din 18.04.2002
Publicat : 16.07.2002 în Monitorul Oficial Nr. 102 art Nr : 773
NOTĂ:
În cuprinsul legii, sintagma “Agenţia de Stat Relaţii Funciare şi Cadastru” se înlocuieşte cu sintagma “Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru” prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349
Parlamentul adoptă prezenta lege organică.
Prezenta lege stabileşte cadrul juridic al activităţii de evaluare a bunurilor şi drepturilor patrimoniale, al activităţii de evaluare profesională, al reglementării de stat şi obşteşti a acestei activităţi, asigură
crearea sistemului de evaluare independentă a bunurilor şi a drepturilor asupra lor pentru protecţia
intereselor legitime ale statului, ale altor subiecţi ai raporturilor de drept în domeniul evaluării bunurilor şi drepturilor patrimoniale, precum şi pentru aplicarea adecvată a rezultatelor evaluării.
În sensul prezentei legi, noţiunile de bază utilizate au următoarele semnificaţii:
activitate de evaluare - activitate desfăşurată de întreprinderile de evaluare, care constă în estimarea valorii de piaţă sau a altei valori a obiectului evaluării;
evaluare - proces de determinare a valorii obiectului evaluării la o dată concretă, ţinîndu-se cont de factorii fizici, economici, sociali şi de altă natură, care influenţează asupra valorii;
evaluator - persoană fizică cu o reputaţie bună, cu studii superioare corespunzătoare, titular al certificatului de calificare al evaluatorului, care posedă o experienţă de muncă suficientă în domeniul evaluării, un înalt nivel profesional şi competenţa necesară pentru desfăşurarea activităţii de evaluare;
întreprindere de evaluare - persoană juridică sau fizică, înregistrată în Republica Moldova, în modul stabilit, în calitate de întreprindere, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare;
certificat de calificare - document eliberat de comisia de atestare, prin care se confirmă că titularul lui posedă cunoştinţele necesare pentru desfăşurarea activităţii de evaluare;
raport de evaluare - act întocmit de evaluator, pe hîrtie sau pe suport electronic, la finele procesului de
determinare a valorii obiectului evaluării;
valoare de piaţă - sumă estimată pentru care un obiect al evaluării poate fi schimbat, la data evaluării, între un cumpărător hotărît să cumpere şi un vînzător hotărît să vîndă, după un marketing adecvat, într- o tranzacţie liberă, în care fiecare parte va acţiona competent, cu prudenţa necesară şi neconstrîns; valoare estimată - valoarea obiectului evaluării calculată la o dată concretă, cu aplicarea metodelor de evaluare prevăzute de prezenta lege;
tipul valorii estimate - categorie a valorii estimate, stabilită în conformitate cu scopul evaluării;
evaluare masivă - proces de evaluare a unui grup de bunuri imobile cu caracteristici similare, la o dată concretă, cu aplicarea procedurilor standard de evaluare şi a analizei statistice;
evaluare individuală - proces de estimare a valorii unui obiect concret al evaluării, la o dată concretă,
ţinîndu-se cont de toţi factorii care influenţează asupra valorii;
evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală - proces de estimare a utilităţii rezultatelor activităţii intelectuale, exprimate în echivalentul valoric al caracteristicilor tehnice, de consum, economice şi de
altă natură ale obiectelor de proprietate intelectuală.
(1) Scopul prezentei legi:
a) stabilirea cadrului juridic, economic şi organizaţional al activităţii de evaluare;
b) asigurarea drepturilor evaluatorilor şi a îndeplinirii de către aceştia şi întreprinderile de evaluare a obligaţiilor faţă de beneficiarii serviciilor de evaluare.
(2) Legea reglementează raporturile dintre persoanele fizice şi juridice ce apar în activitatea de
evaluare.
Evaluării se supun următoarele obiecte:
a) bunurile mobile, bunurile imobile şi drepturile asupra lor;
b) activele nemateriale - drepturile asupra obiectelor proprietăţii industriale, drepturile de autor, drepturile asupra resurselor naturale etc.;
c) întreprinderile în calitate de complexe patrimoniale;
d) afacerea (businessun( �
e) valorile mobiliare, obligaţiile debitoare şi creditoare;
f) lucrările şi serviciile, informaţia;
g) alte obiecte.
Subiecţi ai activităţii de evaluare sînt, pe de o parte, evaluatorii şi întreprinderile de evaluare a căror activitate este reglementată de prezenta lege, iar pe de altă parte, beneficiarii serviciilor de evaluare.
(1) Evaluarea poate fi benevolă şi/sau obligatorie.
(2) Evaluarea benevolă este efectuată din iniţiativa beneficiarului.
(3) Evaluarea obligatorie se efectuează în cazurile stabilite de prezenta lege, precum şi din iniţiativa autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale. Acestei evaluări sînt supuse obiectele evaluării,
indiferent de tipul de proprietate asupra lor.
(4) Evaluarea obligatorie se efectuează în cazul:
a) privatizării sau altui mod de înstrăinare a obiectelor evaluării (sechestru, inclusiv în urma insolvabilităţii proprietarului obiectului etc.);
b) transmiterii dreptului de folosinţă asupra obiectelor proprietate publică a statului sau dării în arendă
a acestora;
c) transmiterii obiectelor evaluării în administrare fiduciară;
d) exproprierii obiectelor evaluării pentru cauză de utilitate publică;
e) impozitării bunurilor şi încasării forţate a impozitelor;
f) reorganizării şi lichidării întreprinderilor de stat, municipale, precum şi a întreprinderilor insolvabile, indiferent de tipul de proprietate;
g) apariţiei litigiului patrimonial în legătură cu hotărîrea instanţei de judecată, solicitării instanţei de judecată, inclusiv în cazul examinării dosarelor privind cuantumul prejudiciilor cauzate proprietarilor în urma acţiunilor ilicite şi a concurenţei neloiale;
h) depunerii în gaj a obiectelor proprietate publică a statului sau proprietate publică a unităţilor administrativ-teritoriale;
i) transmiterii obiectelor evaluării în calitate de contribuţie în capitalul social al întreprinderilor;
j) utilizării obiectelor de proprietate intelectuală create din contul mijloacelor bugetare şi introduse în circuitul economic de către agenţii economici, indiferent de tipul lor de proprietate;
k) introducerii obiectelor de proprietate intelectuală în circuitul economic al întreprinderilor cu tip de
proprietate preponderent de stat;
l) solicitării organului care efectuează înregistrarea persoanei juridice;
m) modificării legislaţiei;
n) altor situaţii.
(1) La estimarea valorii obiectelor evaluării se aplică următoarele metode:
a) metoda analizei comparative a vînzărilor, care se bazează pe estimarea valorii obiectului prin compararea lui cu alte obiecte similare, vîndute sau propuse spre vînzare;
b) metoda veniturilor, care se bazează pe estimarea viitoarelor venituri şi cheltuieli, legate de utilizarea obiectului evaluării;
c) metoda cheltuielilor, care se bazează pe estimarea cheltuielilor pentru crearea unui obiect analogic
celui de evaluat sau a cheltuielilor pentru înlocuirea obiectului supus evaluării.
(2) Condiţiile şi modul de aplicare a metodelor de evaluare menţionate la alin.(1) sînt stabilite de standardele naţionale de evaluare, aprobate de Guvern.
(1) Scopul evaluării masive este determinarea valorii de piaţă sau a altei valori a unui grup de bunuri imobile cu caracteristici similare, la o dată concretă.
(2) Valoarea de piaţă, determinată prin metoda evaluării masive, este utilizată la calcularea bazei impozabile a bunurilor imobile.
(3) Rezultatele evaluării masive sînt valabile pentru perioada de timp dintre două evaluări.
(4) Finanţarea cheltuielilor pentru evaluarea masivă şi reevaluarea bunurilor imobile se efectuează în limita mijloacelor prevăzute în bugetul de stat.
(5) Rezultatele evaluării masive se înscriu în Registrul bunurilor imobile, ţinut într-o formă unică pe întreg teritoriul ţării de către oficiile cadastrale teritoriale în raza lor de activitate.
(1) Scopul evaluării individuale este determinarea valorii de piaţă sau a altei valori a unui obiect concret al evaluării, la o dată concretă.
(2) Evaluarea individuală poate fi efectuată pentru diverse tipuri de obiecte ale evaluării şi în diferite
scopuri, determinate de beneficiar în contractul de prestare a serviciilor de evaluare.
(3) Evaluarea individuală se efectuează cu aplicarea metodelor de evaluare menţionate la art.6 alin.(1).
(1) Activitatea de evaluare se efectuează în temeiul contractului de prestare a serviciilor de evaluare, încheiat între întreprinderea de evaluare şi beneficiar. Beneficiari pot fi atît persoane fizice, cît şi
persoane juridice, indiferent de forma juridică de organizare, inclusiv autorităţile administraţiei publice
centrale şi locale.
(2) În contractul de prestare a serviciilor de evaluare poate fi prevăzută evaluarea unui obiect, a mai multor obiecte sau prestarea serviciilor de evaluare pe parcursul unei perioade de timp indicate în
cererea beneficiarului.
(3) În cazurile prevăzute de legislaţie, valoarea obiectului evaluării poate fi determinată de către întreprinderea de evaluare în temeiul unei hotărîri a instanţei de judecată sau a altei autorităţi abilitate să decidă asupra evaluării.
(1) Contractul de prestare a serviciilor de evaluare se încheie în scris între întreprinderea de evaluare şi beneficiar şi reprezintă un document sinalagmatic.
(2) În contractul de prestare a serviciilor de evaluare se indică:
a) numele, prenumele (denumirea) şi adresa beneficiarului;
b) denumirea şi adresa întreprinderii de evaluare;
c) denumirea şi adresa obiectului evaluării;
d) tipul şi descrierea obiectului evaluării;
e) scopul evaluării;
f) data la care urmează a fi estimată valoarea;
g) tipul valorii estimative;
h) suma care trebuie plătită pentru serviciile de evaluare;
i) informaţiile privind licenţa pentru activitatea de evaluare (data eliberării, autoritatea care a eliberat licenţa, termenul de valabilitate) - în cazul evaluării bunurilor imobile;
j) termenele de executare a lucrărilor de evaluare;
k) condiţiile confidenţialităţii evaluării şi reglementările restrictive cu privire la obligaţiile evaluatorului;
l) alte informaţii.
(1) Efectuarea evaluării se finalizează cu întocmirea în mod obligatoriu a raportului de evaluare.
(2) Raportul va conţine opinia clară şi neechivocă a evaluatorului privind valoarea obiectului evaluării. (3) În raportul de evaluare se indică:
a) data întocmirii raportului;
b) scopul evaluării;
c) numele, prenumele (denumirea) beneficiarului şi datele de identificare ale lui;
d) denumirea întreprinderii de evaluare şi datele de identificare ale ei;
e) descrierea obiectului evaluării şi datele privind proprietarul acestuia (în cazul în care obiectul evaluării aparţine persoanei juridice, se indică datele de identificare ale acesteia);
f) data la care a fost estimată valoarea;
g) tipul şi definiţia valorii estimate, care explică sensul noţiunii utilizate;
h) lista standardelor, metodelor, datelor iniţiale (cu indicarea sursei de obţinere a lor), utilizate pentru evaluare, precum şi ipotezele evaluatorului, pe care se bazează evaluarea;
i) etapele evaluării şi temeiul determinării valorii recomandate a obiectului evaluării, factorii restrictivi
şi domeniul aplicării valorii estimate;
la raport se vor anexa:
j) copiile de pe actele care acordă dreptul de prestare a serviciilor de evaluare (licenţa întreprinderii, certificatul de calificare al evaluatorului care a efectuat evaluarea);
k) copiile de pe actele, utilizate de evaluator, în baza cărora au fost determinate caracteristicile
calitative şi cantitative ale obiectului evaluării.
(4) În raportul de evaluare poate fi inclusă şi altă informaţie care, după părerea evaluatorului, a influenţat esenţial asupra valorii obiectului evaluat. Raportul trebuie să fie semnat de evaluator, de
conducătorul întreprinderii de evaluare şi legalizat cu ştampila întreprinderii.
(5) Întreprinderea de evaluare păstrează cîte un exemplar al rapoartelor de evaluare timp de 5 ani.
Valoarea estimată indicată în raportul de evaluare, întocmit în conformitate cu prezenta lege, se
consideră veridică şi se recomandă beneficiarului şi/sau utilizatorului serviciilor de evaluare în scopul menţionat în raportul de evaluare, dacă legislaţia sau hotărîrea instanţei de judecată nu stabileşte altfel.
Litigiile privind veridicitatea valorii estimate indicate în raportul de evaluare se soluţionează de către instanţa de judecată.
Evaluarea bunurilor imobile se efectuează de către întreprinderile de evaluare care posedă licenţă eliberată în conformitate cu Legea nr.451-XV din 30 iulie 2001 privind licenţierea unor genuri de
activitate.
(1) Atestarea de stat a evaluatorilor bunurilor imobile este o condiţie obligatorie care permite de a asigura piaţa serviciilor de evaluare cu specialişti calificaţi. Atestarea evaluatorilor bunurilor imobile
se efectuează de către Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru conform regulamentului aprobat de
Guvern.
[Art.15 al.(1) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
(2) Pentru atestarea evaluatorilor bunurilor imobile, Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru:
a) instituie comisia de atestare şi aprobă regulamentul ei;
b) aprobă programele pentru examenul de calificare.
(3) Evidenţa eliberării şi retragerii certificatelor de calificare ale evaluatorilor bunurilor imobile este ţinută de Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru.
(4) Atestarea evaluatorilor obiectelor de proprietate intelectuală se efectuează de către Agenţia de Stat
pentru Proprietatea Intelectuală (AGEPI) conform regulamentului aprobat de Guvern. [Art.15 al.(4) modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349] [Art.15 al.(4) modificat prin LP205/28.07.05, MO126/23.09.05 art.613]
(1) Agenţia Relaţii Funciare şi Cadastru eliberează, în baza deciziei comisiei de atestare, certificatul de calificare persoanei care corespunde următoarelor cerinţe:
a) are studii superioare în evaluare, studii superioare economice sau studii superioare tehnice şi o pregătire profesională adecvată;
b) are experienţă de muncă de cel puţin un an în calitate de evaluator practic sau stagiar;
c) nu are antecedente penale nestinse;
d) a susţinut examenul de calificare.
(2) Certificatul de calificare se acordă pe un termen de 5 ani.
(3) Pentru a primi certificat de calificare, solicitantul prezintă comisiei de atestare o cerere, la care se anexează:
a) copia de pe actul de identitate al solicitantului;
b) copia de pe diploma de studii superioare şi copia de pe actul ce confirmă pregătirea profesională; c) copia de pe actul ce confirmă experienţa de muncă de cel puţin 1 an în calitate de evaluator practic sau stagiar;
d) certificatul ce atestă lipsa cazierului judiciar;
e) dovada de plată pentru serviciile prestate de comisie.
(4) Comisia de atestare examinează cererea de eliberare a certificatului de calificare în termen de cel mult 30 de zile de la data prezentării actelor indicate la alin.(3).
(1) Comisia de atestare are dreptul să ia decizii privind respingerea cererilor de eliberare a certificatelor de calificare şi privind retragerea certificatelor.
(2) Cererea de eliberare a certificatului de calificare se respinge dacă:
a) nu se prezintă toate documentele necesare;
b) cererea sau documentele prezentate conţin date eronate sau falsificate;
c) nu a expirat termenul de un an de la retragerea certificatului de calificare eliberat anterior.
(3) Decizia privind respingerea cererii de eliberare a certificatului de calificare se aduce la cunoştinţa solicitantului, în scris, indicîndu-se temeiul respingerii, în termen de 30 de zile de la data prezentării
actelor menţionate la art.16 alin.(3).
(4) Retragerea certificatului de calificare se efectuează în temeiul deciziei comisiei de atestare, adoptate cu votul a cel puţin 2/3 din membrii comisiei.
(5) Temeiuri pentru retragerea certificatului de calificare sînt:
a) încălcarea repetată de către evaluator a cerinţelor de executare a lucrărilor de evaluare;
b) cauzarea unui prejudiciu considerabil beneficiarului ca urmare a executării lucrărilor de evaluare;
c) depistarea erorilor, a datelor falsificate sau eronate în actele prezentate pentru primirea certificatului de calificare;
d) prezentarea rapoartelor de evaluare falsificate;
e) hotărîrea definitivă a instanţei de judecată privind efectuarea neconştiincioasă a evaluării.
(6) Decizia comisiei de atestare privind respingerea cererii de eliberare a certificatului de calificare sau privind retragerea acestuia poate fi atacată în instanţa de judecată.
(1) Standardele naţionale de evaluare se elaborează de autorităţile centrale de specialitate în comun cu asociaţiile obşteşti ale evaluatorilor şi se aprobă în conformitate cu legislaţia.
(2) Standardele naţionale de evaluare se aplică de către evaluatori în mod obligatoriu, indiferent de scopul şi obiectul evaluării.
Asociaţiile obşteşti ale evaluatorilor sînt persoane juridice care:
a) creează condiţii pentru activitatea profesională a membrilor asociaţiei participînd la elaborarea actelor normative privind activitatea de evaluare;
b) asigură instruirea profesională a membrilor asociaţiei, organizarea cursurilor de perfecţionare profesională a evaluatorilor;
c) elaborează codul deontologic al membrilor asociaţiei şi supraveghează respectarea lui;
d) optimizează metodologia evaluării, organizează activitatea de cercetări ştiinţifice în domeniul evaluării;
e) cooperează cu instituţiile de învăţămînt superior de stat şi private care pregătesc specialişti în domeniul evaluării;
f) organizează şi desfăşoară seminare, conferinţe, congrese ale evaluatorilor, popularizează
cunoştinţele în domeniul evaluării;
g) colaborează cu asociaţiile obşteşti ale evaluatorilor din alte ţări;
h) participă la formarea şi dezvoltarea pieţei serviciilor de evaluare;
i) apără drepturile subiecţilor evaluării şi reprezintă interesele acestora pe piaţa serviciilor de evaluare, colaborînd cu autorităţi şi participînd în activitatea Camerei de licenţiere şi a comisiei de atestare;
j) exercită controlul asupra calităţii serviciilor de evaluare, prestate de membrii asociaţiei;
k) recenzează, la solicitarea persoanelor fizice şi juridice, rapoarte de evaluare care trebuie să corespundă standardelor profesionale de evaluare;
l) efectuează expertiza independentă a activităţii de evaluare.
Controlul asupra activităţii de evaluare este efectuat de autorităţile abilitate în conformitate cu prezenta leg.
[Art.20 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
(1) Evaluatorul este în drept:
a) să planifice de sine stătător efectuarea lucrărilor de evaluare conform legislaţiei şi contractului de prestare a serviciilor de evaluare;
b) să determine metodele de evaluare conform standardelor naţionale de evaluare;
c) să aibă acces la documentaţia beneficiarului, necesară pentru efectuarea evaluării, cu excepţia datelor ce constituie secret comercial;
d) să primească de la beneficiar, din alte surse de informaţii, în scris, explicaţiile necesare pentru efectuarea evaluării;
e) să inspecteze obiectul evaluării;
f) să solicite, după caz, administraţiei întreprinderii de evaluare antrenarea în evaluare a altor evaluatori şi specialişti;
g) să fie membru al asociaţiilor obşteşti ale evaluatorilor şi să participe la activitatea acestora;
h) să participe la şedinţele comisiei de atestare privind retragerea certificatului său de calificare;
i) să conteste acţiunile autorităţilor administraţiei publice centrale şi locale privind evaluarea obiectelor, deciziile comisiei de atestare sau ale organului care a eliberat certificatul de calificare în instanţa contenciosului administrativ.
(2) Evaluatorul este în drept să refuze, în condiţiile prevăzute de legislaţie, efectuarea evaluării în cazul în care beneficiarul:
a) a încălcat clauzele contractului;
b) nu a prezentat actele necesare pentru evaluare sau a prezentat acte care conţin date incomplete sau eronate;
c) nu a asigurat posibilitatea inspectării obiectului evaluării;
d) a intervenit în acţiunile evaluatorului pentru a influenţa asupra rezultatelor evaluării.
(3) În cazul evaluării bunurilor imobile în scopul impozitării, evaluatorul beneficiază de toate drepturile indicate în prezentul articol, cu excepţia celor menţionate la alin.(1) lit.a), b) şi f) şi la alin.(2).
(4) În cazul în care proprietarul bunurilor imobile refuză să asigure accesul evaluatorului la obiectul supus evaluării obligatorii, evaluatorul este în drept să estimeze valoarea obiectului, conducîndu-se de
datele cadastrului bunurilor imobile sau de valoarea obiectelor similare.
Evaluatorul este obligat:
a) să efectueze evaluarea în conformitate cu prevederile legislaţiei, cu standardele naţionale de evaluare şi cu contractul de prestare a serviciilor de evaluare;
b) să informeze beneficiarul despre imposibilitatea efectuării evaluării din cauza producerii şi/sau
neînlăturării circumstanţelor menţionate la art.21 alin.(2) şi la art.23 alin.(1) în termen de 3 zile de la data producerii acestor circumstanţe;
c) să efectueze evaluarea în mod conştiincios: să identifice şi să determine corect obiectul evaluării, să stabilească scopul evaluării şi presupusa aplicare a rezultatelor evaluării, să ia în considerare toţi factorii esenţiali ce influenţează asupra valorii estimative, să întocmească un raport de evaluare
obiectiv şi argumentat;
d) să asigure confidenţialitatea informaţiilor furnizate de beneficiar, conform legislaţiei.
(1) Evaluatorul nu este în drept să stabilească valoarea obiectului supus evaluării în cazul în care este:
a) proprietar al obiectului evaluării;
b) fondator, acţionar sau persoană cu funcţie de răspundere a persoanei juridice titular de drepturi patrimoniale asupra obiectului evaluării;
c) beneficiar al serviciilor de evaluare;
d) rudă sau soţul uneia din persoanele menţionate la lit.a)-c).
(2) Nu se admite intervenţia beneficiarului sau a altor persoane interesate în activitatea evaluatorului în scopul influenţării asupra rezultatelor evaluării.
(3) Cuantumul retribuirii muncii evaluatorului nu trebuie să depindă de valoarea finală a obiectului
evaluării.
(1) Răspunderea materială a întreprinderii de evaluare faţă de beneficiar pentru rezultatele evaluării şi recomandările ce ţin de aceasta se specifică în contractul de prestare a serviciilor de evaluare.
(2) Evaluatorul poartă răspundere administrativă sau penală pentru falsificarea rezultatelor evaluării,
nerespectarea principiilor de independenţă, de conştiinciozitate şi de confidenţialitate ale evaluării. În cazul depistării încălcărilor menţionate şi cauzării de prejudicii beneficiarului, întreprinderea de evaluare este obligată să le repare conform legislaţiei.
Asigurarea de răspundere civilă a întreprinderii de evaluare este o condiţie suplimentară de garantare a
protecţiei drepturilor beneficiarilor serviciilor de evaluare şi se efectuează, în baza contractului de asigurare cu companiile de asigurare, dacă aceasta se prevede în contractul de prestare a serviciilor de evaluare.
[Art.25 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
(1) Evaluarea şi reevaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării se efectuează în temeiul art.279 din Titlul VI al Codului fiscal de către oficiile cadastrale teritoriale.
(2) Rezultatele evaluării efectuate în scopul impozitării se aduc la cunoştinţa proprietarilor bunurilor imobile de către oficiile cadastrale teritoriale. În cazul dezacordului cu mărimea valorii estimate a obiectului, proprietarul acestuia este în drept să-şi expună obiecţiile faţă de oficiul cadastral teritorial
în termen de o lună de la data primirii notificării respective.
(1) Evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării se efectuează prin evaluarea masivă a bunurilor imobile tip şi prin evaluarea individuală a obiectelor specifice.
(2) La evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării, se aplică metodele de evaluare menţionate la art.6 alin.(1), în funcţie de destinaţia acestora.
(3) Evaluarea masivă se efectuează în baza datelor înregistrării masive a bunurilor imobile şi include următoarele etape:
a) formarea grupurilor de bunuri imobile similare;
b) stabilirea factorilor ce influenţează asupra valorii bunurilor imobile pentru fiecare grup de bunuri imobile;
c) formarea reţelei de bunuri imobile etalon pentru estimarea valorii bunurilor imobile;
d) elaborarea modelelor de evaluare a bunurilor imobile;
e) stabilirea hotarelor zonelor valorice în interiorul cărora obiectele similare au valoare egală;
f) evaluarea tuturor bunurilor imobile;
g) înscrierea valorilor estimate în Registrul bunurilor imobile.
(4) Informaţiile privind bunurile imobile, necesare pentru efectuarea evaluării masive, se acumulează în baza de date a cadastrului bunurilor imobile.
Litigiile privind evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării sînt examinate de oficiile cadastrale teritoriale la cererea contribuabilului care nu este de acord cu rezultatul evaluării. Dacă litigiul apărut nu a fost soluţionat, contribuabilul este în drept să se adreseze Agenţiei Relaţii Funciare şi Cadastru. În cazul în care nu este de acord cu decizia acesteia, el o poate ataca în instanţa de judecată.
[Art.28 modificat prin LP280-XVI din 14.12.07, MO94-96/30.05.08 art.349]
Prezenta lege intră în vigoare peste 30 de zile de la data publicării.
(1) Guvernul, în termen de 6 luni:
va prezenta Parlamentului propuneri pentru aducerea legislaţiei în corespundere cu prezenta lege;
va elabora şi va aproba:
a) programul de măsuri privind implementarea noului sistem de evaluare a bunurilor imobile în scopul impozitării;
b) regulamentul provizoriu privind evaluarea bunurilor imobile;
c) regulamentele cu privire la atestarea evaluatorilor;
d) regulamentul cu privire la evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării;
e) regulamentul cu privire la evaluarea obiectelor de proprietate intelectuală;
f) standardele naţionale de evaluare.
(2) Pînă la aprobarea standardelor naţionale de evaluare, întreprinderile de evaluare efectuează evaluarea bunurilor imobile în conformitate cu regulamentul provizoriu privind evaluarea bunurilor
imobile, aprobat de Guvern.
(3) Pînă la finalizarea procesului de creare a cadastrului bunurilor imobile, pe întreg teritoriul
Republicii Moldova, evaluarea bunurilor imobile în scopul impozitării se efectuează pe etape, pe măsura încheierii lucrărilor de înregistrare masivă a bunurilor imobile de pe teritoriul unităţilor administrativ-teritoriale.
(4) În perioada de tranziţie, pentru determinarea valorii estimate a bunurilor imobile în scopul impozitării, se utilizează atît datele din cadastrul bunurilor imobile, cît şi datele privind valoarea
bunurilor imobile furnizate de autorităţile administraţiei publice locale.
(5) Pe măsura evaluării bunurilor imobile în scopul impozitării, informaţiile privind valoarea estimată a bunurilor imobile se acumulează în Registrul bunurilor imobile.
PREŞEDINTELE PARLAMENTULUI
Eugenia OSTAPCIUC Chişinău, 18 aprilie 2002.
Nr. 989-XV.