическим указанием принадлежит совместно лицам, которые производят, и/или перерабатывают, и/или изготавливают данные товары в соответствующей географической зоне с соблюдением положений технических условий.
(6)
Любое физическое или юридическое лицо из соответствующей географической зоны, которое производит, и/или перерабатывает, и/или изготавливает товары в соответствии с положениями технических условий для охраняемого наименования места происхождения или охраняемого географического указания, может подать в Агентство заявление о предоставлении права пользования им.
Статья 10. Срок охраны и продление права пользования
(1)
Охрана наименования места происхождения, географического указания или гарантированного традиционного продукта начинается с даты подачи заявки и является неограниченной во времени.
(2)
Право пользования охраняемым наименованием места происхождения товара или охраняемым географическим указанием предоставляется на 10-летний срок с возможностью его продления столько раз, сколько это необходимо, если сохраняются условия, предусмотренные в технических условиях для указанного товара. Обладатель данного права до истечения каждого 10-летнего периода может запросить в Агентстве его продление. Заявление о продлении права пользования подается в Агентство вместе с подтверждением компетентного органа о сохранении характеристик товара, а также с документом, подтверждающим оплату установленной таксы. Условия составления и подачи заявления о продлении права пользования предусмотрены в Положении.
(3)
Право пользования охраняемым наименованием места происхождения или охраняемым географическим указанием продлевается по ходатайству обладателя этого права или любого уполномоченного им лица.
(4)
Заявление о продлении права пользования подается в течение последних шести месяцев срока его действия. Такое заявление может быть подано и в течение шести месяцев после окончания 10-летнего периода при условии оплаты дополнительной таксы.
(5)
Продление права пользования начинает действовать непосредственно с даты, следующей за датой истечения предыдущего 10-летнего периода. Сведения о продлении права пользования вносятся в Национальный регистр охраняемых наименований мест происхождения или, по обстоятельствам, в Национальный регистр охраняемых географических указаний и публикуются в Бюллетене.
(1)
Зарегистрированные наименования мест происхождения и географические указания охраняются от:

Статья 11. Действие регистрации наименований мест происхождения и географических указаний

a) всякого коммерческого прямого или косвенного использования зарегистрированного названия для товаров, не покрытых регистрацией:

в той мере, в какой эти товары сравнимы с зарегистрированными под данным названием; или
в той мере, в какой это использование позволяет извлечь выгоду из репутации охраняемого названия;

b) любой узурпации, имитации или любых ассоциаций, даже если истинное происхождение товара указано, или охраняемое название используется в переводе, или сопровождается такими словами, какрода”, “типа”, “стиля”, “имитация”, или подобными им;

c) любого ложного или вводящего в заблуждение указания относительно собственно происхождения, географического происхождения, природы или существенных качеств товара, которое имеется на товаре, его упаковке, в рекламе или сопроводительных документах, а также от использования в качестве упаковки емкости, способной создать ошибочное мнение о географическом происхождении товара;

d) любых действий, способных ввести потребителя в заблуждение относительно истинного происхождения товара.

Если зарегистрированное наименование содержит родовое название товара, использование этого названия для соответствующих товаров не противоречит пункту а) или b).

(2) Охраняемые названия не могут становиться родовыми.

(3)
Регистрация наименования места происхождения или географического указания порождает возникновение права пользования ими. Зарегистрированное наименование места происхождения или географическое указание не может быть передано, лицензировано и не может являться предметом каких-либо имущественных прав.
(4)
Запрещается любое произвольное или вводящее в заблуждение узурпирование обозначений “Denumire de Origine Protejatăили “Indicaţie Geografică Protejată”, а также соответствующих им национальных символов.
Статья 12. Действие регистрации гарантированных традиционных продуктов
(1)
Названия гарантированных традиционных продуктов, зарегистрированных в соответствии с положениями настоящего закона, охраняются от:

а) любых действий, способных ввести потребителя в заблуждение, особенно против таких, которые дают понять, что сельскохозяйственный или пищевой продукт является гарантированным традиционным продуктом;

b) любой имитации зарегистрированного названия, зарезервированного согласно части (2) статьи 36.

(2)
Запрещается использование в торговле названий товаров, которые могут быть спутаны с названиями гарантированных традиционных продуктов, зарегистрированных с резервированием названия согласно части (2) статьи 36.
(3)
Запрещается любое произвольное или вводящее в заблуждение узурпирование обозначения “Specialitate Tradiţională Garantatăи соответствующего ему национального символа.

Статья 13. Прекращение охраны и лишение прав

(1) Права, полученные на основе регистрации, прекращаются:
а) ретроактивно, с даты подачи заявки на регистрацию, если регистрация

аннулируется; b) ретроактивно, с даты начала процедуры отзыва, если охрана отзывается.

(2)
Регистрация наименования места происхождения, географического указания или гарантированного традиционного продукта аннулируется, если она осуществлена в нарушение положений настоящего закона.
(3)
Охрана наименования места происхождения или географического указания отзывается, если:

а) вследствие изменения или исчезновения специфических природных и/или человеческих факторов, характерных для обозначенной географической зоны согласно статье 5, стало невозможным получать товары, соответствующие техническим условиям;

b) данное наименование места происхождения или географическое указание перестало быть охраняемым в стране происхождения в случае, если географическая зона находится в другой стране;

с) данное наименование места происхождения или географическое указание перестало быть охраняемым в соответствии с международными соглашениями, одной из сторон которых является Республика Молдова.

(4) Охрана наименования места происхождения, географического указания или гарантированного традиционного продукта отзывается, если орган по оценке соответствия, назначенный согласно статье 34, устанавливает несоответствие между реальными характеристиками товара и соответствующими положениями технических условий в случае, если оно не может быть устранено никаким способом.

(5) Действие свидетельства о праве пользования наименованием места происхождения или географическим указанием прекращается:

а) в соответствии с частью (1);

b) в случае ликвидации юридического лица или смерти физического лица, которому принадлежит это право;

с) по заявлению обладателя права пользования;

d) по запросу органа по оценке соответствия, назначенного согласно статье 34, если

он устанавливает несоблюдение положений технических условий.

Глава III
РЕГИСТРАЦИЯ ГЕОГРАФИЧЕСКИХ УКАЗАНИЙ, НАИМЕНОВАНИЙ
МЕСТ ПРОИСХОЖДЕНИЯ И ГАРАНТИРОВАННЫХ
ТРАДИЦИОННЫХ ПРОДУКТОВ

Статья 14. Подача заявки на регистрацию

(1)
Заявка на регистрацию наименования места происхождения, географического указания или гарантированного традиционного продукта (далеезаявка) подается в Агентство группой, соответствующей положениям части (2) статьи 9.
(2)
Заявка подается на типовом бланке, утвержденном Агентством. Заявка и прилагаемые к ней документы подаются на молдавском языке. В случае подачи прилагаемых к заявке документов на другом языке в течение двух месяцев с даты подачи заявки представляется их перевод на молдавский язык.
(3)
Заявка подается любым способом, принятым Агентством, в соответствии с Положением.
Статья 15. Представительство
(1)
Физические или юридические лица, имеющие место жительства или основное место нахождения либо реально действующее промышленное или коммерческое предприятие в Республике Молдова, могут вести дела с Агентством самостоятельно или через представителя, действующего по доверенности.
(2)
Физические или юридические лица, не имеющие ни места жительства, ни основного места нахождения, ни реально действующего промышленного или коммерческого предприятия в Республике Молдова, для ведения дел с Агентством по
любой процедуре, установленной настоящим законом, должны быть представлены патентным поверенным, действующим по доверенности.
(3)
Патентные поверенные осуществляют свою деятельность в соответствии с положением, утвержденным Правительством.

Статья 16. Условия, которым должна соответствовать заявка на регистрацию

(1) Заявка на регистрацию наименования места происхождения или географического указания должна содержать:

а) имя и адрес заявителя;

b) технические условия, указанные в части (2) статьи 8, утвержденные решением

компетентного органа; с) единый документ, включающий:

основные элементы технических условий: название, для которого испрашивается регистрация, описание товара, в том числе, если это необходимо, специальные правила, применяемые к упаковке и этикетированию товара, а также краткое описание границ географической зоны;
описание связи товара с географической средой или с географическим происхождением в соответствии с частью (1) статьи 5 или, по случаю, частью (2) той же статьи, в том числе, если это необходимо, специфические элементы описания товара или способа его производства, обосновывающие эту связь.

(2) Заявка на регистрацию гарантированного традиционного продукта должна содержать:

а) имя и адрес заявителя;

b) технические условия, указанные в части (3) статьи 8, утвержденные решением

компетентного органа; с) наименования и адреса компетентных органов или органов, уполномоченных проверять соблюдение положений технических условий, а также их конкретные задачи; d) документы, доказывающие специфичность и традиционный характер продукта.

(3)
Заявка, относящаяся к географической зоне, которая находится вне территории Республики Молдова, помимо элементов, предусмотренных пунктами а) ис) части (1) или, по случаю, частью (2), должна содержать документ, подтверждающий регистрацию в стране происхождения данного наименования места происхождения, географического указания или традиционного гарантированного продукта.
(4)
К заявке, соответствующей части (1) или (2), прилагается документ об оплате таксы, установленной за подачу заявки.
(5)
К заявке, поданной через патентного поверенного или иного представителя, прилагается доверенность.
(6)
Условия заполнения и подачи заявки на регистрацию наименования места происхождения товара, географического указания или гарантированного традиционного продукта и прилагаемых к заявке документов устанавливаются в Положении.

Статья 17. Дата подачи заявки

Датой подачи заявки