WIPO Arbitration and Mediation Center

Decizia COMPLETULUI Administrativ

Asustek Computer Incorporation v. Senorg România S.R.L.

Numărul de caz DRO2014-0014

1. Părţile

Reclamantul este Asustek Computer Incorporation din Taipei, Pei Tou, Taiwan Province of China, reprezentat de către Raluca Sima, România.

Pârâtul este Senorg România S.R.L. din București, România.

2. Nume de domeniu şi Registratorul

Numele de domeniu în litigiu este <asus.ro> înregistrat la ROTLD (“Registrul”).

3. Procedura

Plângerea a fost depusă la Centrul de Arbitraj şi Mediere al OMPI (“Centrul”) la data de 16 Noiembrie 2014. La data de 18 Noiembrie 2014, Centrul a trimis prin e-mail către Registru o cerere prin care acestuia îi este solicitată o verificare cu privire la numele de domeniu în litigiu. La data 19 Noiembrie 2014, Registrul a transmis Centrului prin e-mail răspunsul la cererea de verificare confirmând faptul că Pârâtul este înregistrat ca titular al numelui de domeniu în litigiu şi furnizând datele de contact ale acestuia. La data de 25 Noiembrie 2014, Centrul a informat Părțile că Plângerea a fost depusă în limba engleză, în timp ce limba contractului de înregistrare a numelui de domeniu în litigiu este limba română. Centrul a solicitat Reclamantului să furnizeze cel puțin (1) o dovadă satisfăcătoare a unui acord între Reclamant și Pârât cu privire la desfășurarea procedurilor în limba engleză, sau (2) să depună Plângerea tradusă în limba română, sau (3) să depună o cerere ca limba procedurilor să fie limba engleză. În data de 28 Noiembrie 2014, Reclamantul a transmis un e-mail prin care a confirmat opțiunea sa pentru punctul (2) de mai sus și a depus traducerea Plângerii în limba română.

Ca răspuns la o notificare din partea Centrului în sensul că Plângerea este deficientă, Reclamantul a depus o modificare a Plângerii la data de 30 Noiembrie 2014.

Centrul a verificat ca Plângerea împreună cu modificarea Plângerii și traducerea Plângerii să îndeplinească cerințele de formă ale Politicii de Soluționare Uniformă a Litigiilor cu privire la nume de domenii (“Politica”), ale Regulilor pentru Politica de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la nume de domenii (“Regulile”), şi ale Regulilor Suplimentare OMPI pentru Politica de Soluţionare Uniformă a Litigiilor cu privire la nume de domenii (“Regulile Suplimentare”).

În conformitate cu Regulile, paragrafele 2(a) şi 4(a), Centrul a comunicat în mod formal Pârâtului Plângerea şi procedurile au început la data de 10 Decembrie 2014. Conform Regulilor, paragraful 5(a), data limită pentru depunerea Întâmpinării a fost 30 Decembrie 2014. Pârâtul nu a depus Întâmpinare, în consecință, Centru a notificat Pârâtul că nu și-a îndeplinit obligațiile în data de 8 Ianuarie 2015.

Centrul a numit pe Mihaela Maravela ca unic Membru al Completului Administrativ în acest caz la data de 16 Ianuarie 2015. Completul Administrativ a fost legal constituit. Completul Administrativ a depus Declaraţia de acceptare şi Declaraţia de Imparţialitate şi Independență, după cum este cerut de către Centru pentru a asigura respectarea Regulilor, paragraful 7.

Limba procedurii

În conformitate cu paragraful 11 din Reguli, în lipsa unui acord între părţi sau a unei clauze în contractul de înregistrare a numelui de domeniu, limba procedurii administrative va fi limba în care este încheiat contractul de înregistrare, Completul Administrativ având competența de a decide altfel. Plângerea a fost depusă în limba Engleză. Conform informaţiilor primite de la Registrul în cauză la data de 19 Noiembrie 2014, limba în care a fost încheiat contractul de înregistrare pentru numele de domeniu în litigiu este limba română. În data de 28 Noiembrie 2014 Reclamantul a transmis un e-mail prin care a confirmat Centrului că limba procedurilor este limba română, și a depus traducerea Plângerii în limba română.

Având în vedere că limba în care a fost încheiat contractul de înregistrare este limba română iar Reclamantul a depus Plângerea tradusă în limba română, Pârâtul fiind societate de drept român, iar Reclamantul fiind reprezentată de un avocat român, Completul Administrativ decide ca limba de desfăşurare a prezentelor proceduri administrative să fie română (A se vedea, spre exemplu tot în acest sens S.C. CRAMELE RECAȘ S.A. v. Kurkui Florentin, Cazul OMPI nr. DRO2014-0001).

4. Situaţia de fapt

Reclamantul în această procedură este Asustek Computer Incorporation cu sediul în Taiwan. Reclamantul este producătorul și distribuitorul mondial al computerelor, componentelor, pieselor și oricăror alte bunuri de consum referitoare la tehnologia informațiilor și telecomunicațiilor, sub numele ASUS și este deținătoarea mărcilor ASUS încă din 1997.

Numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat la data de 12 Februarie 2002 și în prezent nu poate fi accesat.

5. Susţinerile Părţilor

A. Reclamantul

Reclamantul susține că are un drept exclusiv asupra numelui ASUS înregistrat ca marcă în Uniunea Europeană și la nivel internațional pentru a identifica serviciile furnizate de acesta, constând în producerea și distribuirea mondială de calculatoare, piese de calculatoare si de asemenea alte bunuri de consum în legătură cu tehnologia informațiilor și comunicațiilor. Reclamantul susține că numele de domeniu în litigiu este identic cu marca sa înregistrată.

De asemenea, Reclamantul susține că Pârâtul nu a fost niciodată autorizat în scopul folosirii denumirii ASUS, sau în scopul promovării bunurilor și serviciilor sale și nici în alt scop. Mai susține Reclamantul că Pârâtul nu are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu în litigiu și nu utilizează numele de domeniu în litigiu în legătură cu o ofertă de bună credință de bunuri, ci numele de domeniu în litigiu se referă la un website inactiv.

Reclamantul mai susține și că numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat cu rea-credință întrucât Pârâtul nu putea ignora existenta Reclamantului având în vedere reputația mărcii ASUS și utilizarea sa extinsă la nivel mondial în legătură cu calculatoare, componente, piese și alte bunuri de consum legate de tehnologie, informatică sau comunicare sub numele ASUS. Reclamantul susține ca scopul înregistrării de către Pârât a numelui de domeniu în litigiu a fost acela de a împiedica Reclamantul să își înregistreze și să folosească acest domeniu, perturbând astfel activitatea Reclamantului în România. De asemenea, Reclamantul susține că este posibil ca Pârâtul să fi înregistrat numele de domeniu în litigiu în scopul de a îl obliga la cumpărarea domeniului de internet respectiv.

B. Pârâtul

Pârâtul nu a răspuns la pretențiile Reclamantului.

6. Discuţii şi Constatări

Este esenţial pentru procedurile administrative ca cerinţele fundamentale cu privire la un proces echitabil să fie îndeplinite. Astfel de cerinţe presupun ca pârâtul să fie notificat cu privire la desfăşurarea procedurilor care i-ar putea afecta în mod semnificativ drepturile. Politica şi Regulile stabilesc proceduri menite să asigure că pârâţilor le sunt comunicate în mod adecvat notificările cu privire la începerea procedurilor împotriva lor, precum şi o posibilitate rezonabilă de a răspunde (a se vedea, e.g. paragraful 2(a) din Reguli).

O copie a Plângerii a fost transmisă de către Centru la adresa de email, iar Plângerea în format hârtie împreună cu anexele a fost transmisă prin curier la adresa poştală cuprinsă în baza de date WhoIs a Registrului ICI-ROTLD, care a fost, de asemenea, verificată de registrul în cauză, precum și la adresa indicată de către Reclamantă, care este înregistrată și la Registrul Comerțului.

Prin urmare, Completul Administrativ consideră că Pârâtul a primit Plângerea dar a ales să nu răspundă. A se vedea, de asemenea, S.p.A. Egidio Galbani v. Ms. Jenny Saputo, Cazul OMPI nr. D2003-0953; Littleford Day Inc. v. NRM Equipment Company, Cazul OMPI nr. D2004-0201; Virgin Enterprises Limited v. Steve Peter H S Kok and James Tan, Cazul OMPI nr. DCC2002-0001.

Având în vedere măsurile luate pentru a furniza Pârâtului notificarea Plângerii, obligaţiile Pârâtului în temeiul contractului de înregistrare de a menţine informaţii de contact corecte şi actuale, Completul Administrativ consideră că Centrul a luat toate măsurile necesare în mod rezonabil pentru a notifica Pârâtul cu privire la depunerea Plângerii şi iniţierea acestor proceduri, şi că lipsa furnizării unui răspuns de către Pârât nu este rezultatul unei omisiuni din partea Centrului. Vezi, de asemenea, Hoffmann-La Roche Inc. v. Samuel Teodorek, Cazul OMPI nr. D2007-1814.

“Un Complet Administrativ va decide asupra unei plângeri în baza declaraţiilor şi documentelor depuse în conformitate cu Politica, aceste Reguli şi orice reguli şi principii de drept pe care le consideră aplicabile.”, Paragraful 15(a) din Reguli.

Aplicat la acest caz, paragraful 4(a) al Politicii stabileşte că Reclamantul trebuie să dovedească fiecare din următoarele elemente:

(i) că numele de domeniu înregistrat de Pârât este identic sau similar până la confuzie cu marca cu privire la care Reclamantul are drepturi; şi

(ii) că Pârâtul nu are drepturi sau interese legitime în legătură cu numele de domeniu; ş

(iii) că numele de domeniu a fost înregistrat şi este folosit cu rea-credinţă.

Nedovedirea oricărui element din cele de mai sus conduce la respingerea cererii Reclamantului.

Paragraful 14 al Regulilor stabilește că în situația în care Pârâtul nu depune Întâmpinare Completul Administrativ poate să tragă concluziile pe care le consideră potrivite din această împrejurare.

A. Identică sau suficient de similară astfel încât să producă confuzie

Completul Administrativ trebuie să stabilească faptul că: (a) Reclamantul are drepturi cu privire la o marcă; şi (b) că numele de domeniu în litigiu este identic sau similar încât să producă confuzie cu acea marcă.

În cazul de faţă, Reclamantul a dovedit că deține, la data depunerii Plângerii, drepturi asupra mărcii ASUS, înregistrate în data de 6 Mai 2002 la nivel comunitar. Completul Administrativ a efectuat verificări în baza de date TM Class și a identificat mai multe înregistrări ale mărcii ASUS anterioare anului 2002, cum ar fi marca nr. 000280880 înregistrată de Reclamant în Portugalia cu protecție din data de 15 ianuarie 1997, sau marca ASUS nr. UK00001488720 înregistrată de Reclamant în Marea Britanie cu protecție din data de 14 Mai 1993.

În concluzie, Completul Administrativ decide că Reclamantul a dovedit că deține drepturi asupra mărcii ASUS.

Chestiunea asemănării în scopul Politicii presupune efectuarea unei comparaţii între numele de domeniu în litigiu şi marca asupra căreia s-a dovedit că există drepturi.

În acest caz numele de domeniu în litigiu încorporează în totalitate marca anterioară a Reclamantului ASUS. Este unanim acceptat că un domeniu de nivel înalt, în acest caz „.ro” trebuie ignorat la momentul la care se analizează identitatea sau similaritatea de natură a produce confuzie între o marcă şi un nume de domeniu (a se vedea, e.g. VAT Holding AG v. Vat.com, Cazul OMPI nr. D2000-0607; Billa Aktiengesellschaft v. Ganea Nicolae, Cazul OMPI nr. DRO2002-0001; Inter-IKEA Systems B.V. v. SC Agis International Sport S.R.L., Cazul OMPI nr. DRO2006-0001; Auchan v. Web4comm Srl Romania, Cazul OMPI nr. DRO2005-0001).

Prin urmare, Completul Administrativ consideră că cerinţele paragrafului 4(a)(i) al Politicii sunt întrunite.

B. Drepturi şi interese legitime

Reclamantul susține în Plângere că Pârâtul nu are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu în litigiu și nu utilizează numele de domeniu în litigiu în legătură cu o ofertă de bună-credință de bunuri. În susținerea acestei afirmații Reclamantul arată că numele de domeniu în litigiu nu se referă la un website activ și crede că Pârâtul nu a folosit și nici nu a intenționat să folosească numele de domeniu în litigiu în legătură cu oferte de bună-credință de bunuri sau servicii.

La solicitarea Centrului de a descrie temeiurile care stau la baza Plângerii sub aspectul dovedirii elementului al doilea, privind drepturi și interese legitime, care nu era tratat per se în cuprinsul Plângerii inițiale, Reclamantul a precizat că, în opinia sa, Pârâtul ar fi înregistrat numele de domeniu în litigiu numai din trei motive:

- de a vinde produse sub marca Reclamantului, ceea ce nu ar fi legal întrucât consumatorul, prin accesarea asus.ro și găsind acolo produse ASUS, ar avea motive să creadă că cumpără de la producător,

- să îl constrângă pe Reclamant să cumpere numele de domeniu în litigiu de la Pârât,

- pentru a îl împiedica pe Reclamant să înregistreze numele de domeniu în litigiu.

Afirmațiile de mai sus reprezintă faptele pretinse de către Reclamant.

Opinia unanimă a completelor administrative UDRP cu privire la sarcina stabilirii inexistenței de drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu constă în:

“În timp ce, în general, sarcina probei incumbă reclamantului, completele administrative au recunoscut că aceasta ar putea conduce uneori la imposibilitatea dovedirii unui fapt negativ, fiind necesare informații care sunt cunoscute în primul rând de pârât. Prin urmare, reclamantul trebuie să dovedească prima facie că pârâtul nu are drepturi sau interese legitime. Odată făcută această dovadă prima facie, sarcina probei este răsturnată astfel încât pârâtul trebuie să furnizeze argumentele sau dovezile necesare pentru a demonstra că are drepturi sau interese legitime cu privire la numele de domeniu. În cazul în care pârâtul nu reușește să furnizeze asemenea argumente sau dovezi, se consideră în general că reclamantul a îndeplinit condițiile prevăzute în paragraful 4 (a) (ii) ale Politicii” (WIPO Overview of WIPO Panel Views on Selected UDRP Questions, Second Edition (“WIPO Overview 2.0”) – paragraful 2.1).

Cu toate acestea, nedepunerea unei Întâmpinări de către Pârât nu conduce în mod automat la o decizie în favoarea Reclamantului. A se vedea în acest sens și Tradewind Media, LLC d/b/a Intopic Media v. Jayson Hahn, Cazul OMPI nr. D2010-1413.

Astfel, “cu condiția respectării principiilor descrise în paragraful 2.1 cu privire la al doilea element UDRP, reclamantul trebuie să dovedească fiecare dintre cele trei elemente cerute de paragraful 4(a) din UDRP. Deși un complet administrativ poate trage consecințe din nedepunerea Întâmpinării de către pârât (de exemplu să privească afirmațiile privind elemente de fapt care nu sunt implauzibile, ca fiind adevărate), paragraful 4 al UDRP solicită ca reclamantul să își întemeieze afirmațiile pe dovezi pentru a avea succes într-o procedură UDRP. Există numeroase exemple de cazuri (în mod normal implicând plângeri întemeiate pe afirmații în totalitate nesusținute sau pe simple concluzii declarative) în care nu a fost depusă întâmpinare (și unde în pofida lipsei unei asemenea întâmpinări) decizia a fost totuși în favoarea pârâtului pe motiv că reclamantul nu și-a dovedit cazul. ” (A se vedea “WIPO Overview 2.0”, paragraful 4.6).

În cazul de față, având în vedere dovezile limitate aflate la dosar (Reclamantul nu a depus decât copie a mărcii sale comunitare), dar și afirmațiile Reclamantului din Plângere (pe de o parte Reclamantul susține că Pârâtul nu a folosit și nici nu a intenționat să folosească numele de domeniu în litigiu în legătură cu oferte de bună-credință de bunuri sau servicii, iar pe de altă parte Reclamantul susține că unul din motivele pentru care Pârâtul ar fi înregistrat numele de domeniu în litigiu ar fi putut fi acela de a vinde fără autorizare produse sub marca sa), acest Complet Administrativ a accesat arhiva de Internet Wayback Machine pentru a verifica dacă și cum a fost folosit website-ul aferent numelui de domeniu în litigiu la vreun moment dat.

În urma investigării și analizei, spre exemplu, a paginilor arhivate din cursul anilor 2002-2003 ale website-ului aferent numelui de domeniu în litigiu, a rezultat că acesta a fost folosit de către Pârât pentru a vinde produse marca ASUS creând aparența unor raporturi cu Reclamantul. Se menționează pe website că Pârâtul este importator direct al produselor ASUS.

Chiar și în condițiile în care între părți nu ar fi existat un acord de distribuție sau alt tip de acord care să confere Pârâtului dreptul de a distribui produse ASUS, pentru a analiza dacă Pârâtul avea drepturi sau interese legitime asupra numelui de domeniu în litigiu acest Complet Administrativ urmează să verifice dacă sunt îndeplinite principiile OKI Data (Telstra Corporation Limited v. Nuclear Marshmallows, Cazul OMPI nr. 2000-0003) (a se vedea “WIPO Overview 2.0”, paragraful 2.3 partea finală).

Astfel, în mod normal, un distribuitor poate să ofere cu bună credință bunuri și servicii și să aibă prin urmare un interes legitim asupra numelui de domeniu dacă folosirea sa îndeplinește anumite cerințe. Aceste cerințe includ în mod normal oferirea reală a bunurilor și serviciilor în cauză, folosirea website-ului pentru a vinde numai produsele sub marca respectivă, și website-ul să dezvăluie în mod corect și vizibil legătura registrantului cu titularul de marcă. (a se vedea “WIPO Overview 2.0”, paragraful 2.3).

În cazul de față, astfel cum arătam mai sus, din informațiile identificate din perioada 2002-2003 utilizând Wayback Machine rezultă că website-ul era folosit pentru a se oferi spre vânzare numai produse marca ASUS, se menționa că Pârâtul este importator direct al produselor ASUS și în partea de jos a paginii la secțiunea Copyright (drepturi de autor) se menționează “by ASUSTeK Computer Inc. All Rights reserved”.

Acest Complet consideră că pagina de web la care numele de domeniu în litigiu a condus în trecut nu îndeplinea cel puțin una dintre cerințele de mai sus, respectiv aceea de a dezvălui în mod corect și vizibil legătura cu Reclamantul (sau lipsa acesteia), ci dimpotrivă sugerează într-un mod care poate conduce în eroare (în special prin pretinsa notă privind drepturile de autor), că este o pagină web deținută de Reclamant. A se vedea pentru o situație similară Hoffmann-La Roche Inc. v. Max Richka, Cazul OMPI nr. D2010-0481.

În aceste condiții acest Complet consideră că folosirea numelui de domeniu în litigiu nu a îndeplinit cerințele OKI Data, motiv pentru care acceptă că Pârâtul nu poate justifica drepturi sau interese legitime asupra acestuia.

Mai mult decât atât, pe paginile identificate de acest Complet prin utilizarea Wayback Machine cu privire la modul în care a fost folosit în trecut numele de domeniu în litigiu, se regăsește marca (logoul) Reclamantului, de o manieră care induce ideea că este autorizat de către Reclamant, ceea ce Reclamantul a negat în mod expres în Plângerea depusă.

Acest Complet mai constată și că Pârâtul nu este cunoscut prin numele de domeniu în litigiu și că nu folosește numele de domeniu în litigiu cu scop necomercial legitim. A se vedea pentru o situație similară Hoffmann-La Roche Inc. v. Max Richka, supra.

Având în vedere actele și informațiile aflate la dosar, Completul consideră că nu sunt alte temeiuri pentru care Pârâtul ar putea pretinde drepturi sau interese legitime asupra numelui de domeniu în litigiu.

În consecință, Completul stabilește că al doilea element al Politicii este îndeplinit.

C. Înregistrat și utilizat cu rea-credinţă

In vederea indeplinirii celei de-a treia cerinte, Reclamantul trebuie sa dovedeasca faptul ca numele de domeniu în litigiu a fost inregistrat si este folosit cu rea-credinta. Paragraful 4(b) al Politicii stabileste un numar de circumstante care, in mod special, dar fara a fi stabilite limitativ, vor dovedi inregistrarea si folosirea cu rea-credinta:

(i) Circumstante care indica faptul ca Paratul a inregistrat sau a dobandit numele de domeniu in principal in scopul de a vinde, inchiria sau transfera in orice alt mod numele de domeniu catre Reclamant care este titularul dreptului de proprietate asupra marcii, sau unui competitor al Reclamantului, in schimbul unei valori considerabile, mai mare decat costul dovedit aflat in legatura directa cu Numele de domeniu.

(ii) Circumstante care indica faptul ca Paratul a inregistrat Numele de domeniu in vederea prevenirii titularului dreptului de proprietate asupra marcii sa isi reflecte marca in numele de domeniu corespunzator, cu conditia ca reclamantul sa se fi angajat intr-un model comportamental in acest sens.

(iii) Circumstante care indica faptul ca Reclamantul a inregistrat numele de domeniu in principal pentru scopul intreruperii activitatii unui competitor.

(iv) Prin folosirea numelui de domeniu, Paratul a intentionat sa atraga, in vederea obtinerii de castiguri comerciale, utilizatorii de Internet pe website-ul sau sau alta locatie on-line, prin crearea unei posibilitati de confuzie cu marca Reclamantului in ceea ce priveste sursa, sponsorul, afilierea, aprobarea numitului website/locatie sau cu privire la un produs sau serviciu aflat pe acel website/locatie.

Acest Complet Administrativ constată că Pârâtul a folosit în trecut numele de domeniu în litigiu pentru a atrage utilizatorii de Internet pe website-ul său pentru câștiguri comerciale sub forma creșterii vânzărilor prin crearea unei posibile confuzii cu marca Reclamantului în ceea ce privește sursa, sponsorizarea, afilierea sau aprobarea website-ului Pârâtului.

Din punctul de vedere al acestui Complet, în consens cu opiniile exprimate de alte complete UDRP în situații similare, este evident că mulți utilizatori de Internet ar presupune că numele de domeniu în litigiu se referă la un website al Reclamantului și se poate presupune că Pârâtul a intenționat ca o astfel de confuzie să se producă. Confuzia cel puțin a unora dintre acei utilizatori este posibil să se producă prin prisma conținutului și a notei privind drepturile de autor care se regăsește pe pagina web la care conducea numele de domeniu în litigiu (i.e., by ASUSTeK Computer Inc. All Rights reserved). Chiar și dacă cei mai mulți, sau chiar toți consumatorii ar realiza atunci când citesc website-ul că acesta nu aparține Reclamantului, Pârâtul tot folosește numele de domeniu pentru a atrage utilizatorii de Internet pentru câștiguri comerciale prin intermediul confuziei cu marca Reclamantului. Vezi Hoffmann-La Roche Inc. v. Max Richka, supra.

În prezent numele de domeniu în litigiu nu poate fi accesat. Chiar și în această situație, și întrucât cerința Politicii ca un nume de domeniu „să fie folosit cu rea-credinta” nu este limitată la o acțiune pozitivă (a se vedea, spre exemplu Beiersdorf AG v. Web4comm SRL Romania, Cazul OMPI nr. DRO2005-0002), următoarele acțiuni sunt considerate ca dovezi de înregistrare și folosire cu rea-credință:

- Pârâtul nu a furnizat nici o dovadă de orice fel cu privire la orice folosire de către el cu bună-credință actuală sau avută în vedere cu privire la numele de domeniu în itigiu, dimpotrivă, din arhiva Internetului cercetată de acest Complet Administrativ rezultă că numele de domeniu în litigiu a fost folosit pentru a profita de pe urma asocierii cu marca Reclamantului;

- Pârâtul nu a contestat în termenul acordat nici una din afirmațiile făcute de către Reclamant;

- Orice folosire a numelui de domeniu în litigiu ar conduce publicul la concluzia ca acesta și website-ul aferent sunt asociate cu Reclamantul;

- Pârâtul activează în acelasi domeniu de activitate cu Reclamantul (fapt necontestat de catre Pârăt), deci Pârâtul avea cunoștință de marca Reclamantului la data inregistrarii numelui de domeniu în litigiu (a se vedea CareerBuilder, LLC v. Names for sale, Cazul OMPI nr. D2005-0186). Acest aspect rezultă și din faptul că Pârâtul a menționat pe website-ul la care conduce numele de domeniu în litigiu că este importator direct al produselor Reclamantului și a inclus nota privind drepturile de autor ce poate conduce în eroare: by ASUSTeK Computer Inc. All Rights reserved.

În conformitate cu prevederile paragrafului 4(b)(iv) din UDRP, aceste circumstanțe reprezintă o dovadă a înregistrării și folosirii cu rea credință a numelui de domeniu în litigiu. Nu există o dovadă contrară care să răstoarne această prezumție. Completul Administrativ stabilește prin urmare că numele de domeniu în litigiu a fost înregistrat și este folosit cu rea-credință. Al treilea element al Politicii este îndeplinit.

7. Decizie

Pentru toate motivele enumerate, în conformitate cu paragraful 4(i) din Politică şi paragraful 15 din Reguli, Completul Administrativ decide să transfere numele de domeniu în litigiu <asus.ro> către Reclamant.

Mihaela Maravela
Unic Membru
Data: 23.02.2015